48 matches
-
arată și Edward F. Edinger, "religia este cea mai bună formă de protecție colectivă care există, atît împotriva stării de inflație (în sensul inflamării ego-ului), cît și a celei de alienare. După cîte știm, fiecare societate a avut asemenea categorii suprapersonale în ritualul său colectiv. Este destul de îndoielnic că viața omenească în colectivitate poate supraviețui, pentru un timp oarecare, în lipsa unui simț comun al conștientizării acestor categorii transpersonale" (în Ego și arhetip. Individuarea și funcția religioasă a psihicului, Nemira, București, 2014
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
despre faptul că la "ceea ce este comun în înțelegerea sensului" ajungem numai dacă pornim de la corelațiile obiectivate ale trăirii. În cap. III (3) vom arăta că "trăirea" lui Dilthey nu este în nici un caz lipsită de reprezentativitate și de semnificație suprapersonală și că ea se subordonează principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
progresul bazat pe educație, cunoaștere și dezvoltare tehnologică. Cel de-al doilea a fost, dimpotrivă, o persoană apolitică, atașată unei culturi apuse, punând preț pe efortul de perfecționare morală al individului. Russell se simțea realizat prin angajarea sa pentru cauze suprapersonale, Wittgenstein dorea doar să se facă mai bun pe sine și să-i ajute pe cei care îi erau apropiați. Lui Russell îi plăcea să participe la reuniuni publice, să discute cu persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ceea ce cuprinde totul și pătrunde totul nu este un obiect, o entitate despre care se poate enunța ceva. În formulările lui Küng: „Teologul poate, desigur, să găsească un cuvânt care depășește noțiunile personal-apersonal și el va vorbi atunci de «transpersonal, suprapersonal». Dar prinde el oare cu o asemenea formulă spiritul lui Dumnezeu, îl înțelege cu această noțiune pe Dumnezeu, îl definește cu această definiție pe Dumnezeu? Nu, căci dacă l ar înțelege, dacă l-ar defini nu ar fi Dumnezeu, care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că Dumnezeu a făcut pe om ca bărbat și pe femeie ca femeie, unul completându-se pe celălalt, alcătuind o unitate care se întregește și lucrează în viață. Am putea spune cu adevărat că familia este o comunitate a iubirii suprapersonale în care persoanele nu dispar, ci se desăvârșesc. După Bulgakov este o unitate în dualitate și iubirea comună se arată când membrii ei luptă împotriva păcatului și caută să-și împodobească sufletul cu virtuțile creștine, având ca model pe Hristos
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dar și față de camarazii de arme. Ei nu se raportează identic nici la fosta lor "cauză" și nici la numeroasele împrejurări din comunitatea franceză ori algeriană în care trăiesc acum. Altfel spus, "înrolarea" lor, voită ori silită, într-o entitate suprapersonală nu acoperă integralitatea felului lor de a fi atunci, cu atât mai puțin din vremurile ce aveau să urmeze. Individul face parte din asamblări de tot felul și, totodată, le și transcende continuu". (Ion Ianoși, Prejudecăți și judecăți, București, Editura
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lecturii rămâne un obiectiv doar pentru cultivarea personală a cititorului. Ca atare ea este cât se poate de recomandabilă și constituie baza unei întinse culturi literare. Arta lecturii nu poate însă înlocui noțiunea de "cercetare literară" concepută ca o tradiție suprapersonală, ca un corp în continuă creștere format din informații, intuiție și judecăți critice. 43 <titlu> 2. Natura literaturii Prima problemă pe care trebuie s-o abordăm este, evident, aceea a obiectului cercetării literare. Ce e literatura ? Ce nu e literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
eu vă vreau!“. Însă pentru „vedete“, lipsa mulțimii înseamnă moarte, pur și simplu. Dacă nu-i cumpără discul nimeni, roakerul se poate apuca de condus camioane. Ceea ce unii și fac. Formă de anihilare a identității prin identificare cu un organism suprapersonal, mulțimea este elementul fără de care eroii nu pot exista. Nimic paradoxal deci în a spune că locul unde mulțimile se manifestă capătă valențe mitologice și datorită informei mase de închinători la zei. La zeii cei noi și trecători. De la Delhi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
subiectivă, suficient de stabilă, identitate asumată de persoană ca efect al recunoașterii de sine, în funcție de dispoziții particulare și unice. Identitatea este activă, dialogală cu exigențele contextuale și construită în raport cu o ierarhie valorică. Există însă o identitate prescrisă de instanțele societale, suprapersonale; aceasta se constituie într-o referință cu care sîntem în contact permanent și cu care negociem "ceea ce sîntem" (FerrØol, Jucquois, 2005). Mediul comunitar îl înzestrează pe subiectul individual cu o identitate socială în care se reconfigurează profilul identitar personal, în raport cu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și menit să-i sporească eficacitatea 29. Indivizii, supraveghetorii care sunt la rândul lor supravegheați, nu reprezintă centri de putere; adevăratul centru de putere îl reprezintă mașinăria astfel formată, încât în cadrul ei indivizii nu sunt decât noduri ale unei rețele suprapersonale, fiecare fiind repartizat într-o anumită poziție, în conformitate cu anumite criterii și exigențe care nu-i aparțin. Sancțiunea normalizatoare relevă un alt aspect al puterii disciplinare, existența unui câmp infracțional strict controlat și care trece în revistă orice abatere de la normalitate
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
