255 matches
-
și de grup a vânătorilor și culegătorilor actuali variază notabil. Estimările obișnuite<footnote Numerele magice rămân cele propuse de Birdsell: 5 membri pentru o familie nucleară; între 20-70 membri pentru un grup regional, asociat cu o locație specifică; o unitate supraordonată viabilă genetic în termeni reproductivi, cuprinsă între 150 și 200 de indivizi; un “trib”, în termeni dialectali, cu o populație medie de 500 de indivizi (cf. Gamble 1999: 437). footnote> propun, pentru aceste grupuri, o medie de cincizeci de persoane
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
complexe”. Realitatea diviziunii activităților este, așadar, mai subtilă: în societățile egalitare, unite în primul rând de legături de rudenie, și unde nu există o separare clară între sfera domestică și cea publică, diferențele dintre sexe nu constituie un principiu discriminator supraordonat (Trocolli 1999). Exagerarea opoziției dintre sexe este cu siguranță un artefact al cercetării, categoriile efective acceptate de informatorii înșiși fiind mult mai ambigue. Ideea de „excludere”, „domesticire” sau „cointeresare” a femeilor, dominantă inclusiv în reevaluările feministe (Brightman 1996), are ea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
protectorul drepturilor și libertăților publice, activitatea sa fiind pusă în slujba cetățenilor. 2) Rolul Curții Constituționale Rolul Curții Constituționale este acela de a fi garantul supremației Constituției. Această dispoziție a Legii de revizuire din noiembrie 2003 pune în evidență poziția supraordonată a Constituției în cadrul ierarhiei sistemului juridic, generând o organizare piramidală și, bineînțeles, întărește sistemul garanțiilor supremației acestuia<footnote I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 1378. footnote>. Supremația Constituției este o realitate
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
grupajul de eseuri Hermeneutica și critica ideologiilor (2), Ricoeur a pledat pentru valorificarea ideilor lui Hans Georg Gadamer (1900- 2002) privind rolul tradițiilor, precum și pentru acceptarea criticii tradițiilor, în spiritul programului lui J. Habermas (n.1929) de critică a ideologiilor supraordonată acestei mișcări. Găsind că cercetarea lui Habermas are multe incidențe cu cele relatate în Exod ( Ieșirea, în traducerea ortodocșilor), Ricoeur califica întreprinderea acestuia drept o "escatologie a eliberării". El menționa că " Fiecare, repet, are un loc privilegiat și, dacă pot
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ca simple patologii sociale, dezvoltarea apărea ca o inginerie socială a construcției; pe scurt, societatea era naturalizată până la pierderea propriilor caracteristici sociale. În sfârșit, sistemismul sau structuralismul sociologic au operat cu teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar fi atât de integrat, încât și-ar pierde orice identitate a sa ca individualitate, ca persoană animată de intenții, scopuri, anticipări, opțiuni, motive sau altele de acest gen. La limită, ne apare doar ca produs al unor „structuri sociale” supraordonate și chiar atotputernice. Ca individ, nu ar fi decât ceea ce structura dictează, iar societatea nu ar fi decât produsul final al jocului determinărilor sau interdependențelor dintre un set de factori transindividuali. Să luăm exemple ilustrative. De ce există inegalități sociale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
înspre formarea atitudinilor și a valorilor, orientare ce structurează integral unele dintre proiectele curriculare actuale» <endnote id="4"/> (autoarea făcând referire la programul educativ semnat de Vito Peronne și Bena Kallik - Generative Topics for Process Curriculum - și structurat din finalități supraordonate mai multor discipline, din care și citează câteva obiective pentru adecvarea la studiul limbii și literaturii române.) însă, în afara acestui capitol (cu tratări mai mult sau mai puțin explicite și ingenios gândite în privința corelațiilor posibile cu teatrul, regia, scenografia, coregrafia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
Reținerea reciprocă are același rezultat? Kant conchidea că: natura vrea ca Dreptul să ajungă, În cele din urmă, puterea supremă. Pe planul relațiilor dintre popoare, Kant prefera starea de război, față de contopirea și cotropirea statelor de către și printr-o putere supraordonată, Înțeleasă ca monarhie universală, În care legile și-ar pierde orice tărie, iar un despotism fără suflet ar degenera, până la urmă, Într-o anarhie! Or, dimpotrivă, dezvoltarea culturii și necontenita apropiere dintre oameni vor duce la un mai mare acord
