184 matches
-
supervizarea are accepțiunea unei activități de dezvoltare a personalului; c) supervizarea organizațională se concentrează pe aspectele administrative, subliniind calitatea serviciilor furnizate și eficiența intervențiilor. Această perspectivă reflectă răspunderea organizației față de comunitate și față de sursele de finanțare. În acest context, cel supervizat este privit ca un angajat. Din acest punct de vedere, apare o distincție între supervizare și consultație: între supervizor și supervizat există o diferență semnificativă sub aspectul ierarhiei și puterii, care nu se regăsește la nivelul relației dintre consultant și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și eficiența intervențiilor. Această perspectivă reflectă răspunderea organizației față de comunitate și față de sursele de finanțare. În acest context, cel supervizat este privit ca un angajat. Din acest punct de vedere, apare o distincție între supervizare și consultație: între supervizor și supervizat există o diferență semnificativă sub aspectul ierarhiei și puterii, care nu se regăsește la nivelul relației dintre consultant și consultat. Pentru o lungă perioadă de timp, supervizarea studenților și supervizarea personalului au fost considerate similare, însă, la sfârșitul anilor ’60
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
iar terapia gestaltistă, ca și abordarea ecosistemelor par să fi ajuns la limitele lor teoretice. Există un reviriment al teoriei psihanalitice, o dezvoltare a teoriei comunicării. În aceste condiții, supervizorii sunt utili pentru clarificarea procesului de învățare la nivelul celor supervizați, în ceea ce privește abordarea teoretică și cea conceptuală. ● Modificările standardelor profesionale. Responsabilitatea stabilirii standardelor necesare practicării profesiei a trecut de la unitățile de învățământ la organizațiile profesionale, prin intermediul acreditării. Reglementarea practicii asistenței sociale se face pe baza certificării, atestării, care presupune, pe lângă pregătirea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ar avea o contribuție limitată la promovarea competenței, în condițiile în care sunt monitorizate necorespunzător sub aspectele conținutului, consistenței învățării și gradului de aplicabilitate în practică. Supervizorii au responsabilitatea de a monitoriza cursurile de educație continuă la care participă cei supervizați și de a evalua gradul în care acestea contribuie la învățarea a ceea ce este necesar practicii asistenței sociale. Cursurile de acest tip au menirea de a pregăti personalul pentru anumite domenii specializate ale practicii. Educația continuă trebuie privită ca un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
obiective specifice supervizării asistenței sociale, care ar putea fi grupate în trei categorii: obiective care îi vizează pe cei asistați, pe supervizori și cele referitoare la management: Tabelul 3. Obiectivele supervizării asistenței sociale Obiective ale celor asistați Obiective ale celor supervizați Obiective ale supervizorilor Supervizarea trebuie să asigure condițiile pentru ca persoanele, familiile și grupurile asistate să primească maximum de beneficii și să împiedice răspunsurile inadecvate pe care le-ar putea primi din partea personalului. Supervizarea îi face capabili pe cei supervizați să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
celor supervizați Obiective ale supervizorilor Supervizarea trebuie să asigure condițiile pentru ca persoanele, familiile și grupurile asistate să primească maximum de beneficii și să împiedice răspunsurile inadecvate pe care le-ar putea primi din partea personalului. Supervizarea îi face capabili pe cei supervizați să ofere o asistență mai eficientă, le asigură o a doua opinie referitoare la propriile lor intervenții, le facilitează dezvoltarea profesională, le oferă un feedback, le tratează propriile sentimente și le intensifică managementul personal. Supervizarea este menită: să mențină standardele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
că atât „produsul” în sine, cât și forma sau promisiunile oferite nu erau nici științific și nici deontologic în ordine. Problemele deontologice sunt în psihologie fundamentale, deoarece tendința de folosire a „puterii” de previziune a comportamentelor trebuie contracarată permanent și supervizată. Or, meditația transcendentală, ca, de altfel, toate tehnicile ezoterice practicate de „möchtegerne Psychologen” (cei ce-și doresc să fie psihologi fără a fi), a promis „minuni” care sunt interzise și inacceptabile deontologic. L.A.: De ce să fie interzise, dacă se vând
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timp. Cum poate învăța cineva să facă studii narative? În orice proces de învățare, este necesar echilibrul dintre studiile academice, teoretice și experiența directă. Părerea noastră este că studiul narativ, ca și psihoterapia, se învață cel mai bine prin practică supervizată. Frecventarea unui grup de cercetare care se ocupă de studiile narative sau participarea la seminarii ce au drept subiect folosirea narațiunii îi oferă ocazia de a câștiga experiență, de a interacționa, de a-ți confrunta părerile cu ale altora, de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
