99 matches
-
care au aflat și în orele de istorie, de literatură sau de geografie, căruia i s-a adăugat, în plus, calitatea de sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Portretul a devenit, la propriu, icoană. Unicitatea mănăstirii Voroneț a fost încă o dată supralicitată, prin calitatea sa de "ctitorie a sfântului"162. Manualele nu fac decât să confirme obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
spațiul public pentru a-și exprima o opinie, e bine să se aștepte la orice. Acest lucru este valabil peste tot și nu reprezintă nicidecum o caracteristică a României. Oriunde poți fi Înțeles greșit, ideile tale pot fi răstălmăcite, manipulate, supralicitate, Înjurate, ignorate... Textul și „opera” rămân mereu deschise, la Îndemâna tuturor, iar fiecare cititor le rescrie În conformitate cu propria sa grilă de lectură. Respectiva lectură personală poate să Îmbrace forme mai violente atunci când este vorba despre opiniile exprimate În cetate. Și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
preot și credincios prin cateheze deschise laicilor de diferite vârste sau orientări profesionale poate valora mai mult decât realizările simbolice ale Patriarhiei. Dl Baconsky invocă frecvent vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București în vara anului 1999, eveniment supralicitat adesea și în mediile ierarhiei bisericești. Fără a subestima importanța acestui contact între Răsărit și Apus inițiat de PF Teoctist (1915-2007), putem bănui totuși că arhimandritul Teofil Părăianu (n. 1929) de la Mănăstirea Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus, Brașov) avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a se împotrivi, cum va spune mai tîrziu, la tot ceea ce s-a creat de la primul nostru strămoș încoace. Poate nu greșim dacă situăm aici și acum, în rîndurile scrise la această vîrstă (texte care cred că nu trebuie supralicitate), primele manifestări ale unei revolte metafizice trăite de Cioran. În ipostaza sa de provincial, vrînd să depășească acel "donchișotism local" (fascinația produsă de eroul lui Cervantes nu va înceta nicicînd, Cioran văzîndu-și destinul disputat între figura tristului cavaler și cea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de badinaj, dorind parcă să insinueze că e conștient de neseriozitatea lor". Gaittany nu receptează sensul, se pătrunde de obstinată încredere, "închipuindu-și că un om ca el [Ioanide, n. n.] poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul". Deși supralicitată ("Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile sale, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul..."), ironia satisface intelectual un singur partener al dialogului: pe Ioanide însuși. Pretextele sale, pe bună dreptate "absurde", ocrotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atracție aparte, deoarece nu este nici un motiv s) se cread) c) statul r)mas în afara aliniamentelor va fi capabil, sau va dori s) îndeplineasc) rolul de echilibrator. Astfel de considerații au condus la și mai multe îndoieli generale, cu privire la avantajele supralicitate ale alianțelor flexibile. Pentru a fi de ajutor, flexibilitatea trebuie s) însemne c), acolo unde unul sau mai multe state le ameninț) pe celelalte, unele state se vor al)tură uneia dintre p)rți, sau o vor abandona pe cealalt
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ce trece! Bășcălia și chiotul n-au dat niciodată mari cărți. Deseori sînt contrariat că poeți evident slabi sînt ridicați spre ceruri. Iaru (Florin n. red.), de exemplu, un măscărici simpatic și ingenuu la nivelul limbajului, este unul dintre cei supralicitați. Eu nu știu lista cu premiații de la "Viața Românească". Transmite-mi-o și mie, te rog! În aprilie am examene și nu am citit absolut nimic! Nu știu cînd am să mă apuc!?! Nu uita să-mi semnalezi (și trimiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
impusă de oficialitatea comunistă, ci acreditată, conform unui canon estetic, de critica avizată - erau subapreciate drastic, pe temeiul unor (reale sau presupuse) culpe de natură moral-politică. Fireasca și de altfel inevitabila revizuire a tabloului de valori literare a fost uneori supralicitată și invocată abuziv, pentru „excluderi” și „retrogradări” din rațiuni extraestetice. Mobilizându-se pentru a combate astfel de excese ale revizuirilor, susținând necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
