1,280 matches
-
și stagiile de studii doctorale presupuneau cheltuieli care nu se aflau la îndemâna oricui. Esențiale în reușită au fost calitățile lui intelectuale, recunoscute ca atare de Caragiale într-una din scrisorile adresate lui Nicolae Petra-Petrescu, în 1906 de la Berlin, în termeni superlativi, care îl vor fi încântat pe părinte: "Să vă trăiască Horia, flăcăul dvs., care mi-a făcut o excelentă impresie! Cu multă bucurie am constatat la dânsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui, apoi
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
trecut de criticul C. Stănescu, o culegere de foiletoane care i-a procurat lui Ion Vlad satisfacția unei lecturi "pasionante" (v. comentariul din "Apostrof", nr. 6/2004). Profesorul clujean este în scrierile sale un spirit măsurat, chiar auster, economicos cu superlativele, dar iată că, scriind despre cartea de care vorbesc, nu ezită să le folosească: "Uimitoare și, în cele din urmă, pasionantă lectura cronicii anilor 1996-2003, cu file de jurnal indirect și cu accente pe un impresionant număr de motive, de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul minunilor (1991). Admirația pentru proza voiculesciană se exprimă mai mult adjectival, prin superlative, decât prin analize: astfel, în Sezon mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205) și un final "magistral", care merită citat, "oricare alt comentariu fiind de prisos" (p. 207). Rezultatul nu poate
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). în 1919 Liviu Rebreanu era creditat ca un nuvelist modest, despre care, până atunci, cele mai riscante aprecieri superlative formulase numai Mihail Dragomirescu. Luând în seamă, pe deasupra, și condițiile nefaste ale războiului, ale absenței unei vieți literare coerente care abia se reorganiza, nu e deci de mirare că volumul Calvarul nu s-a bucurat de nici o receptare semnificativă. Cartea
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
un prestigiu hipertrofiat, neacoperit decît parțial de realitatea textelor și aflat - pe de altă parte - într-un flagrant contratimp cu spiritul epocii noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare Bietul Ioanide). Sînt - însă - foarte rezervat față de criticul și istoricul literar, ale cărui scrieri le găsesc extrem de. Ťdiscutabileť!". Chiar dacă
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
un prestigiu hipertrofiat, neacoperit decît parțial de realitatea textelor și aflat - pe de altă parte - într-un flagrant contratimp cu spiritul epocii noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare Bietul Ioanide). Sînt - însă - foarte rezervat față de criticul și istoricul literar, ale cărui scrieri le găsesc extrem de... Ťdiscutabileť!". Chiar dacă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și produs: Terezia Mora. Romanul de debut al scriitoarei maghiare, născută în Ungaria în 1971, emigrată în Germania, autoare a mai multor nuvele și traduceri bine cotate se intitulează Alle Tage/ în fiecare zi. El a fost întîmpinat în tonuri superlative de revista Literaturen, apoi de cronicarii marilor ziare, prozatoarea fiind considerată un adevărat fenomen prin forța pe care o are de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
lumii; cum termenul negativ al unei opoziții e, în genere, cel mai productiv în crearea de imagini, nu e de mirare că adjectivul prost poate fi însoțit, în română, de serii bogate de comparații sau de alte determinări cu valoare superlativă. Ele reflectă, printre altele, modul prototipic de a înțelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranță prost ca noaptea, în care termenul comparației asociază hiperbolic lipsa de inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
cineva "e un bou", nu și: "prost ca un bou". "Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează și în acest caz destule exemple de clișee și inovații, de variații pe tema dată a prostiei omenești. Limbajul familiar recurge cu ușurință la superlative ale insultei sau pur și simplu ale caracterizărilor depreciative. Sînt numeroase atestările formulelor prost (sau mai prost) ca noaptea: "ești prost ca noaptea și nu știi în ce te bagi" (agonia.ro); "Ești mai prost ca noaptea și mai retardat
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
răspuns la întrebări, că tu tot prost făcut grămadă rămâi!" (fanclub.ro); "Vai săracu..., trebuie să fii prost grămadă dacă nu reușești să scoți un cinci" (facultativ.home.ro). O serie bogată și deschisă o constituie propozițiile consecutive cu valoare superlativă; și aici există cazuri clare - prost de dă în gropi ("cu Claudiu nu înțeleg ce aveți? doar pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile pe primul loc" (fortunecity.com); în ultima vreme pare să fi ajuns la modă și superlativul de bubuie ("Sub 5 puncte. Câinele tău e prost de bubuie. Dar nu dispera..." (alfone.ro/teste); Este un prost de bubuie. Face anumite greșeli (...) și nu revine să repare greșeala făcută" (fanclub.ro); Nu e suficient că este prost
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
suficient că este prost de bubuie, e și îngâmfat și se dă curcan" (cugetliber.ro). Diferența între cele două expresii este semnificativă: prima reflectă imaginea prostiei căzute, prăbușite, inerțiale; cealaltă, a prostiei agresive, zgomotoase, exuberante. Pot să apară și alte superlative cu sens intensificator general - "Cine nu sare, cine nu sare, Ori este gabor ori e prost de moare..." (fanclub.ro) - sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
apară și alte superlative cu sens intensificator general - "Cine nu sare, cine nu sare, Ori este gabor ori e prost de moare..." (fanclub.ro) - sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de sună apa-n el: "și orice extraterestru care vine pe o planetă acoperită 70% cu apă (...) este prost de sună apa în el" (cinemagia.ro/forum). Ca și în ultimul exemplu citat, formulele clișeizate permit numeroase inovații
