101 matches
-
Citește mai mult Cu această propoziție a început lecția, prima mea învățătoare - Viața și, a adăugat: “ să nu începi o temă nouă, până n-o definitivezi pe cea dinainte și să-i pui punct!”, repetată ulterior și de afurisita de suplinitoare, cea cu nume exotic - Experiența, care mi-a făcut multe zile fripte.Pe parcurs acest semn - de punctuație, s-a ținut scai după mine, devenind un fenomen. Sigur nu este fenomenul globalizării, deși s-a manifestat ultima oară asupra globului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
anului și consideră că învățămânul ar pierde o valoare dacă aș fi dată afară din școală. Așa am ajuns la Oradea de unde m-am ales cu o experiență de viață deosebită față de zonă de unde veneam. Am fost învățătoare și profesoara suplinitoare de limbă română în comuna Ineu de Criș, situată sub un deal, aflată la numai 20 kilometri de Oradea, dar cu rădăcini parcă în lumea arhaica. George ROCĂ: Ce amintiri aveți despre Oradea și județul Bihor? Elenă BUICĂ: De Oradea
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
contabil. Urmează studii elementare și medii în Vadu, Lumina și Năvodari, apoi Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția franceză-română (1970- 1974). După absolvire, predă româna și franceza la școala medie din Valea Dacilor (1974-1985), apoi este profesoară suplinitoare de limba franceză la mai multe școli gimnaziale din Constanța (1985-1990) și redactor la revista „Tomis” (1990-1993); locuiește doi ani în Franța (1994-1996). Din 1997, colaborează ca redactor asociat cu Editura Humanitas, unde devine, din 1998, redactor, coordonator al colecțiilor
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
lui Ștefan Stoicescu, economist. Urmează școala elementară la Râmnicu Sărat, apoi Liceul Pedagogic din Buzău (1961-1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1970. Între timp funcționează în județul Vrancea, unde e învățătoare, profesoară suplinitoare, instructor metodist, iar după terminarea facultății intră redactor la editurile Litera (1970-1984), Ion Creangă (1984-1987), lector la Centrala Editorială (1987-1989) și la Editura Minerva (1989-1992). Ulterior lucrează ca expert guvernamental (1992-1993) și ca redactor de rubrică la ziarul „Mesagerul economic
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
1953 și în 1963) sau să aibă un post de dactilografa. Treptat începe să publice traduceri și prefețe, manuale și dicționare de limba franceză. Din 1963 preda la Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, unde e numită asistență suplinitoare la Catedră de limbă și literatura franceză în 1965 și titularizata în 1969, profesând, până în 1989, când se va pensiona. Debutează cu antologia Humor en français ... de tous leș coins ... de tous leș âges, apărută în 1963, e prezenta în
SLAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
Baia Mare și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-latină, a Universității din București (1974-1978). Mai întâi profesoară de română și latină la Giurgiu, își dă demisia, după trei ani de șomaj revenind în 1985 în învățământ la București, ca suplinitoare, iar din 1990 ca profesoară titulară. Obține titlul de doctor în filologie în 1999 cu teza Nicolae Iorga - critic și istoric literar. Debutează în 1976 la revista studențească „Convingeri comuniste”. Va mai colabora la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața
VAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290471_a_291800]
-
publicistă și prozatoare. Este fiica Smarandei (n. Mustea) și a lui Ioan Bruteanu, medic, și soția ziaristului Eugen Vaian. A urmat la București Școala Normală a Azilului „Elena Doamna” (1888) și Institutul de Fete (1889). După absolvire se angajează învățătoare suplinitoare la Isaccea (1903-1904), Târgu Ocna (1904), Monastir, în Macedonia (1905-1906), Giurgiu (1907-1908), din nou la Târgu Ocna, ca învățătoare provizorie (1908); mai târziu, în 1933, era institutoare în București. Debutează cu schițe în 1892 la „Adevărul”, iar editorial în 1895
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