Excepțiile întăresc regula. Și află că pictorul "clasic minor" era un capricios și mereu în râcă cu colegii mai tineri. Nu înseamnă că nu a fost un pitoresc slujitor al artelor frumoase, personaj seducător de cele mai multe ori. Desigur, o vocație supralicitată abuziv de politica vremii, artistul însă și-a făcut pictura cu onestitate. Aici nu te contrazic, tablourile sale sunt motivate compozițional, dramatic exprimate, dar nu poți să treci peste unele edulcorări naive și peste lipsa atracției reale față de peisaj. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bineînțeles Încercând a nu călca pe terenul mai mult decât bătătorit al acțiunii lor de purificare mecanică a aerului, de reglare a regimului hidric, de protecție a solului, În sfârșit de oxigenare. Chiar acest ultim aspect mi se pare oarecum supralicitat, știind că 80% din fotosinteză nu este realizată de ceea ce numim Îndeobște plante, adică cele terestre, subiectul Îngrijorării opiniei publice, ci de fitoplanctonul oceanic... Și totuși, toate, subliniez, toate plantele exercită o acțiune unitară asupra mediului, indiferent dacă acesta e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o viziune istoricistă, iar apoi (tot în universul american al disciplinei) și printr-un demers psihologist, Școala britanică (prin Bronislaw Malinowski și A.R. Radcliffe-Brown) va imprima acesteia o la fel de important-constitutivă dimensiune socială. Autorul se referă în continuare la „locurile supralicitate” în practica empirică și teoretică a antropologiei, și anume „fenomenul primitiv” și „comunitatea mică”. Atunci când studiul societăților aliterate dezvăluie interesul antropologilor pentru „explicații genezice” (printr-o asociere relativă a populațiilor „arhaice” contemporane cu cele preistorice), micile comunități răspund nevoii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
tropism cultural, rușinându-se de „rudele sărace” rămase în țară? Să fie atunci adevărat ce clamează unii tineri de azi, în România, cerând o nouă ierarhie de valori, că volumele noastre, proză și poezie, după ’60 au fost de fapt „supralicitate” și din motive de solidaritate a elitei românești, care voia astfel, opunându-le atâtor scriitori mediocri și dogmatici, să susțină mai eficient alte criterii, cele de dinainte de război? Și eu am trăit exilul estetic și politic un sfert de veac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
probleme ale unei anchete, care se cere rezolvată corect în faza pregătitoare, altfel riscându-se obținerea unor rezultate trunchiate, așa cum s-a întâmplat în mai multe situații ce abundă în istoria anchetelor și sondajelor de opinie. Dar nici nu trebuie supralicitat acest aspect, dat fiind faptul că, după cum am mai spus, în anchete, sursele de eroare sunt extrem de numeroase și nu întotdeauna erorile datorate eșantionării afectează în cea mai mare măsură rezultatele studiului. 1.3. Probleme de organizare a cercetăriitc "1
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
numește invențiune, învăluiește pe cititor și îl pătrunde cu puterea lui de fapt autentic, de experiență sufletească probabilă, înlesnind lectura până la a o face captivantă, ca în romanele d-lui Camil Petrescu." Valoarea lui I. Al. Brătescu-Voinești ne pare ușor supralicitată - fenomen firesc în epocă, dat fiind prestigiul scriitorului: Pentru stabilitatea ei necăutată de nuanță educativă, pentru cultul familiei și sentimentele sociale din care această literatură a răsărit, azi - când proza noastră s-a deschis (...Ă celor mai felurite zdruncinări sufletești
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
