98 matches
-
și fără exces de zel. La un moment dat, un personaj, șef în felul lui pe platformă, e trezit din somn pentru o urgență. Dă indicațiile în câteva clipe, după care adoarme din nou. Episodul e emblematic. Fiindcă nu trebuie supralicitat nici în direcția ironiei (pe care Cimpoeșu, știm, o practică cu dezinvoltură), nici în aceea a adâncirii în sine (la care metafora extracției îndeamnă în permanență). Ar fi nefiresc să supunem romanul unei asemenea lecturi alegorice. Tot ce pretinde el
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
lui Maurice Chevalier". Sau: „A pretinde (cum a făcut-o, de pildă, I. P. Culianu) că sub regimul trecut bîntuia neantul total, nulitatea absolută, era o mare exagerare. Mă conving tot mai mult că personalitatea sa a fost și este destul de supralicitată" (dar „pretinde" altceva Adrian Marino?). Sau: „Nu mă regăsesc deci în această pasivitate incorigibilă. Pot să i se dea cele mai sofisticate explicații (M. Eliade, «liturghie cosmică» [?] (etc.). Toate sunt trase de păr, pentru a salva o lașitate congenitală iremediabilă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
H. G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu „jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o „povestioară" gotică - gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
schițe, nu este numai a insului. Nu caută Leonida Condeescu un simbol pentru Mizil? Grandomania își dă mâna cu nevoia de-a se defini prin ceva. Stringentă, în lumea lui Caragiale, și arareori satisfăcută. De aici, și frecvența identităților false, supralicitate, sau într-o rână, căutând permanent să se proptească. De un post, de un protector, de un câștig la loterie. E o problemă care nu ne e străină, ci din ce în ce mai familiară. Discuția despre cât din identitățile volante ale Momente-lor și
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
fiind completat de personaje ce participă la reuniuni vag masonice, cum sunt ziaristul Mihail Abadovici, și deputatul David Uluitu. Nicolae Stan aglomerează, cu bună știință, realități ce se suprapun tot mai febril, astfel că replica la ficțiune este cu mult supralicitată. De pildă, în prezentul anului 2091, Nicholas, vărul artist al lui Hans, își arde strategic tablourile. Nu e doar moartea artei sau Dasein-ul reinterpretat în cheie postmodernistă. E o sfidare față de „Marea Cenzură Corectă” - o instituție ce impune în 2091
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
Conotația politică e, și de data aceasta, clară, cum e și în alte câteva cazuri: inclemența față de abulicul Beniuc, antipatia pentru Sartre, mefiența față de Premiile Nobel, schița biografiei lui Radu Petrescu. Deși marcant, fără îndoială, fundalul istoric nu trebuie totuși supralicitat. Miza acestui Jurnal indirect III e una decisiv literară. O arată cu asupra de măsură destule dintre capitolele acestui volum. Îndepărtarea de o lectură limitativ ideologică se poate descifra chiar de la început (p. 19), unde e luat spre analiză un
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
uneori nostalgic, tânărul Blumberg își afișează cu destul realism raționamentul, totul părând bine calculat dinainte - metodă, ordine, rigoare - și trădând un cartezianism debordant, care, astăzi, ar putea smulge un zâmbet lectorului pus deja în temă cu destinul și cu posteritatea - supralicitată, în defavoarea celei scriitoricești, crede Ion Bogdan Lefter - a alter-egoului monahal steinhardtian. Simptomatic, la N. Steinhardt, pentru reluarea vechilor teme burgheze și pentru rescrierea lor în cheie creștină, este și conceptul de comesenie, pe care viitorul monah îl apropie în chip
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
uimirea lui și a familiei sale, îi dau certitudinea unei reașezări a lumii în care trăiește în unghiuri noi, de unde vede detalii nebănuite până atunci. Iubirea trebuie să fie coagulantul umanității, mai presus de interesele meschine și de multe ori supralicitate ale materialului. Subiectul poate trezi un sentiment de suspiciune, poate exorciza un zâmbet ironic în colțul gurii sau un balans al sprâncenelor pentru a le scutura de amețeala ficțiunii. Noile date, aflate de poetul nostru, fac diferența dintre cultura românească
