74 matches
-
Mai apoi, Lousteau se apucă să arate că lucrarea lui Nathan este tipică unui sistem În care literatura franceză se lasă prinsă fără scăpare. Acest sistem se caracterizează printr-un abuz de descrieri și de dialoguri, ca și printr-o supraabundență de imagini, În detrimentul gândirii care a dominat Întotdeauna marile opere ale literaturii franceze. Fără Îndoială că Walter Scott este remarcabil, Însă „nu se distinge decât ca inventator”, iar influența lui asupra urmașilor este dăunătoare. Această opoziție Între „literatura de idei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
când istoricul întâlnește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „În mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Soozmen într-o oarecare supraabundență de material”, observă Mazza. b) Socrate și Sozomen Cum Socrate se ocupă de perioada 305-439, iar Sozomen de perioada 324-439, e firesc să ne întrebăm ce raport există între cele două opere. Într-adevăr, așa cum spus mai sus, un examen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cînd istoricul găsește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „în mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Sozomen într-o oarecare supraabundență de material”, observă Mazza. b) Socrate și Sozomen Cum Socrate se ocupă de perioada 305-439, iar Sozomen de perioada 324-439, e firesc să ne întrebăm ce raport există între cele două opere. într-adevăr, așa cum spus mai sus, un examen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marx și de Friedrich Nietzsche, se glosează incontinent pe seama sensurilor exclusive sau absente, a confruntării dintre text și cititor, dintre autor și critic ș.a.m.d. Modelele unei hermeneutici alternative de orientare irenică - interesate mai curând de plenitudinea sensurilor, de supraabundența interpretărilor nonbeligerante - nu trebuie inventate ab nihilo. S. le redescoperă în critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
adapta cu aceeași plasticitate și rapiditate la noile condiții impuse în mod imperios: „prea mult, prea repede, prea nou”! În această situație socială, suntem martorii unui dublu declin al grupelor social-umane: a) pe de o parte, „degenerarea prin prosperitate”, datorită supraabundenței evoluției socio-economice; b) pe de altă parte, apariția „bolilor de civilizație”, a nevrozelor, ca o expresie a deteriorării stării de sănătate mintală prin incapacitatea de adaptare la schimbări. În acest al doilea caz, remarcăm faptul că factorii de progres duc
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fundamentele culturii românești moderne. Și totuși, O. a manifestat cel puțin la fel de concludent și o adevărată pasiune pentru actualitate, concretizată în prestația de ordin foiletonistic. Articolele, cronicile, comentariile și studiile sale au rezultat fie din pregătirea principalelor monografii, fie din supraabundența substanței acestora, înfățișându-se ca nuanțări sau completări, câteodată chiar ca repetări ale sintezelor pe care se fundamentează. Mai multe cărți ilustrează această componentă a demersurilor sale, începând cu Studii și cercetări (1972), continuând cu volumele Comentarii (1981), Actualitatea clasicilor
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
unei surse sigure, ferme, unice, apare pluralitatea perspectivelor. În acest caz, pentru utilizator rămâne ca sarcină identificarea și aplicarea acelei teorii care se potrivește cel mai bine la problemele de soluționat. Există o grijă generată nu de carență, ci de supraabundență. Trebuie să știm ce este oportun și valoros în „oceanul” de cunoștințe care ne înconjoară, să valorificăm ceea ce este pertinent și nu prejudiciază alte seturi de valori (morale, civice, culturale). Căci o valoare autentică, fie ea și instrumentală sau pragmatică
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Paradisul aflat în "buricul Pămîntului" sau la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
America latină. Urii amazoniene față de „los Gringos” îi revenea, undeva peste cortina de fier ruginit a Europei, pandantul sofisticat al școlii de la Frankfurt. Intelectuali ca H. Marcuse și Th. Adorno denunțau fatalitatea complexului consumatorului, confruntat cu „dilema” alegerilor libere din cornul supraabundenței. Mai austere, elitele din Rusia sovietică sau Peru dădeau punctaj din oficiu sau prime anuale oricărui codaș înfometat, posesor de cartelă alimentară și carnet de partid. Printr-o curioasă îmbinare de zel neomarxist și râvnă evanghelică, teologii oficiali ai țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
provizoriu între natură și convenție. Din moment ce se poate vorbi de o relație de coapartenență (și nu de opoziție pur și simplu) între cei doi termeni, înseamnă că există totuși - dincolo de ansamblul de imagini prefabricate, de stereotipuri și reziduuri provenite din supraabundența informațiilor-clișeu - o zonă în care convențiile sunt - într-o anumită măsură - determinate de o serie de factori externi (cum ar fi, în cazul artelor, constrângerile psihologice ale percepției vizuale). În acest sens, trebuie interpretată și afirmația lui Bottiroli care considera
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a lungul întregii sale vieți. Astfel, obiectivul prioritar în cadrul instrucției școlare actuale, este de a transmite elevilor tezele și metodele autoformării lor, să-i înarmeze cu o metodă de studiu, de autoinstruire care să le dea posibilitatea să se adapteze supraabundenței de informații, să-și dezvolte propriile lor capacități și calități pentru a face față solicitărilor și studiului continuu: „Singurul lucru sigur pe care noi putem să-i învățăm pe elevii noștri cu certitudinea că va fi valabil și mâine și