tc "Cum poate învăța cineva să facă studii narative?" În orice proces de învățare, este necesar echilibrul dintre studiile academice, teoretice și experiența directă. Părerea noastră este că studiul narativ, ca și psihoterapia, se învață cel mai bine prin practică supervizată. Frecventarea unui grup de cercetare care se ocupă de studiile narative sau participarea la seminarii ce au drept subiect folosirea narațiunii îți oferă ocazia de a câștiga experiență, de a interacționa, de a-ți confrunta părerile, de a obține feedback
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
să se potrivească cu structura propunerii-directivă a Comisiei Europene. Principalele cerințe pentru a obține această Diplomă sunt: pregătire universitară și formare pe o perioadă de șase ani, cu cel puțin cinci ani de formare academică și un an de practică supervizată ca psiholog. Diploma în Psihologie poate fi acceptată de Comisia Europeană și de către statele membre ale Uniunii Europene ca o bază pentru recunoașterea automată a calificărilor profesionale ale psihologului în Uniunea Europeană și în alte țări europene (pentru mai multe detalii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
astfel încât să crească productivitatea? Cât de importantă este motivația și satisfacția celor supervizați pentru creșterea productivității? Ce rol joacă în relația dintre supervizare și productivitate factorii latenți, cum ar fi: personalitatea, cultura, apartenența socială și nivelul de educație al celor supervizați? S-au realizat statistici și s-au produs experimentări ale influențelor pe care diverse variabile latente le-ar avea asupra supervizării. Analiza unor cercetări realizate în perioada de expansiune industrială postbelică (în caseta de mai jos sunt examinate ipotezele și
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
au găsit o strânsă corelație între stilul de supervizare și variabilele dependente, cum ar fi productivitatea și satisfacția în muncă. Experimentele care au dus la rezultate contrare, sunt explicate de cei doi prin introducerea unei variabilei latente: „self esteem a supervizaților”. Pentru experimentele lor, Day și Hamblin vorbesc despre două continuumuri de stiluri ale supervizare. Primul stil se întinde între „închis” și „anomic”, celălalt este de la „punitiv” la „nonpunitiv”. Stilul de supervizare închis este descris printr-o specificare rigidă a rolurilor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
nonpunitiv”. Stilul de supervizare închis este descris printr-o specificare rigidă a rolurilor subordonaților, ei nemaiputând să le completeze, să adauge alte atribuții. Supervizarea generală implică existența unui număr moderat de specificații și verificări, în condițiile în care și ultimul dintre supervizați știe ce are de făcut. În supervizarea generală, ceea ce face supervizorul este incert, rolul lui este minor și putem aprecia că supervizorul are o putere (cu sensul de influență) redusă. Supervizarea punitivă este stilul de supervizare în care un supervizor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
produsul stilului de supervizare, dar nu direct și prin intermediul unor variabile latente. Procesul prin care are loc influența a fost descris de Day și Hamblin cu ipotezele următoare: stilul punitiv sau închis de supervizare conduce la experiențe de frustrare printre supervizați; când supervizații sunt frustrați, va descrește productivitatea, va crește cantitatea de agresiune verbală față de supervizor, insatisfacția față de procesul de muncă și agresivitatea verbală față de ceilalți supervizați; cu cât aceste forme de agresiune vor fi mai puțin frecvente, mai puțin intense
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de supervizare, dar nu direct și prin intermediul unor variabile latente. Procesul prin care are loc influența a fost descris de Day și Hamblin cu ipotezele următoare: stilul punitiv sau închis de supervizare conduce la experiențe de frustrare printre supervizați; când supervizații sunt frustrați, va descrește productivitatea, va crește cantitatea de agresiune verbală față de supervizor, insatisfacția față de procesul de muncă și agresivitatea verbală față de ceilalți supervizați; cu cât aceste forme de agresiune vor fi mai puțin frecvente, mai puțin intense ori chiar
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ipotezele următoare: stilul punitiv sau închis de supervizare conduce la experiențe de frustrare printre supervizați; când supervizații sunt frustrați, va descrește productivitatea, va crește cantitatea de agresiune verbală față de supervizor, insatisfacția față de procesul de muncă și agresivitatea verbală față de ceilalți supervizați; cu cât aceste forme de agresiune vor fi mai puțin frecvente, mai puțin intense ori chiar absente, cu atât stima de sine a muncitorilor va fi mai înaltă. Hopper (1965) constata că studiile realizate în SUA până la acea dată nu
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
va fi mai înaltă. Hopper (1965) constata că studiile realizate în SUA până la acea dată nu au reușit să detecteze diferențe semnificative în evoluția relației dintre stilul de supervizare și productivitatea în muncă (datorate, eventual, statusurilor sociale diferite ale celor supervizați). Pentru experimentele proprii (desfășurate în condiții naturale), Hopper ia în considerare expectațiile normative față de autoritate, pentru a analiza efectele stilului de supervizare. Sunt emise trei ipoteze: expectațiile normative față de autoritate influențează modul în care stilul de supervizare va fi perceput
