474 matches
-
curățirea societății românești. După ce membrii Consiliului parcurg metri cubi de proză imundă, după ce-și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină peticită, murdară și rămasă prea strâmtă pentru proprietar. Pe lângă acest păcat originar, există păcatele acumulate pe parcurs. Nici n-a început bine să funcționeze Consiliul, că unul dintre membrii săi
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
intrat în comă, trezindu-se doar peste patruzeci de zile. Operat pe creier de cinci ori, a aflat de la doctori că s-ar putea să nu mai meargă niciodată. Verdictul medicilor nu l-a mulțumit pe Michael Watson. După eforturi supraomenești în sălile de recuperare a reușit să-și poată folosi un picior și anul acesta s-a aliniat la Maratonul Londrei. Primul care l-a îmbrățișat la sosire a fost Chris Eubank, cel care l-a băgat în comă în
Agenda2003-18-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/280975_a_282304]
-
spectacole. Despre salvarea Teatrului nici nu putea fi vorba. Doar hotelul «Kron Prinz» aflat lângă Teatru și vizavi, Palatul «La Fleur» au putut fi protejate de incendiu. Pompierii au intrat în clădirea Teatrului prin podul hotelului «Kron Prinz». La munca supraomenească ce se derula s-a întâmplat primul accident mortal. Pompierul Ferdinand Kratochwill moare salvând 10 vieți Printre pompierii care au reușit să intre în clădirea Teatrului, dinspre hotel, s-a aflat pompierul Kratochwill. Acesta se afla în pod și, în
Agenda2003-6-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280678_a_282007]
-
dar e și mai greu să rămâi acolo. Vocea umană e un adevărat miracol, legătura noastră primordială cu Creatorul și vehicolul comuniunii noastre. Cântul de supremă performanță, care e cea mai înaltă expresie a acestor realități, atinge uneori performanțe aproape supraomenești, divine, de unde și denumirea de Divă atribuită marilor interprete. Termen profanat astăzi, pe fondul abisului cultural spre care ne îndreptăm. Tinerele talente din întreaga lume au nevoie de o certitudine, fie ea și relativă, în evoluția lor, și aceasta vine
MARIANA NICOLESCO Ambasador Onorific UNESCO [Corola-blog/BlogPost/98066_a_99358]
-
care nu se poate juca pe nici una dintre scenele din Brăila. Un alt spectacol este «Ingropati-ma pe după plinta», pentru care țin să subliniez asta, și directorul Teatrului Bulandra, Ducu Darie, si scenograful spectacolului și directorul adjunct au făcut eforturi supraomenești să încerce tot ce e posibil pentru că spectacolul să încapă pe una din scenele noastre - nu se poate, pentru că ar însemna să aducem un spectacol mutilat și ar fi un dezavantaj total pentru public, în primul rând, un sentiment de
Mircea Bodolan [Corola-blog/BlogPost/96928_a_98220]
-
repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și șuier bulversant de ghilotină ce-și reia căderea fulgerătoare, la nesfârșit. Chinuită de spaima că rezultatul noilor investigații medicale, făcute la un institut specializat din București, vor fi negative, protagonista face eforturi supraomenești de a-și masca neliniștea, trăirile copleșitoare. Drapându-și clipele prin care trece, încearcă să se poarte normal, continuându-și activitatea de cercetare științifică și trăindu-și, în mare taină, iubirea nemărturisită nici măcar celui în cauză, divinizatul Tudor. Găsim de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
este născut să fie religios ! Simte în el chemarea, dorința de a se ruga ! Când în clipa lui de apogeu, de măreție a scurtei sale existente pe pământ, omul preamărește cerul și darurile sale, el este conștient că o putere supraomeneasca este deasupra tuturor și dorește să intre într-o anumită relație cu această Putere, pe care o recunoaște și că Inteligență și că Iubire intru dreptate și Adevăr, prin urmare și Justițiara. Cu atat mai mult, în momentele sale de
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
de cărămidă!) - ci un produs la fel de odios: așa-numitul "ness", o hidrocarbură cu gust mai degrabă acru, pe care-l înfrângeam punând câteva lingurițe pline de zahăr. De bine, de rău, "ness"-ul mă ținea în fotoliu și, cu eforturi supraomenești, mă ajuta chiar să ajung la masa de scris. Când îmi voi scrie memoriile, odiseea procurării acelor hidoase otrăvuri va ocupa, cu siguranță, un loc aparte. Devenisem, împreună cu Adriana Babeți, amicii de bază ai chelnerițelor și vânzătorilor care ne ajutau
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
Narnia“ se petrec într-un ținut fabulos, populat de personaje desprinse parcă din poveștile cu zâne. Lucy, Edmund, Peter și Susan se vor confrunta cu cele mai mari pericole și vor reuși să salveze, în cele din urmă, după eforturi supraomenești, dar pline de aventură fantastică, fabulosul tărâm Narnia. În timpul raidurilor aeriene din al doilea război mondial, cei patru copii ai familiei Pevensie - Peter, Susan, Edmund și Lucy - sunt trimiși în afara Londrei, pentru a fi feriți de pericol. Mai exact, la
