525 matches
-
1848, m-a convins că norma, consecvența și continuitatea învârt roata ce electrizează orice interpretare sonoră. Ca Serenada op. 22 de Dvorak, ale cărei secțiuni au fost diferențiat personalizate și individualizate într-o manieră convenabil-romantică, fără adaosuri ori abuzuri zadarnice, superflue. Ascultând Orchestre a cordes de la Garde Republicaine cred că însuși Bonaparte (înmormântat ŕ côté de eclatanta estradă concertistică), și-ar fi frecat satisfăcut palmele, ca și cum ar fi câștigat o nouă bătălie. Când i-am cunoscut, prin 1990, combatanții din Emphasis
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
spune exact același lucru ca și scriitorul. Mai bine sau, adesea, mai prost...". Remarcăm de îndată neîncrederea reputatului teoretician în critică, derivată din suspiciunea sa față de factorii "literari" ce ar putea-o "infesta". Comentariul estetic i se înfățișează în principiu superfluu, "tautologic". Năzuința sa merge exclusiv către "înclinația teoretică" ce "depășește sensibilitatea literară" (atenție: nu consună cu ea, n-o înglobează, ci "o depășește"), "înclinație" pe care a încercat a o sluji nu fără simțămîntul dezolant de-a lucra într-un
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
*) --- Portretul lui Malaparte La împlinirea a șaizeci și cinci de ani de la publicarea cu un succes răsunător a volumului La pelle de Curzio Malaparte, poate nu este superfluu să ne amintim de portretul făcut acestuia în 1957 de poetul Umberto Saba, sub forma unei epistole adresate Linuccei, fata lui. În ciuda unor ciocniri cu autoritățile fasciste, ziaristul și scriitorul Malaparte (pe adevăratul nume Kurt Erich Suckert, 1898 - 1957), inițial
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
sistem de cunoaștere, ci mai curînd pe raportul dintre individ și sine însuși. Cred, însă, că aceasta este o idee subiacentă în multe, dacă nu aproape toate, scrierile foucauldiene, astfel că o a treia etapă, a eticii, mi se pare superfluă. Arheologia cunoașterii este un text fundamental în măsura în care elucidează, sau încearcă să elucideze, premisele teoretice ale unor studii aplicate de genul Istoriei nebuniei. Este un text inspirat de o criză a metodologiei analizei istorice pe de-o parte, dar pe de
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
multe dintre episoadele cu încărcătură simbolică ale cărții ar rămâne la statutul de evenimente senzaționale, bune de consemnat pe prima pagină a revistei Paranormal), și nici o lectură în cheie parabolică, din perspectiva căreia multe informații de background social ar deveni superflue. De altfel, una dintre caracteristicile cele mai importante ale romanelor lui Dan Stanca este aceea că ele se sustrag oricăror clasificări și încorsetări taxinomice și, evident, dau multe dureri de cap recenzenților, conștienți de faptul că alegerea uneia sau a
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
jumătatea drumului între dramele de tinerețe și fantasticul cu tentă filozofica ce i-a dominat ultima perioadă de creație. În acest mod, efectul de ficțiune este aproape fără cusur. Dar mai e nevoie și de verosimil. De aceea, nu e superfluu să amintim că, pentru a spori "efectul de real", în românul lui Dumas, literatura este pe același plan nu numai cu alte ficțiuni, ci și cu faptul divers din același an 1835. Seria de narațiuni din a caror suprapunere și
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ansa de "revizuit" sau "reconsiderat"?! an mod cert, nu an primul rând obsedanta "scară a valorilor", a cărei stabilire fusese demult scoasă de sub controlul instanțelor de partid. Lipsită de obiect real, această operațiune de reclasificare devenea cu atat mai mult superflua ăntr-o lume din care dispăruse, ăn principiu cel putin, obsesia unicității și nu mai putea fi vorba de o unică și imuabila "ierarhie literară". Din acest punct de vedere, doar reintegrarea scriitorilor interziși din motive politice, inclusiv a celor exilați
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
-l repare, un logodnic poate fi marcat de unele ezitări în a face pasul ruperii logodnei.... Desigur, mult mai bine ar fi dacă acestea l-ar copleși înainte de a încheia o asemenea promisiune! Așadar, suntem în fața unei instituții juridice oarecum superflue, la marginea acceptabilității sociale, dar cu apreciabile efecte juridice, care își găsesc în noul Cod civil o reglementare expresă.