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de personalitate ale supervizorilor. Supervizarea devine nu numai o activitate de organizare, ci și o formă concretă de sprijin furnizată celor direct implicați în realizarea activităților. În acest scop, supervizorul comunică și informează, furnizând resurse suplimentare celor deja existente la supervizați și urmărește îndeaproape gradul de motivare al supervizaților, conștientizându-le acestora nevoile și interesele. În dezvoltarea comunitară, supervizarea este percepută de unii beneficiari ca o activitate de supraveghere strictă și la limită, ca o neîncredere a finanțatorului în competența și
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
o activitate de organizare, ci și o formă concretă de sprijin furnizată celor direct implicați în realizarea activităților. În acest scop, supervizorul comunică și informează, furnizând resurse suplimentare celor deja existente la supervizați și urmărește îndeaproape gradul de motivare al supervizaților, conștientizându-le acestora nevoile și interesele. În dezvoltarea comunitară, supervizarea este percepută de unii beneficiari ca o activitate de supraveghere strictă și la limită, ca o neîncredere a finanțatorului în competența și onestitatea responsabililor cu implementarea proiectelor în comunitate. („Suntem
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
un antreprenor ce are o pensiune aproape de întinderea de ape acumulate între atâtea culmi semețe.” În final, vom încerca să stabilim notele distinctive ale supervizării în dezvoltarea comunitară, demarcând-o de supervizarea din alte domenii. Supervizarea răspunde unor nevoi ale supervizaților, însă, totodată are și o funcție de feedback (de supraveghere a implementării proiectelor) pentru managementul agenției de implementare a proiectelor. În practică, se conturează două perspective ușor diferite între supervizați și supervizori: supervizații ar dori ca supervizarea să fie doar un
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
-o de supervizarea din alte domenii. Supervizarea răspunde unor nevoi ale supervizaților, însă, totodată are și o funcție de feedback (de supraveghere a implementării proiectelor) pentru managementul agenției de implementare a proiectelor. În practică, se conturează două perspective ușor diferite între supervizați și supervizori: supervizații ar dori ca supervizarea să fie doar un proces de advocacy (de reprezentare a lor în fața finanțatorului), iar supervizorul ar dori să aibă un control cât mai strâns al activităților supervizatului. Peste aceste două perspective, mai intervine
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
din alte domenii. Supervizarea răspunde unor nevoi ale supervizaților, însă, totodată are și o funcție de feedback (de supraveghere a implementării proiectelor) pentru managementul agenției de implementare a proiectelor. În practică, se conturează două perspective ușor diferite între supervizați și supervizori: supervizații ar dori ca supervizarea să fie doar un proces de advocacy (de reprezentare a lor în fața finanțatorului), iar supervizorul ar dori să aibă un control cât mai strâns al activităților supervizatului. Peste aceste două perspective, mai intervine direct și cea
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
conturează două perspective ușor diferite între supervizați și supervizori: supervizații ar dori ca supervizarea să fie doar un proces de advocacy (de reprezentare a lor în fața finanțatorului), iar supervizorul ar dori să aibă un control cât mai strâns al activităților supervizatului. Peste aceste două perspective, mai intervine direct și cea a managementului agenției de implementare a proiectelor, care, la rândul său, poate fi influențată de angajamentele agenției față de finanțatori. Supervizarea poate avea ca obiect activitățile unor persoane poziționate diferit într-o
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
în fața agenților locali de execuție a proiectului, dar poziția sa poate fi și slăbită, datorită capacității sale decizionale scăzute. De regulă, supervizarea oferă soluții doar pentru remedierea unor deficiențe procedurale, nu și a unor lipsuri tehnologice. Relația dintre supervizor și supervizați implică și un anumit proces de negociere reciprocă. Însă, în cele mai multe situații, negocierea se referă doar la aspectele nereglementate strict de către finanțator, cum ar fi timpul și durata vizitelor, interpretarea unor relații sociale și interpersonale etc. Supervizarea implică strategii și
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
situații, negocierea se referă doar la aspectele nereglementate strict de către finanțator, cum ar fi timpul și durata vizitelor, interpretarea unor relații sociale și interpersonale etc. Supervizarea implică strategii și procese de negociere, subliniază Cojocaru (2005), din cauza faptului că supervizorul și supervizații au poziții de autoritate diferite, pe care, în cursul interacțiunii profesionale, le negociază permanent. Cojocaru consideră că atât supervizații, cât și supervizorii joacă diverse roluri în relațiile pe care le stabilesc. În privința supervizaților, sunt de notat o serie de tactici
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]