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant socotea că dacă o acțiune a cuiva este conformă datoriei, și nu unui interes Îngust sau „scopurilor Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vieții desăvârșite, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar, În Îndrumarea spre realizarea statului perfect (vezi Aristotel - Statul atenian) al cărui bun sunt cetățenii desăvârșit de capabili și de activi, statul În chestiune devenind, prin aceasta chiar, binele supraordonat”. Fr. Paulsen și-a construit etica drept o deontologie, În completarea Metafizicii moravurilor și a Criticii Rațiunii Practice ale lui Kant. Deontologia sa este orientată către Aristotel - ca un complement funciar, organic al formalismului kantian, axat pe opoziția superior-inferior, adică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
politică. Parcursul spre realizarea unei vieți „desăvârșite”, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar În Îndrumarea spre realizarea statului perfect, al cărui bun Îl constituie cetățenii activi și capabili În mod desăvârșit, statul acesta devenind, prin urmare, binele supraordonat. Paulsen urmărește cronologic concepțiile relative la aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lucru se poate realiza prin: a) utilizarea „integratorilor” (apelul la persoanele cu influență în grup poate reduce intensitatea unor conflicte); b) rotirea persoanelor de la un grup la altul, rotirea responsabilităților în grup; c) în cazul conflictelor intergrupuri, identificarea unor obiective supraordonate (propuse de cadrul didactic) care să oblige grupurile să lucreze împreună. Spre exemplu, K. Levin (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 467) menționează că oamenii fac față unor obiective conflictuale prin două tendințe aparent contradictorii: de abordare (desemnând ansamblul lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unul pozitiv. Strategiile pentru reducerea conflictului pot conține: utilizarea „integratorilor” (apelul la persoanele cu influență în grup poate reduce intensitatea unor conflicte); rotirea persoanelor de la un grup la altul, rotirea responsabilităților în grup; în cazul conflictelor intergrupuri, identificarea unor obiective supraordonate care să oblige grupurile să lucreze împreună etc. 4. Strategiile de rezolvare a conflictului presupun ca toate părțile implicate să ajungă în mod liber la un acord, după ce au redefinit și reperceput relațiile dintre ele și după ce au făcut evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
didactică (pe care o vedem desemnând simpla împărțire a clasei în microgrupuri ce trebuie să îndeplinească anumite obiective și să realizeze sarcini) și construirea, dezvoltarea și optimizarea conceptului de echipă educațională (în care, pe lângă mecanismele proprii echipelor didactice, urmărim obiective supraordonate, cum ar fi climatul educațional intern, motivația pentru lucrul în respectivul grup, legătura dintre aceasta din urmă și performanță, însușirea unui evantai larg de roluri etc.). Facem aceste precizări în momentul de față deoarece - în opinia noastră -, dacă la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și segmente consecutive, ci ca un ansamblu coerent, evolutiv și continuu. și Hybels, și Greiner ne propun modalități alternative de structurare a grupului: prima pornește de la ideea relaționării indivizilor în dualitate, cel de-al doilea face apel la un model supraordonat, de natură organizațională. Am dorit să facem referire la cele două modele tot din rațiuni de continuitate, în sensul surprinderii ambelor segmente de interacțiune, lucru natural în cadrul grupurilor speciale reprezentate de echipele didactice. Într-o perspectivă similară, T.R. Mitchell ne
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Mai coezive sunt: - grupurile cu atitudini similare; - grupurile de succes; - grupurile cu obiective precise etc. Sprinthall, Sprinthall și Oja (1994, pp. 496-497) susțin că, în ceea ce privește coeziunea grupului, aceasta poate fi influențată de următoarele cinci elemente: - interacțiunile amicale; - cooperarea, având scopuri supraordonate; - statusul grupului (statusul înalt al grupului tinde să-l facă pe acesta mai coeziv decât un status scăzut); - amenințările exterioare (în cazul apariției acestora, coeziunea grupului poate crește în mod dramatic - spre exemplu, dacă un profesor este foarte sever cu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a traversat acest întreg demers, și anume aceea de continuitate în polaritate a fenomenelor de studiat. Printre factorii care pot avea și o incidență competițională și care conduc totuși la unificarea, la coeziunea grupului, putem regăsi: - o amenințare externă; - scopuri supraordonate; - învățarea cooperativă etc. Studiile aparținând lui Deutsch (apud Newcomb, Turner, Converse, 1965, pp. 353-354) și lui Slavin (apud Schmuck, Schmuck, 1992, p. 235) ne oferă elemente practice privitoare la un asemenea echilibru care trebuie identificat și dezvoltat între competiție și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