IUBIREA, ÎNTEMEIETOARE DE CIVIZAŢIE de TEO CABEL în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346061_a_347390]
-
și integrare europeană contemporană. Dar îndemnul în cauză nu avea forța persuasivă pe care o constat de această dată; în parte, pentru că era aproape pus în surdină de preocuparea de a evidenția cu precădere ceea ce desparte aripile creștinismului (cu efecte supralicitate și asupra pretinselor diferențe de metalitate și cultură dintre ardeleni și „restul românilor, «moldo-valahi», cum îi mai numiți); tot în parte, deoarece soluția preconizată a refacerii unității creștine era, după Dv., aceea a unității cu Roma”, înțeleasă în ultimă instanță
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de știrea tocmai lansată: efectul va fi pe măsură. Dar conversația se Încinge abia după primul fel. Atunci poate fi pusă În valoare adevărata artă a captării celorlalți printr-o morișcă (totuși bine strunită) de vorbe. Nimic În exces, nimic supralicitat, nimic vulgar. E suficient un singur rateu, un moment de plictis afișat al celorlalți, pentru ca debutantul În „conversaționism” să fie exclus pentru totdeauna. Din clipa aceea e un om pierdut pentru lumea cluburilor. El trebuie să știe cu precizie ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
după opinia mea, o afirmație exagerată. El consideră că în România, „pentru culegerea altor plante magice sau medicinale, un mare număr de elemente au fost împrumutate de la ritualul mătrăgunei” (31, p. 206). Cred că rolul mătrăgunei este, în acest caz, supralicitat. Pentru mentalitatea arhaică și tradițională, recoltarea plantelor cu virtuți magico- terapeutice comportă doar unele elemente specifice (în funcție de plantă, de scopul în care este culeasă și, bineînțeles, în funcție de zonă, de epocă etc.), dar scenariul magico-ritual este, în esență, același. într-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și narațiunea la persoana a treia în conjuncție cu prezența unui narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth ignoră această opoziție cu justificarea că este "cea mai supralicitată distincție" din naratologie se dovedește a fi o greșeală. Problemele naratologiei care au fost puse de narațiunile la persoana întîi din literatura modernă au fost doar schițate în acest capitol și nu pot fi tratate exhaustiv în cadrul acestui studiu. Faptul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de a învăța. Acumularea acestor prejudecăți la locul de muncă va avea ca rezultat scăderea performanțelor în activitate, reducerea potențialei perfecționări și implicit discrepanțe salariale. Există însă cercetări care arată că toate aceste stereotipuri sunt în mare parte false sau supralicitate. Se pare că nu se poate vorbi de o superioritate a eficienței și performanței la nici o grupă de vârstă, muncitorii în etate - cei peste 45 de ani - reușind să obțină rezultate la fel de bune ca și cei tineri. Pe de altă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu o proclame cu hotărâtă autoritate. Dar, chiar pe piața Parisului și, bineînțeles, și la noi, se întâmplă să fie bine cotate și opere de reală valoare, numai că unele, probabil, printr-un fenomen mecanic compensator, sunt de astă dată supralicitate. Acesta e cazul lui Kafka, cu care, cum văzurăm, N. Balotă dintr-o singură lovitură l-a și strivit pe bietul Camus. Locul real ai lui Kafka în literatura mondială e mare, în adevăr, dar nu atât de mare cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
măreție a poeziei noastre actuale; dar dacă închei această listă, fără să includ și alți poeți pe care-i admir, e fiindcă nu vreau să le fac recensământul. Deliberat l-am omis însă pe Nichita Stănescu, care îmi pare foarte supralicitat. Nu-i neg valoarea și am intenția să-i recitesc cele mai bune volume, după părerea mea Oul și sfera și Laus Ptolemaei, pentru a-mi verifica (și confirma, sper) buna impresie de la prima lectură. Cred însă că e în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