istoric literar, prozatoare, autoare dramatică, traducătoare și editoare. Este fiica Claudiei (n. Melian) și a lui Victor Lungu, preot. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962-1967). După absolvire este profesoară suplinitoare, iar din 1969 până în 1997 cercetătoare la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează la „Studii și cercetări lingvistice” în 1970, iar editorial în volumul colectiv De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
limba și literatura română (1955-1960). Lucrase în răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior fiind învățătoare, apoi bibliotecară și profesoară suplinitoare la liceul bucureștean unde fusese elevă. Titularizată la o catedră de limba și literatura română a Liceului „Dimitrie Cantemir” în 1971, se mută trei ani mai târziu la Grupul Școlar „Electronica” din București. Obține titlul de doctor în filologie în
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
sale. După bacalaureatul susținut la Școala Normală „Azilul Elena Doamna” din București, urmează studii de litere și filosofie, încununate cu o licență în litere și cu un doctorat în filosofie la Geneva (1895). La revenirea în țară funcționează ca profesoară suplinitoare la Externatul Secundar 2 din București (1897-1898), deținând și funcția de directoare, iar din 1902 devine directoarea „Azilului Elena Doamna”, unde din 1897 era suplinitoare. Debutul publicistic se produce în 1884, cu o nuvelă, publicată de B. Delavrancea în „România
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
cu un doctorat în filosofie la Geneva (1895). La revenirea în țară funcționează ca profesoară suplinitoare la Externatul Secundar 2 din București (1897-1898), deținând și funcția de directoare, iar din 1902 devine directoarea „Azilului Elena Doamna”, unde din 1897 era suplinitoare. Debutul publicistic se produce în 1884, cu o nuvelă, publicată de B. Delavrancea în „România liberă”, în urma unui concurs între M.-V. și verișoara sa Marya Lupașcu (mai târziu soția lui Delavrancea), inițiat de scriitor spre a se amuza. Din
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
istorie, care absolvise cîndva o școală horticolă, era convinsă că șefii de stat ca președintele Lincoln au fost domnitori care au primit domnia în urma alegerilor republicane. Directoarea nu-i dăduse acesteia orele de agricultură din cauza lui Fărocoastă. Plină de nuri, suplinitoarea de limbă franceză, care cîndva abordase prima clasă de liceu, s-a trezit între timp exmatriculată. Cu un obraz proaspăt, soția felcerului se credea miss cancelarie. Își rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrut să te faci? - Ce știu io... Ceva fain, dòmnă de ceva: de director de bancă, oar’de colonel, oar’ de inginer - adică să nu lucru, io, cu mânile mele... - Ei, uite, Încă nu ești doamnă-de-ceva, zice mama. Ești Învățătoare suplinitoare la noi și te poftesc să nu te mai plângi atâta... - Da io nu mă plâng! Zâc numa, zice Tuza, râzând. Că io-s fată tinără, dòmnă, nu ca ’mnetale, de umbli numa-n negru, de-ai zâce că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O suplinitoare de rusă îi ținea în poală fruntea unui suplinitor de franceză. Un altul băga capul între cracii celui din față, înclinat la 90 de grade; la rândul lui, și el ținea între craci capul celui din spate și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
legionar? Mă urmărea pușcăria pas cu pas și atunci am hotărât să mă transfer la o altă școală în județul Tulcea. Înainte de a pleca din sat m-am căsătorit cu bunică-ta Argentina de care m-am îndrogostit. Era profesoară suplinitoare și studentă la o facultate de economie din Iași, la cursuri fără frecvență. Ambii eram vecini, având casele lângă școală. Nunta nu am făcut-o în sat, ci la un restaurant din orașul Huși. Invitații la nuntă i-am dus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte mulți ani. Nu mai eram o străină. În acelaș timp știam că un nou an înseamnă, cu puțin noroc, un alt loc de muncă, o altă localitate. Așa erau timpurile. Ca învățătoare suplinitoare puteam fi oricând și în orice zi a anului școlar înlocuită de unul dintre miile de învățători definitivi sau cu grade luate , de oriunde ar fi venit el. Și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de casa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aducă un trai mai bun... ca și cum s-ar fi întors la liceu, iar Mark ar fi fost proiectul ei pentru expoziție. Să slujească pe cei mulți: asta căutase toată viața, înarmată doar cu o diplomă în sociologie de la UNK. Profesoară