H.G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu "jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o "povestioară" gotică gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu ignoră variile motive (umane, prea umane!) în numele cărora autori români au făcut tranzacția cu diavolul, lăsându-se ispitiți de smârc, în detrimentul cerului. Rezistența prin cultură, o sintagmă deja amfigurică, deși pentru mulți sinonimă cu boicotul istoriei totalitare, nu trebuie supralicitată. Căci chiar și operele de prim rang nu sunt scutite de unele "prejudecăți autarhice", tip narcisism, autoexaltare, izolaționism. Viața literară de după 1989 nu este scutită de ciudate omisiuni și amnezii în privința unor acte de sfidare veritabilă a ideologiei ceaușiste (cazul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de conturi a unui justițiar ex-cathedra. Apropo, cine l-a văzut vreodată pe Caius Dobrescu, nu în Piața Universității sau Piața Sfatului în acest început de 2012 al tuturor speranțelor, ci măcar precum Octavian Paler, la televizor, pledând pentru acel supralicitat adevăr etic și politic al omului liber, al scriitorului și artistului-slujbaș al interesului general? Lucian Raicu Calea, adevărul și viața capodoperei Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
the Room și s-a impus cu Închisoarea îngerilor, ambele inspirate de același scriitor celebru) s-ar putea crede că scenariul s-a născut dintr-o siropoasă povestioară plasată într-o zonă segregaționistă a Americii interbelice. Detaliile veriste și dulcegăriile supralicitate, atrocitățile și enormitățile sporesc coeficientul de neverosimil al peliculei de un pitoresc într-adevăr sumbru. Tot hazardul asociază în rețeaua de difuzare o producție europeană distribuită de InterComFilm România care ar putea fi susceptibilă de contaminare cu morbul violenței atroce
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
asta impune planul NOMA. Amintirile, confesiunile, dialogurile, scenele sunt joase și jenante pentru că aceasta e altitudinea fixată de la bun început. Incapabil de a scrie un roman, Dan Sociu a dat, în Urbancolia, un roman în bătaie de joc, o zero-proză supralicitată ca o cacealma la poker. Mihai Iovănel, în Cultura, și Cosmin Ciotloș, în România literară, au înghițit-o, cum se spune, și și-au lăsat jos cărțile care nu erau deloc rele. Iar Pascal Bruckner - nu știu dacă s-a
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
Conotația politică e, și de data aceasta, clară, cum e și în alte câteva cazuri: inclemența față de abulicul Beniuc, antipatia pentru Sartre, mefiența față de Premiile Nobel, schița biografiei lui Radu Petrescu. Deși marcant, fără îndoială, fundalul istoric nu trebuie totuși supralicitat. Miza acestui Jurnal indirect III e una decisiv literară. O arată cu asupra de măsură destule dintre capitolele acestui volum. Îndepărtarea de o lectură limitativ ideologică se poate descifra chiar de la început (p. 19), unde e luat spre analiză un
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
bărbatul frumos sau femeia frumoasă), idealismul, dezbaterea "temelor mari", abundența opozițiilor, obsesia dezordinii creatoare, abuzul de substanțe stimulante (alcool și, eventual, nicotină; în România comunistă, oficial, nu există droguri, deci nici în romanele "realiste" ale lui Nicolae Breban), vocația pedagogică supralicitată (privilegierea tiparului de relație guru-discipol) sînt date care susțin structura adolescentină a poveștii-de-seducție (iubirea, ca de obicei în romanele românești, e în altă parte...) - aceasta fiind, în același timp, una de tip siropos-romantic, adică romanțios. Adolescent pare și naratorul, care
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma își împart proprietățile. ideologice. mica privatizare. știi ce le poate pielea. de vânzare un animal împăiat. preț supralicitat. și scorpionii universitari cu pălărie și ilic. o artă marțială a creierului" (p. 274). O artă marțială a creierului? Nu întru totul. Ar fi o eroare metodologică să căutăm aici coerență (poemul e, doar, "pulverizat") sau vreo reflexie de artă
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
lui Maurice Chevalier". Sau: „A pretinde (cum a făcut-o, de pildă, I. P. Culianu) că sub regimul trecut bîntuia neantul total, nulitatea absolută, era o mare exagerare. Mă conving tot mai mult că personalitatea sa a fost și este destul de supralicitată" (dar „pretinde" altceva Adrian Marino?). Sau: „Nu mă regăsesc deci în această pasivitate incorigibilă. Pot să i se dea cele mai sofisticate explicații (M. Eliade, «liturghie cosmică» [?] (etc.). Toate sunt trase de păr, pentru a salva o lașitate congenitală iremediabilă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]