V. Alecsandri, Ionică Tăutu, I. Popovici-Bănățeanul. Un volum intitulat Scriitori junimiști (1971) aduce contribuții utile la cunoașterea minorilor din societatea ieșeană Junimea, precum I. Pop-Florantin, Leon Negruzzi, Ioan Ianov, Anton Naum, autori a căror valoare, din necesitățile demonstrației, este uneori supralicitată. Ediția Documente literare junimiste (1973) include un număr mare de inedite provenind de la aceiași minori. La Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), lucrare din a cărei comisie de coordonare și revizie a făcut parte, M. a redactat aproape
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
atracție aparte, deoarece nu este nici un motiv s) se cread) c) statul r)mas în afara aliniamentelor va fi capabil, sau va dori s) îndeplineasc) rolul de echilibrator. Astfel de considerații au condus la și mai multe îndoieli generale, cu privire la avantajele supralicitate ale alianțelor flexibile. Pentru a fi de ajutor, flexibilitatea trebuie s) însemne c), acolo unde unul sau mai multe state le ameninț) pe celelalte, unele state se vor al)tură uneia dintre p)rți, sau o vor abandona pe cealalt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
caracterul contribuției evreilor la literatura română. Va colabora și la ,,Shevet Romania”, „Viața noastră”, „Ultima oră”, ,,Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Prima carte a lui L., monografia Poezia lui Marcel Breslașu (1959), îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină și
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
impusă de oficialitatea comunistă, ci acreditată, conform unui canon estetic, de critica avizată - erau subapreciate drastic, pe temeiul unor (reale sau presupuse) culpe de natură moral-politică. Fireasca și de altfel inevitabila revizuire a tabloului de valori literare a fost uneori supralicitată și invocată abuziv, pentru „excluderi” și „retrogradări” din rațiuni extraestetice. Mobilizându-se pentru a combate astfel de excese ale revizuirilor, susținând necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
pot distorsiona răspunsurile prin efectul dezirabilității sociale, al memoriei selective. Or, nu neapărat în accepțiunea severă a psihanalizei, ei nu conștientizează corect și complet adevăratele resorturi ale gândurilor, trăirilor, comportamentelor și deciziilor lor. Această posibilitate există, dar ea nu trebuie supralicitată. Cercetările moderne de cogniție socială demonstrează gradul destul de ridicat de luciditate al omului obișnuit. Bineînțeles că aici contează și alte variabile, cum ar fi inteligența, școlaritatea, experiența de viață. Pe de altă parte, să nu uităm că indiferent de cât
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
bunuri, începând de la cele materiale (proprietate, slujbă etc.), trecând prin apărarea stilului propriu de viață, până la cele înalt spirituale, simbolice (onoare, mituri de familie, filosofia ei); - funcția de protecție a familiei ca întreg, a bunurilor și membrilor ei nu trebuie supralicitată, dat fiind faptul că în interiorul familiei pot avea loc tensiuni grave, uneori societatea intervenind pentru a-i proteja pe unii dintre membrii familiei față de abuzurile altora (abuz de copii, de bătrâni, de infirmi etc). La rândul lor, relațiile patologice dintre
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
noțiuni apropiate au însă un caracter cu totul general și aproximativ. La o analiză mai concretă și la nivelul cercetărilor efective, distincțiile, relativ ușor de făcut pe plan pur teoretic, se estompează sau, oricum, devin problematice. Delimitările conceptuale nu trebuie supralicitate și artificializate, în fapt între conținutul și sfera diferiților termeni discutați existând puternice interferențe și suprapuneri. Privite în contextele semantice în care sunt inserate, conceptele de atitudine, valoare, nevoi și altele sunt în înalt grad interșanjabile. Între atitudini generalizate și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]