suplinitoare în rezervația Winnebago, voluntară la cantinele persoanelor fără adăpost din LA, secretară responsabilă cu relațiile cu publicul la o firmă de avocatură din Chicago. De dragul unui potențial iubit din Boulder, făcuse pentru scurt timp până și pe militanta antiglobalizare, scandând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clase, din viața ei de dăscăliță, i-a Înmânat, la festivitatea de Închidere a anului școlar, prima floare, după care, ca un Înger, apărut, de undeva, din roua vieții, i-a pupat, fierbinte, mâna. Da. Mâna, cu care, ea, Învățătoarea suplinitoare, Îi pusese, În catalogul cu tartaje albăstrii, nota de Început. Nota zece! Emoția din acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a domeniului; și, mai departe, În una și mai mare, a lumii. O istorie - miniatură, care, dimpreună cu celelalte două istorii, mari, ale domeniului și lumii, va menține trează, În memoria locală, a Arborei dăscăliței Nana, trecerea, parcurgerea etapelor vieții, suplinitoarea Nana devenind profesoara Nana, cu diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din urmă, la celelalte școli din comună continuând perindările de suplinitori: Neculai Costea la Condrea, D-ra Ștefania Cândea la Siliștea, Maria Zaharia la Torcești, în 1911; în 1912 revine Lucia Costea la Condrea, „cu elevi în general bine pregătiți”, aceeași suplinitoare Cândea la Siliștea și ea „cu elevi bine pregătiți”, iar la Torcești învățătorul suplinitor, „D-l G. Rugină, cu 14 elevi înscriși în clasa a V-a, dar frecvenți abia trei”, toți promovați. Aceeași situație se menține în anii 1913-1916
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în ziua inaugurală a anului de învățământ, școala și împrejurimile ei arătau mulțumitor. În scurtă vreme sătenii au început să o aprecieze și să o îndrăgească pe noua lor învățătoare care era calificată și venise cu gânduri de stabilitate, spre deosebire de suplinitoarele de până atunci care se schimbau în fiecare an. Mulți dintre ei nici nu știau cum o cheamă și au numit-o simplu: dăscălița noastră. Așa i-a rămas numele, nume care include sentimentul de respect și ideea de adopție
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Părinții elevilor îi erau alături când avea de rezolvat probleme gospodărești iar copiii veneau cu drag la școală pentru că învățătoarea lor le vorbea frumos, îi ajuta să înțeleagă și să asimileze ceea ce nu au reușit în anii precedenți de la învățătoarele suplinitoare, care nu stăpâneau meșteșugul didactic, le aducea cărți de povești, îi învăța să cânte și să recite, și se juca cu ei în orele de educație fizică și în recreație. Corectarea cu regularitate a tuturor temelor efectuate în clasă și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Este un caz tipic pentru unitățile de învățământ din mediul rural: se află la o distanță destul de mare de orașul Iași (datorită condițiilor de navetă, cadrele diadctice cu experiență sunt reticente în a preda la această școală), numărul cadrelor didactice suplinitoare este aproape egal cu cel al cadrelor didactice titulare (17 la 21 este raportul suplinitori/titulari), media de vârstă a resursei umane este în jur de 46 de ani. În subordinea școlii centrale din comună, se mai află încă patru
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
am înscris la un liceu din Săliștea Sibiului ale cărui cursuri (după susținerea unor obositoare „diferențe”!) le-am absolvit în anul 1949”. c. „În anul 1950 am ajuns în satul Buda și acolo am rămas!” „Prima dată am fost profesoară suplinitoare la Școala din Oșești, timp de doi ani”. Am rupt un piculeț firul povestirii pentru a o întreba de ce a lucrat numai ca suplinitoare odată ce terminase câteva clase de „normală” dar și un liceu? Ne-a răspuns așa: „Dacă aș
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
anul 1950 am ajuns în satul Buda și acolo am rămas!” „Prima dată am fost profesoară suplinitoare la Școala din Oșești, timp de doi ani”. Am rupt un piculeț firul povestirii pentru a o întreba de ce a lucrat numai ca suplinitoare odată ce terminase câteva clase de „normală” dar și un liceu? Ne-a răspuns așa: „Dacă aș fi reușit să termin complet cursurile <<normalei>> ar fost bine însă n-a fost să fie din cauza celor spuse mai înainte. Prin urmare, în urma
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]