ale viziunii statornice (ceea ce nu încape în descrierea calitativă a trăsăturilor de substanță). Ea este chemată să deschidă calea cunoașterii către suprastructurile sistematice ale subiectivității, într-o ordine care debutează cu configurația internă a personalității, continuă cu decantarea unor constante suprapersonale, cu descrierea teoretică a acestor constante și se finalizează cu unitățile înglobatoare care se degajă din această descriere. Sinteza se revendică de la virtuțile epistemologice ale construirii punctuale și aplicate (pentru fiecare subiect uman în parte) a unei veritabile concepții filosofice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot modifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu a putut reda, firește, decât extrem de schematic bogăția de idei și armonia superbă a concepției teologice a lui Nichifor Crainic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot unifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit modern. Năzuința ce stă la temelia cărții de față a fost aceea de a o scrie în sens creștin și de a contura doctrina ortodoxă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Postfață", la Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, pp. 210-211. 395 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 447. 396 Analizând mentalitatea arhaică și istoria literară, Eliade observă că imaginilor, arhetipurilor (adică ceea ce este anistoric, suprapersonal, "etern" în om) le corespunde ceea ce găsești în orice personaj, dacă te ocupi de viața lui interioară. Originalitatea personajului constă în a povesti ce face el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și întrepătrundere afectivă, prin dragoste. Raportarea la celălalt a subiectului conștient prin comportamente specifice și responsabile face substanța actului moral prin care se exprimă un aspect esențial al libertății omului. În plus, omul conștient asimilează și exprimă nu doar limbajul suprapersonal - fiind capabil de narațiune și autobiografie -, ci și logica implicită a acestuia - fiind capabil de gândire rațională, de raționamente, judecată, cugetare. Omul conștient judecă despre realitate și adevăr, afirmă adevărul realității, în contextul logosului și valorilor și, în același timp
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un principiu supraindividual (suprapersonală, fel în care a fost interpretată în secolul al XVIII-lea, denumit și Secolul Rațiunii. În această perioadă s-a vorbit mult despre variate „ființe raționale posibile”, omul fiind considerat una dintre acestea, așa cum în repetate rânduri sublinia Kant. Conceptul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoana la determinanții săi și postulează necesitatea formulării teoriilor asupra personalității normale și patologice, conform unor studii riguroase și extensive. Acestea trebuie să aibă ca repere existența activă și specificitatea stilului fiecărui individ, precum și sistemul de scopuri aferente (scopuri proprii, suprapersonale și abstracteă echivalente ale idealurilor. În același cadru, Murray (1938Ă subliniază condiționarea reciprocă dintre personalitate și psihismul individual, pe terenul interferențelor motivaționale interne și ambientale. Atât în varianta sa normală, cât și în cele patologice, personalitatea reprezintă componenta obligatorie a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la teren. Din punct de vedere istoric, la începutul secolului XX a fost descrisă de către Jaspers reacția comprehensibilă. Pentru perspectiva terenului este exemplară concepția lui Kretschmer (1949Ă, care diferențiază reacțiile psihopatologice produse de evenimente de viață trăite (elerbnisreactionă în: reacții suprapersonale, așa cum sunt „reacțiile primitive” explozive sau conversiv-isterice, de leșin; „Reacții ale personalității” (personlichketisreactionă, care apar la oameni predispuși în mod specific, potrivindu-se acestora „ca și cheia la broască”. Psihologia germană din timpul lui Schneider, (1971Ă și, după aceea, Petrilovitsch
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
statut și rol o parte integrantă a unei structuri manipulatorii supraindividuale este un aspect al dispersiei responsabilității pe care o întâlnim și la majoritatea comportamentelor duplicitare. Problema care se pune este în ce măsură subiectul aderă deliberat și intențional la acest plan suprapersonal de existență sau este angrenat în mod pasiv, preconștient, inconștient sau uneori chiar obligat să participe. Chinuirea presupune faptul de a face pe altul să sufere din punct de vedere moral și fizic. Un altul poate fi agresat moral în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea exagerată, anularea deschiderii spre posibil și imaginar poate fi anormală, ca în varianta paranoicului. Duplicitatea umană se desfășoară și în plan suprapersonal, socio-politic, ca de exemplu în nesinceritatea propagandei și diplomației. E un aspect similar cu celelalte direcții de comportamente anetice deja comentate. Egoismul și negenerozitatea. Manipularea, chinuirea, ignorarea, duplicitatea sunt comportamente interpersonale - și sociale - particulare ce pot avea valoare amorală sau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
și inspirații - dragostea și voința altruiste, acțiunile umanitare, artistice și inspirația științifică, înțelegerea filozofică și spirituală și dirijarea spre un scop și un sens în viață. Inconștientul superior poate fi comparat cu supraeul lui Freud, văzut ca 'partea superioară, morală, suprapersonală a naturii umane, o natură superioară în om', încorporând <nowiki>"Religie, moralitate, și un sens social - elementele de căpătâi în ceea ce este mai înălțător în om... punând știința și arta deoparte"</nowiki>. Subpersonalitățile care își au sediul în inconștientul personal
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]