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
flotante, care vin și pleacă cînd vor, cu toate eforturile autorităților monetare de a le domoli intrarea, prin creșterea aberantă a rezervelor minime obligatorii (pînă la 40%, cînd în Europa nivelul e de 2-5 %), pentru a nu se crea o supraabundență de lichiditate, sau de a le opri plecarea prin practicarea unor do-bînzi iarăși aberante pentru vremuri de criză (17-20%). Fluxurile și refluxurile acestor mișcări de capitaluri sunt mai puternice decît firavele noastre resurse monetare. Astfel am ajuns să ne împrumutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a adolescenților. Ceea ce definește faza III este diminuarea forței directive a regulilor colective, personalizarea crescândă a practicilor cotidiene, o mai mare libertate a actorilor față de clasa căreia îi aparțin. Aspirațiile tot mai pronunțate către autonomie și traiul mereu mai bun, supraabundența și diferențierea ofertei pieței, toți acești factori au făcut posibilă o utilizare tot mai personalizată a bunurilor de consum, simultan cu o imensă dereglementare a consumului articulat pe sistemul de referință al individului. Conso-voiajorultc "Conso‑voiajorul" Stadiul III n-a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
practicile adictive de tot felul, anarhia comportamentelor alimentare, bulimia și obezitatea. Se anunță așadar în egală măsură un individualism dezlănțuit și haotic și un consumator „expert” capabil să-și poarte de grijă în mod responsabil. Slăbirea controlului colectiv, normele hedoniste, supraabundența, educația liberală, toate acestea au contribuit la fabricarea unui individ detașat de scopurile comune și care, dispunând doar de propriile forțe, se vădește adesea a fi incapabil să reziste solicitărilor din afară, ca și impulsurilor din interior. Suntem astfel martorii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
există nici o îndoială că investigarea sa ar fi dintre cele mai utile, ducînd la o mai bună analiză a realității și a fantasmelor societății franceze din 1989! Cu atît mai mult cu cît, în aceste condiții este regretabil că această supraabundență comemorativă a ascuns și a dat complet uitării aniversarea unui alt eveniment, care, în felul său, a contribuit și el la formarea societății contemporane franceze și europene: nașterea Internaționalei a II-a, organizația internațională a socialismului. Creată acum un secol
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa”, Studii Teologice, Anul X (1958). footnote>. Toate acestea sunt, de fapt, trepte din ce în ce mai înalte ale iubirii și, totodată, ale cunoașterii lui Dumnezeu. Iată aceste trepte: a) Beția sobră subliniază totdeauna supraabundența bucuriei care face sufletul să iasă din sine. El arată că precum orice beție produce un extaz (ieșire) al minții, luată în stăpânire de vin, la fel și cea duhovnicească produce o strămutare spre cele mai bune, „spre cele mai
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dispune de o lege specifică pentru cooperative, dar în care mișcarea cooperatistă în agricultură este foarte dezvoltată. Manifestarea unui interes exagerat al statului pentru dezvoltarea cooperației într-un anumit sector de activitate, prin elaborarea unui cadru legislativ caracterizat printr-o supraabundență de legi poate fi dăunător cooperativelor, așa cum s-a întâmplat în țara noastră în perioada interbelică. Câteva caracteristici definitorii pentru cooperative prevăzute în legislațiile țărilor membre UE sunt următoarele: cooperativele sunt definite ca fiind companii (întreprinderi economice) formate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
69. 3. 3. 2. Legislația cooperatistă în perioada interbelică Pentru a caracteriza legislația cooperatistă românească din perioada interbelică, deosebit de concludentă este observația lui Charles Gide care aprecia că interesul manifestat de către statul român față de cooperație s-a concretizat printr-o supraabundența de legi. Aceste legi nu au favorizat, din păcate, dezvoltarea cooperației, datorită faptului că scopul legilor elaborate era doar acela de a modifica legile anterioare. Un prim reper legislativ care are legătură cu cooperația română după primul război mondial este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spiritul Renașterii italiene la începuturile ei, Comte se dovedea, ca întotdeauna, un puternic analist și un mare filozof al istoriei. Nu avea însă nici o educație artistică, ceea ce explică probabil faptul că a încercat un sentiment de stînjeneală în fața bogăției și supraabundenței operelor produse în această epocă. El vede aici, într-un fel, un fenomen patologic, efect al unor zadarnice încercări de depășire a contradicțiilor. Ne putem îndoi totuși că, dacă ar fi convertit Italia la pozitivism și ar fi dat astfel
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
obiectivul camerei de filmat și experiența pelerinajului. Lipsesc în schimb cadrele largi, priveliștile degajate, aspectele intermediare, cum ar fi, de pildă, pregătirile pe care pelerinii le fac înainte de plecare. Mult timp, m-am întrebat cărui fapt i se datorează această supraabundență de detalii din rând în reflectarea pelerinajului în media televizuală. Un posibil răspuns poate fi găsit în celebrul eseu al lui Roland Barthes „L’effet de réel”. (1968). Rezumat, Barthes afirmă că, pentru a mări credibilitatea realistă a narațiunii, autorii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]