Agenda2006-02-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284629_a_285958]
-
adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încete, pline de precauție și spaimă, i se păreau că se succed într-o infinitate de timp. Palmele arse de asprimea metalului căutau siguranța unui echilibru. Picioarele-i rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească sprijinite-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strășnicie ținta spre care tinde (poate și ca urmare a unei prejudecăți culturale), așa cum tinde spre a epuiza resursele gestuale, dar fără să o facă. Există mereu tendința deplasării atenției în zone sublatente, colaterale, care se vor iluminate prin voința supraomenească a unui regizor de geniu. Dar... regizorul lipsește. Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile umbrei sale, și tot ceea ce trebuie să facă este să comande umbrelor să îl urmeze. Călătoria spre sine este o aventură dezesperantă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de temut ca fiarele junglei. O vreme nu mai scoase nimeni nici o vorbă. Pădurea părea moartă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: Mi-e drag de mult acest colnic pustiu Și-acest frunziș ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dacă el nu dă în floare pe înălțimile sofiei". Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualității absolute pe plan universal. "A fost arhetipul poeților, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de Dumnezeu și jertfit de Dumnezeu, strălucind în puritatea sa supraomenească, plin de noblețe și dureroasă frumusețe". De aici dificultatea de a-l apropia. Iată avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări la modul cuvenit drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sale loviturile de bici ale tiranei, sclavul râde și se întoarce la farfurie să mănânce ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
văd părinții. Actorul cosmonaut tace trei se cunde. Apoi rostește păi atunci poate ne-ntâlnim. Nebuna înghite în sec și vrea să urle. Vrea să și scoată fericirea afară din piept și s-o arate lumii întregi. Face un efort supraomenesc și reușește să-și reprime por nirea condamnabilă și spune da. Sigur că da. Tot ce urmează sunt detalii. Eu am să stau la hotelul cutare. Tu stai la ai tăi sau la hotel. Și bla bla bla și bla
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că-mi pierd mințile, și prin mințile mele pier dute aleargă Cavanosa care tușește spasmodic și nebuna care plânge, iar bărbatul ăsta întunecat vine chiar acum lângă gura Sophiei și limba lui îi caută buzele, iar eu fac un efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și sexul meu pulsează și se leagănă singur prin aer, iar limba bărbatului își gă sește drumul și explorează dinții și gingiile Sophiei și limba ei moale și udă și fiecare colțișor ascuns
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în fiecare ianuarie, la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii noastre, imersiunea în apele copilăriei mitice? Sentimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decît această apatie de
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
care/ nu o vede nimeni în afară de mine o stea unde te aștept să vii/ să călărim cai să rupem și să înghițim săbii" (pentru ce alexandre macedoane să mai cuceresc eu azi persia). în aceeași direcție superb-mistificatoare își atribuie puteri supraomenești, într-o cascadă metaforizantă cu scopul de a-i fortifica, printr-un maximum de efect, imaginea de sine. Narcisismul coboară în Cartea recordurilor: "tu poți să rămîi treaz toată iarna să bei zăpadă ca și cînd ai bea vin negru
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
se căsătoriseră, pare-se, încălcând voința părinților Pillat. Romanul Frunzele nu mai sunt aceleași, publicat în 1946 și semnat cu pseudonimul Mihail Villara, poartă dedicația "Catherinei Diaz", alt pseudonim, în spatele căruia se ascunde numele soției, Pia Fărcășanu. Știm ce eforturi supraomenești făcuse ea spre a-l salva pe Mihai de o iminentă arestare și condamnare. Ca refugiați în Occident, lungi perioade ei se află, prin forța lucrurilor, despărțiți. Mihai se dedică împătimit activității politice, semnalându-și prezența când la Lisabona, când
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după masivul succes literar și publicistic internațional temporar, neegalat de nici un alt scriitor român, nici în timpul vieții, nici postum. Epilogul a fost
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]