34 matches
-
paradigme sînt: i) complexitatea (Morin vorbește chiar de "paradigma complexității") care semnifică pe de o parte depășirea linearității carteziene (noțiunea de feed-back în bucla comunicării sau imbricarea nivelelor și tipurilor logice la Russell și Whitehead), iar pe de altă parte supradeterminarea cauzelor în explicarea acelorași efecte; ii) evoluționismul (chiar din stadiul prebiotic sistemul pare dotat cu conștiiță de sine ceea ce îi permite să formuleze opțiuni cf. cercetările lui Prigogine pentru care a primit în 1977 premiul Nobel; la scară micro și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula cauză efect nu se petrece în orizontul contextului (în planitatea contextului), ci pe grade de influență, pe niveluri, ceea ce ar sugera ceva de genul supradeterminării (și metadeterminării) dintre acțiune și conceptualizarea ei, dintre experiența practică și experiența teoretică. Într-o astfel de relaționare se întâmplă bucle de deschidere a traiectoriei de la un orizont la altul și de la un nivel la altul, inclusiv cu semnificație a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cenzurii”, explică P., „de rătăcire a ochiului «prea ager» într-un hățiș menit să pună la adăpost afirmațiile prea dure îndărătul unor nume prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară, în opinia noastră, specificitățile libertății creatoare a autorilor care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey de Vere este o operă de artă „a cărei noimă este de nepătruns” cu ajutorul gândirii logice. Misterul existenței personajului se constituie însă nu prin ascunderi succesive, ci prin supradeterminare semantică, printr-un exces de transparență. Viața ca operă de artă se desfășoară conform unui sens/joc secund, sens care, supradeterminându-le în mod secret pe toate celelalte, „transpare”, paradoxal, în trăirea simplității și limpezimii naturale ca „artificiu”. Început ca analiză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care le-au realizat în domeniile lor de cercetare gânditori precum Heisenberg, Kuhn, Feyerabend, Barthes etc., și care atestă disoluția fundamentărilor stricte și deschiderea către aleatoriu, hazard și fragment. Departe de a semnifica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prioritatea istorică și logică a societății asupra individului, elaborate de Durkheim, au produs o impresie puternică asupra autorului român. Dovada o constituie afinitatea de-a dreptul obsesivă a concepției gustiene față de ideea metodologică a interdependenței părților totului social și a supradeterminării elementelor constitutive de către sistemul social. Lecția românească este semnificativă prin cel puțin două resurse esențiale de care a beneficiat profesorul Gusti. În primul rând este vorba de studiile asupra satelor românești și a problemei agrar-țărănești, efectuate de diferiți specialiști, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]