169 matches
-
în Rusia, reputația sa se află la cote scăzute, (demonstrată în alegerile prezidențiale la care a fost candidat), datorită părerilor majorității populației, conform căreia este principalul vinovat de disoluția URSS-ului, criza economică care a urmat și pierderea statutului de supraputere. Războiul din Afganistan, care a început în deceniul al optulea al secolului trecut, a secătuit resursele sovietice. Există comentatori care afirmă că, adunând la uriașele cheltuieli pentru păstrarea URSS-ului în cursa înarmărilor pe cele ale războiului din Afganistan, s-
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
că planificarea centralizată este baza luării de decizii economice și că cea mai importantă decizie economică este dezvoltarea rapidă a industriei grele. ("Vezi și" Economia Uniunii Sovietice). Așa a început procesul rapid de transformare a unei națiuni agrar-țărănești într-o supraputere industrială. Noul sistem economic pus în practică de primul plan cincinal a implicat o serie complicată de aranjamente de planificare, ("vezi" Vedere de ansamblu asupra procesului sovietic de planificare economică). Primul plan cincinal s-a concentrat pe folosirea resurselor naturale
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
a extins asupra celei mai mari părți a Europei Răsăritene. Uniunea Sovietică a inițiat înființarea Pactului de la Varșovia, organizație militară care se opunea NATO. În timpul Războiului rece care a urmat, Uniunea Sovietică a fost considerată ca una dintre cele două supraputeri mindiale. Uruguay a menținut un statut de neutralitate pentru cea mai mare parte a războiului, deși s-a alăturat Aliaților în cele din urmă. Pe 3 septembrie 1939, guvernul uruguaian a proclamat statutul de neutralitate, deși președintele țării, Alfredo Baldomir
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
era folosit în contextul politicii Angliei, cu precizarea imperialismul britanic. În scurt timp, termenul imperialism a fost folosit și în contextul istoric al Imperiului Roman. În secolul al XX-lea, termenul a fost folosit pentru a descrie politica celor două supraputeri: Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, deși politicile lor se deosebeau mult de cele tipice imperialismului din secolul al XIX-lea. Sensul noțiunii a fost extins pentru a caracteriza orice situație istorică în care o putere mare încerca să obțină
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
din Europa Occidentală. Aceste state au economii relativ puternice și guverne stabile, au sisteme politice democratice, sunt în favoarea capitalismului și comerțului internațional liber și sunt aliate într-un fel sau altul din punct de vedere militar cu Statele Unite sau altă supraputere occidentală. Această definiție a „vesticilor” nu este în mod obligatoriu legată de sensul geografic al cuvântului. Țări care sunt în mod clar din punct de vedere geografic apusene, așa cum sunt Cuba și Venezuela, nu sunt în mod normal considerate „vestice
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
dincolo de frontierele Germaniei: germanii austrieci, germanii sudeți, comunitățile germane ce trăiau de-a lungul coastei baltice - toți urmau să fie cuprinși în limitele teritoriale ale noii Germanii. Totuși, țelurile lui Hitler nu se sfârșeau aici. Visa la Germania Mare, o supraputere capabilă să rivalizeze cu Imperiul Britanic și cu Statele Unite. Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decât printr-o extindere teritorială de mari proporții. Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse „"Lebensraum"” („spațiu vital”) pentru Germania. Numai prin cucerirea
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
Stalingrad a condus Finlanda la reîntoarcerea la tradițiile politice ale secolului al XIX-lea, care erau considerate încununate de succes până la rusificarea Finlandei din 1899-1905. Liderii finlandezi și-au dat seama că lupta împotriva Sovietelor nu mai era posibilă. Nici o supraputere nu era capabilă sau dornică să asigure sprijinul necesar în lupta împotriva URSS. Germania Nazistă, cel mai important aliat al finlandezilor împotriva rușilor, pierduse războiul, Suedia nu era suficient de puternică, conducătorii țării se temeau de o confruntare cu Rusia
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