faptul că, în sens strict educațional, alegerea acestor „amenințări” trebuie făcută cu deosebită atenție deoarece o astfel de abordare poate produce conflicte deosebit de puternice, cu incidențe extrem de nefavorabile tocmai asupra procesului de învățământ pe care dorim să-l optimizăm; - scopurile supraordonate, definite drept scopuri împărtășite de către toți membrii grupului, care necesită un efort cooperativ și care se situează dincolo de diferențierile interacționale dintre elevi/studenți. Într-un conflict dintre două părți ale grupului, găsirea unui scop comun care să depășească aceste ostilități
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
luată ca exemplu, acest aspect poartă denumirea de proces de învățământ și este analizat sub toate perspectivele sale (cea mai întâlnită fiind relația predare-învățare-evaluare). • W - viziunea lumii - sistemul trebuie analizat prin perspectiva viziunii societății în ansamblu, adică a unui sistem supraordonat celui analizat (și față de care acesta din urmă reprezintă un subsistem). Acest mod de lucru are avantajul că vom putea pune astfel în evidență consecințele pe care sistemul analizat le produce asupra societății. Astfel vom răspunde la întrebări privind utilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
le înlocuiește.” (2003: 48). Afirmațiile se cer comentate în sensul că, în afară de tautologia „unitatea [...] este unitară” și de răspunsul retoric la o polemică necunoscută nouă, noțiunea de unitate este subsumată celei de lecție și fiind hipocodificată, nu corespunde conceptului terminologic supraordonat lecției. De altfel, autorul se declară împotriva „aglomerărilor terminologice” date de „seriile sinonimice” în dauna „conținuturilor propriu-zise și a competențelor” (2003: 48), punct de vedere susținut și mai departe: „nu suntem adepții complicațiilor noționale. Evitarea acestora în practica disciplinei (în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
planificări calendaristice, care conțin următoarele rubrici în ordine: unități de învățare, competențe, conținuturi, iar din nevoia de a comenta cât de sumar aceste excerpte, Derșidan abandonează denotația anterioară a unității de învățare, ca unitate subordonată lecției, în favoarea unității de învățare supraordonată acesteia, cf: „programele școlare din ultimii ani includ în aceeași unitate de învățare (I) conținuturi literare și lingvistice (10, de exemplu), ceea ce (ne) atrage atenția asupra importanței stabilirii tipurilor de lecție și a succesiunii cunoștințelor (conținuturilor) literare și gramaticale. Chiar dacă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în funcție de un obiectiv sau un set de obiective complementare.” (Alina Pamfil, 2003: 37. n. 35). „Secvența - în opinia autoarei - cuprinde, de regulă, un șir de lecții desfășurate în cadrul aceluiași domeniu: limbă, comunicare sau literatură. (idem). Dacă secvențele de lecții sînt supraordonate lecțiilor, ne gândim că ar putea fi asimilate unităților de învățare, dar termenul propus de CN nu este deloc utilizat de autoare, iar observația că secvența didactică este un șir de lecții din același domeniu, limbă sau literatură, ne oprește
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
dialogului și al cooperării” (Alina Pamfil, 2003: 53). Ca limite ale lucrării în discuție, observăm că și aici, atunci când se vorbește de proiectare se focalizează tot pe lecție, văzută ca un „scenariu narativ” (2003: 40), fiind ignorate celelalte produse curriculare supraordonate și interelaționate. Demersurile de sub 1. și 2 prezentate ca distincte deși sînt, credem, în continuitate de discurs, fiind nu extrem de individualizate. Demersul de sub 3. este conexat pe legături prea îndepărtate de problema proiectării. Limbajul cvasimetaforic bazat pe sinonimii în variație
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
prin participare directă la toate etapele procesului și prin structurarea instruirii în jurul marilor probleme sau provocări ale lumii contemporane, la care, până la urmă, fiecare trebuie să poată da un răspuns. Dezvoltarea personală integrală și responsabilitatea socială ale elevilor sunt scopurile supraordonate ale învățării care fac irelevante disciplinele ca structuri curriculare. Louis D’Hainault (1977, 1979, 1986) face distincție, în plan curricular, între transdisciplinaritatea instrumentală și cea comportamentală: a) transdisciplinaritatea instrumentală urmărește să-i furnizeze elevului metode și tehnici de muncă intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]