Logodna, o reglementare greu acceptată de societate, are efecte juridice importante () [Corola-journal/Journalistic/24459_a_25784]
-
telefon. Începe să constate că nu-și mai aparține. „Tot timpul meu (e, n.n.) dat altora.” mărturisește spre mijlocul lunii mai. Desprinderea de propria muncă îl obosește iar societatea, chiar cea literară, cu pretențiile și solicitările ei de tot felul, superflue în cele din urmă, devine din ce în ce mai agresivă. Scriitorul pierde ritmul consemnării tuturor evenimentelor. Starea aceasta incomodă, inconvenientele generate de boală îi afectează nu doar relațiile cu viața, cu un ambient mai restrîns sau mai larg, ci și relația cu propriul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit. Dar și că biografia (expresie, în cazul unui scriitor, a scrisului) ar putea să-i fie falsificată iar gîndirea lui (literară) să devină superfluă. După o discuție la telefon cu Mircea Horia Simionescu, scriitorul notează: „Începe să fie de temut! (situația, n. n.) Eu neavând legături extraconjugale mi s-ar aranja de prieteni o biografie ...! (s. n.) - în timp ce sunt ocupat să mă gândesc la Homer și
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
domeniul metodologiei, nevoia de a se explica și de a-și căuta justificări de ordin filosofic grevează textele sale și le fac confuze în ochii cititorului obișnuit, cel care stabilește pe termen scurt ierarhiile și reputațiile; ele apar uneori ca superflue pentru discuția care le prilejuiește (textele unor autori mărunți, la urma urmei, precum Brătescu-Voinești sau Galaction) și nu au nici calitatea de a ușura lectura unui text pe care îl parazitează cu considerații abstracte. Ioana Bot știe să extragă din
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes, mai cu seamă din perspectiva derulării retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
rezonează insolit cu eterna reîntoarcere, principiul pe care-l simbolizează în mod tradițional scarabeii sacri, periodic invocați printr-un discret tatuaj ori prin cohorte, cîtă frunză, cîtă iarbă. Sintagmă potrivită și pentru sentimentul de risipă de fantezie resimțit la apariția superfluă a unor armate ciudate. Dacă unii combatanți resuscitați sînt reprezentări stilizate ale unor personaje fabuloase ori legendare, alții par a fi scăpat pur și simplu dintr-o rezervație hollywoodiană de... aliens. Scontîndu-se mult pe capacitatea de a conferi veridicitate maximă
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
a-l termina în tine. Atîta vreme cît el va rezista la banalitate, trăiești în imperiul lui fără putință de scăpare. Nu ne putem elibera de el decît chemîndu-i cu insistență prezența, pentru a ne obosi și a-l face superfluu". Și, în sfîrșit, această meditație plină de sensuri pentru convingerile sale, de atunci, din 1937: "Nu o dată s-a spus că atîta vreme cît va exista suferința va "exista" și Dumnezeu. Dar de ce nu s-a observat că tot ea
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
o înțelegere și apoi reconceptualizare a poeziei. E limpede că acest studiu se adresează unui cititor ne-filozof, căci Perloff se consideră obligată să expună și să expliciteze filozofia lui Wittgenstein într-o manieră care se va dovedi fără îndoială superfluă pentru cei ce au citit Tractatus-ul sau Investigațiile filozofice. Probabil că acesta este și punctul cel mai vulnerabil al studiului, căci între exigențele filozofiei și cele ale teoriei literare nu e deloc ușor de aflat o cumpănită cale de mijloc
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
în chip restrictiv, așa cum socotește un confrate, drept "istoric și om de opinie" sau și într-un chip ce răspunde mai exact realității activităților polivalente pe care le susține, drept "profesor, istoric, jurnalist, eseist, prozator, monograf etc.". Chestiunea nu e superfluă așa cum ar părea la prima vedere. întrucît pe de o parte reapare aici vechea, dezolanta dificultate a mediului nostru cultural de-a recunoaște multitudinea de manifestări ale unei personalități (pornind de la intenabila teză maioresciană a incompatibilității dintre poet și critic
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Haștagul poate fi folosit dezvăluirii sensurilor unui singur cuvânt iar poezia îl poate divaga oricât pe scala unei atitudini realiste a cotidianului. „facem fețe-fețe/ pentru niște degete ridicate/ mai mult din plictiseală/ căci nu ne află în vreun coloseu/ complet superfluu/ îmi spun/ #că #e #timpul #să #realizăm/ #cât #de #enervant #e/” (Hashtag) Tudor A Ursente este un cronicar-poet, scriind din metabolismul cuvintelor, demonstrând ambivalența semnului „hashtag” în context și limită a expresiei literare. Cristina Ștefan, 8 martie 2015 Referință Bibliografică