mod necesar legată de influența bolșevică. Există alte speculații de tip "ce ar fi fost dacă", dar care sunt, prin natura lor, improbabile. Deși politicile economice și sociale ale lui Stalin au pus bazele pentru ridicarea URSS la statutul de supraputere, cruzimea cu care a condus afacerile sovietice au fost ulterior repudiate de succesorii săi în conducerea Partidului Comunist. Trebuie notată denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov în februarie 1956. În "Raportul secret", "Despre cultul personalității și consecințele lui", ținut în cadrul sesiunii
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
primul, "marioneta", care ar fi astfel lipsit de legitimitate. De exemplu, fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei, fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri: Statele Unite, respectiv Uniunea Sovietică. Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare, când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt, sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial), Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă: În timpul Războiului Rece, acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri. În conformitate cu această tendință, blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului". Pe de altă parte, Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii, în special în America Latină, în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
nepotrivit pentru dezvoltarea economică și politică. Astfel de argumente au fost foarte populare pe la mijlocul secolului trecut, timp în care numeroase națiuni în curs de dezvoltare încercau să copieze Uniunea Sovietică, care se transformase dintr-o țară agricolă înapoiată într-o supraputere. Cel mai folosit contraargument este acela că sistemul unipartid are tendința să devină rigid și incapabil să accepte schimbările, ceea ce duce la incapacitatea de a face față situațiilor noi și, implicit, la colaps. Acest contraargument a căpătat o nouă greutate
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
Winston Churchill s-a opus cererilor sovietice, în vreme ce președintele SUA Harry S. Truman considera că aceasta este o problemă bilaterală turco-sovietică. Turcia nu avea capacitatea în acel moment să se opună pretențiilor Uniunii Sovietice, care ajunsese la sfârșitul războiului o supraputere mondială. În toamna anului anului 1945, unități ale Armatei Roșii sub comanda lui Ivan Bagramian erau deja pe poziții, așteptând ordinul pentru declanșarea unui atac împotriva Turciei. Cum tensiunile războiului rece începuseră se se facă simțite, președintele Truman a declarat
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
802). După respingerea atacurilor arabilor, imperiul a început să se refacă. În ciuda faptului că imperiul a fost descris ca șubred de istoricul Edward Gibbon, în secolul al XVIII-lea, Imperiul Bizantin ar putea să fie caracterizat mai corect ca o supraputere militară în Evul Mediu timpuriu, datorită cavaleriei grele (cataphract), folosirii clasei țăranilor liberi ca bază de recrutare pentru cavalerie, formidabilului sistem de apărare în adâncime (sistemul themelor), folosirii subsidiilor pentru învrăjbirea inamicilor unii împotriva altora, dibăciei de a culege informații
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
(în limba turcă otomană: دولتِ عَليه عُثمانيه, "Devlet-i Aliye-i Osmaniye", „Sublimul Stat Otoman”; limba turcă modernă: "Osmanlı Devleti" ori "Osmanlı Imparatorluğu", adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperiala, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922. Inițial, a fost un stat islamic sunnit fondat de turcii oghuzi sub conducerea lui Osman I, în nord-vestul Anatoliei, în 1299. Odată cu ascensiunea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
alt punct de vedere, ar trebui spus că singurele două forțe care controlau "noua ordine postbelică" erau SUA și URSS. Dacă privim astfel lucrurile, responsabilităție pentru expulzările germanilor, polonezilor, ucrainienilor, românilor basarabeni și a altora cad în sarcina celor două supraputeri, ale căror politici au inițiat, aprobat și facilitat expulzările. Există critici care afirmă că expulzătile nu au fost provocate doar de ura împotriva germanilor, ci vina trebuie aruncată și asupra naziștilor și politicilor lor de deportare, eliminare fizică și exploatare
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
lui Nicolai Reazanov, ceea ce a dus în cele din urmă la achiziția acestui teritoriu din America de Nord. Paul a fost generos, dar cu o fire schimbătoare, genorozitatea arătată iobagilor săi și aroganța i-au adus numeroși dușmani. Rusia, care devenise o supraputere europeană, nu a putut să nu fie inplicată în războaiele Franței napoleoniene. Pavel a devenit un oponent ferm al Franței, Rusia alăturându-se Marii Britanii și Austriei în războiul împotriva lui Napoleon. Între 1798 și 1799, trupele rusești sub comanda unuia