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
cu totul alt fel se citește el astăzi. În anul scrierii sale cititorii care au avut șansa să citească manuscrisul (nu mă număr printre ei) au fost, probabil, copleșiți de dimensiunea istorică și politică a cărții și au apreciat la superlativ curajul autorului de a pune pe hîrtie rînduri care la vremea respectivă l-ar fi putut costa libertatea și poate viața (cazul Gheorghe Ursu nu este, din păcate, unul fictiv). Astăzi cartea trebuie să se impună atenției publicului în primul
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Între timp, și-a publicat primul volum de critică, Raftul cu himere, la Editura Știința din Chișinău, prezentat de poetul și editorul Mircea V. Ciobanu, care îl apreciază superlativ ca pe un explorator al bibliotecii. A dovedit-o până acum în trei antologii bine gândite, argumentate și documentate: Poeți de pe vremea lui Eminescu (1991), Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
nereușind să intru în rezonanță nici cu atmosfera regională foarte specifică, nici cu umorul popular destul de chinuit în bizarerii și anecdote artificioase. Peste cincizeci de pagini lectura devine un calvar, iar romanul are 250. Încerc să înțeleg de ce-l apreciază superlativ basarabenii. În 1966, când a apărut, reprezenta, într-adevăr, o eliberare de situații tipice, de realism socialist și de dogmatism: era un roman non-mimetic, cum constată Alexandru Burlacu, un roman ce voia să se sustragă conjuncturilor și clișeelor. Era altceva
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
totuși mai prejos de Shakespeare. Rivalitatea în audiența poeziei cu Hölderlin nu se rezolvă continuu în favoarea lui; un tribut în filozofie se cuvine plătit lui Kant sau Hegel. Oricum, noțiunea de competiție în demarcarea autorilor nu e socotită potrivită, epitetele superlative s-au rărit în judecățile de valoare. Nu e nici unul întâiul sau cel de al doilea. Precumpănește sobrietatea, argumentul rațional, ponderea în afirmații. S-a scos în relief împrejurarea că Schiller însuși a fost conștient de unele defecțiuni ale dramelor
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
dar și al ,secătuirii sufletești, al deșertăciunii desfătărilor terestre" (Balzac). Mai departe, un spațiu al angoasei (Goethe - Faust), al ,depresiunii și disoluției implacabile" (Bacovia), al ,terifiantului solar" (Gogol), al deznădejdii, excelent ilustrat cu drama regelui Lear, spațiu văzut la modul superlativ, la care criticul apelează adesea. Alte și alte semnificații sunt depistate în poezia lui Rilke și în cea a lui Octavian Goga, în Harap-Alb și în Meșterul Manole. La Eminescu se relevă un ,spațiu al majestății" (Mușatin și codrul) al
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că epitet a adjectivului dulce (“ești o dulce”), folosirea că marca de superlativ, dar și ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fă ceva că mă super supăr”). Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe care pînă acum le găseam în mod tipic scrijelite pe bănci, mîzgălite pe
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
zece clasați se află și Mircea Eliade. A doua zi după anunțarea rezultatului dintr-odată injuriile și "demascările" s-au transformat în omagii apologetice. într-un cotidian central, unde a fost calomniat și insultat în ultimii ani, apar prin minune superlative năucitoare, unele din ele nejustificate, altele lipsite de sens: "Adolescentul miop fascinat de ocultism, celebru încă din tinerețe, liderul generației interbelice este cel mai citat autor în lumea academică. Celebru și respectat în Occident, tradus în aproape toate limbile, a
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
pe care le putem include în genul poeziei omagiale, destul de frecventă în epocă, cultivată de aproape toți poeții generației pașpoptiste. Cipariu a fost un poet, așa cum demonstrează Sonetul-psalm citat și reprodus de I. Breazu și Radu Brateș, comentat cu aprecieri superlative de I. Negoițescu: "în sensul spiritualității grafiei, acest sonet pare meșteșugit plastic, având ceva din ornamentația în aur a inițialelor pe manuscrisele de pergament". A fost unul dintre cei mai remarcabili epistolieri din veacul trecut. Scrisorile luI Cipariu către Bariț
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
nu sunt, în amintirile lui Preda, personaje malefice. Dacă, de obicei, Marin Preda nu demonizează personajele politice importante, cu atât mai puțin demonizați sunt confrații săi scriitori. Despre Petru Dumitriu e firesc ca paginile să fie iubitoare (scrisese cu multe superlative despre Preda, a fost întotdeuna un om de succes), dar Petre Dragoș? Și totuși, atunci când nimeni nu l-ar fi obligat pe Marin Preda să-și amintească de momentele 1948 ale literaturii, Preda o face, și cu iubire. Volumul Studii
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
este consacrat nuvelei Desfășurarea, pe drept cuvânt receptată ca un eveniment literar. Articolul lui Tertulian - O nuvelă remarcabilă - elogiază proza din motive cu asupra de măsură, dar pe întinse porțiuni articolul nu pare a avea nici o legătură cu critica literară. Superlativele lui N.Tertulian ("Nuvela lui Marin Preda, Desfășurarea..., este prima noastră operă literară care demască efectele politicii deviatorilor de dreapta, dezvăluie primejdia pe care a reprezentat-o activitatea dușmanilor de clasă oblăduiți de politica oportunistă a deviatorilor și oglindește...") fixează
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
care nu căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]