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
depășește orice tip de metadiscurs. Cristian Preda l-a întrebat pe autor (în cadrul unei discuții la NEC, acum cîteva săptămîni) de ce nu s-a ocupat de "cei mulți", de "starea a patra" din tabelul său, adică muncitorii și țăranii. Întrebarea (superfluă, de altfel - nu s-a ocupat pentru că nu e în specialitate) ascunde un înțeles adînc al rolului intelectualului: acela de a vorbi în numele mai multora atunci cînd nimeni nu i-o cere (nu are în spate o instituție, un sport
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
vor purta pecetea acestui eveniment, în scurtul timp care le mai rămîne de trăit. Condamnîndu-și pe veci geamănul la întuneric însă nu și la uitare, Ludovic devine și rămîne despot absolut. E altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
cu motive folclorice într-un restaurant pentru uzul turiștilor străini, ci una profund dramatică, cel mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste - oricât de rimate și tremolate - poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații de dragoste părinților, față de care jurămintele de credință și mărturisirile de iubire nu mai au nevoie de cuvinte pentru că sunt înscrise în celule și în cromozomi." Interviurile de după 1989 impresionează prin participarea sufletească dureroasă a
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
postfața la antologia Harrum, cartea ratării, din 2001). O nouă culegere de poeme, în colecția Antologia Tracus Arte, publicată anul trecut, ne oferă prilejul de a rediscuta poezia lui Marian Drăghici. Lipsesc, acum, informațiile despre apartenența poemelor, operație considerată, probabil, superfluă, dat fiind că Marian Drăghici, precum Virgil Mazilescu, e halucinat de fantasma perfecțiunii și își rescrie sau își toaletează întruna restrânsa operă poetică, așa cum o femeie își reconfigurează frumusețea, în timp, prin nuanțarea expresiei. Din același motiv, unele poeme sunt
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
de acum: „În ‘51-’52, transliterasem - cu acribie filologica și cu intransigenta juvenila - toate particularitățile, curiozitățile și dificultățile originalului, conștient de fatală constrîngere a măcar unei renunțări. Și-am renunțat la ceea ce, pe-atunci - inconștiență a vîrstei! - considerăm elementul, nu superfluu, desigur, perisabil, insă: formă. s...ț Am păstrat intactă schemă generală și rimele de refren, dar mi-am limitat efortul numai în interiorul fiecărei strofe.” Se salva astfel „esență”: „fidelitatea față de continut (pe care, prostește, îl opuneam formei, potrivit concepțiilor care
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
searbăd, în "Existența pe aripi": "alte durate lansează/ necontenit dialectica".) Din pricina Clepsidrei, am avut de suferit nu puține contrarietăți... Împreună cu Mircea Ciobanu, m-am afundat într-o operație riscantă: aceea de a scoate tot ce ne părea, mie și lui, superfluu din cuprinsul culegerii. Tineri și entuziaști amândoi, ne-am debarasat de atâta aparent "moloz" liric că nu ne-am putut opri decât la 19 poeme dintr-un sumar inițial de cel puțin 60! La un sfert de secol după aceea
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la mijloc de râs și surâs, superfluu. Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție face doar Ioan Groșan și, în cazul de față, Alexandru Vlad, o nuvelă, ceva povestiri, un roman tonic despre viața la țară. Ion, Moromeții, sunt amintiri dintr-un
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
rod și semn ale clipei. O afirmă răspicat V. J. Piaget (în La construction du réel chez l’enfant, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1937). Iar Merleau- Ponty rafinează ideea constatând că plăcerile pot fi diferențiate în funcție de caracterul lor necesar sau superfluu, intensitatea fiind provizoriu catalitică pentru celelalte componente ale conștiinței (Phénoménologie de la perception, Paris, Galimard, 1945). Ascultând muzică putem fi traversați de agreabil, plăcere, desfătare și fericire. Agreabilul sugerează mai mult o nuanță și mai puțin o postură în formă determinată
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]