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, austriecii s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se temeau că rușii ar fi putut ocupa coloniile asiatice ale Londrei și ar fi devenit astfel o supraputere euroasiatică. Britanicii se temeau că o secesiune a Greciei ar fi declanșat o serie de revolte naționaliste, care ar fi dus în cele din urmă la dezintegrarea Imperiului Otoman. Rezultatul imediat ar fi fost un imens vacuum de putere, pe
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
O superputere sau supraputere este un stat care are capacitatea de a influența evenimentele sau își exercită puterea la scară globală, situându-se la alt nivel decât toate celelalte puteri. În zilele noastre, asta implică o mare putere economică și științifico-tehnologică, o populatie numeroasă
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
Constituțională a României, Editura Albatros, București, 1997, pp. 36-38. footnote> Cu prilejul dezbaterii tezelor în Adunarea Constituantă s-au susținut mai multe puncte de vedere. Unii parlamentari au susținut că aceasta apare ca o patra putere în stat, ca o supraputere<footnote A se vedea Dezbateri parlamentare, Adunarea Constituantă, Monitorul Oficial, Partea a II-a, nr. 18/16 mai 1991, pp. 5-7. footnote>, alții au adresat întrebarea: „Cine va controla această instituție timp de nouă ani cât are mandatul?”. S-au
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
a ne măguli răutatea. Căci e atîta exuberanță nemăsurată în ambianța ethosului american, încît critica lui Codrescu se expune riscului de a flata vanitatea celor care, trăind într-o măruntă țară, privesc cu frustrare înăbușită la edificiul impozant al unei supraputeri mondiale. Puțini gazetari au scris atît de dur despre administrația Bush așa cum o face Andrei Codrescu în paginile acestei cărți. Și puțini au reușit ca, prin prim-planurile decupate din substanța lumii americane, să surprindă germenii incipienți ai unei noi
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
din 1990-1991, s-au pus bazele parteneriatului pentru rezolvarea problemelor bilaterale, dar și ale lumii. După colapsul Uniunii Sovietice, relațiile cu Statele Unite nu și-au pierdut nici una dintre semnificații pentru Rusia, în ciuda pierderii de către aceasta din urmă a statutului de supraputere. Rusia a văzut în cooperarea cu Statele Unite semnul continuării statutului său de mare putere, de a doua mare putere nucleară.
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
a actelor de agresiune și de teroare la granița cu Israelul. URSS a văzut în această schimbare în fruntea conducerii din Siria ocazia sperată de penetrare în această țară și o contribuție substanțială la materializarea aspirațiilor sale de a deveni supraputerea dominantă în regiune. De aici înainte, Uniunea Sovietică și țările subordonate directivelor venite de la Moscova au practicat o politică vădit anti-israeliană, chiar și în circumstanțe când această atitudine contrazicea interese naționale importante ale acestor țări. Agravarea atitudinii URSS față de Israel
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prezinte oaspetelui teoria sa despre conflictul din Orientul Mijlociu. Aceasta descrie conflictul ca o serie de contradicții a căror rezolvare va conduce la soluționarea conflictului însuși. El a spus: "Conflictul din Orientul Mijlociu generează riscuri de război și, de aceea, cele două supraputeri sunt stimulate să intervină și se amestecă într-un mod care corespunde cu bazele politicii lor. Franța nu nutrește aspirații speciale față de această regiune, dar, din motive legate de istorie, manifestă față de ea un interes major. Ea se străduiește să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în problemele păcii! Aceasta reprezintă o durere de cap teribilă, dar fără îndoială soluționabilă prin negociere. Mă întreb însă cine vrea negocieri? Căci în absența negocierilor se creează un vid spațial care va stârni tentative de interferență din partea celor două supraputeri". În ce privește expresia teritorială a unei soluții a problemei palestiniene, Mitterrand va repeta, în prezența membrilor guvernului său, ceea ce a mai spus în ocazii anterioare, și anume că: "Sarcina mea nu este aceea de a indica pe hartă, cu precizie, frontierele
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]