58 matches
-
bolnava lui mamă. Frumoasa asistentă medicală acceptă să conviețuiască alături de Harald, autoritară și pragmatică, oricum mai pozitivă decât pesimistul ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări și scindări succesive, supraviețuiește internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la Sunne a lui Edwin, iubirea de-o vară din adolescență. Conform relatării lui Stellan, Edwin intră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu sens opus al Hanului lui Mânjoală, povestire în care Caragiale realizează ,,cu personaje de burghezie incipientă o atmosferă locală aproape baladescă’’. Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareal crescută în poveste!’’. Siguranța cu care sunt dozate elementele și este comunicată ,,o viziune atât de complexă, fără să pară de loc încărcată’’, permite comentatorului să vorbească de ,,straturi sufletești’’ trecute cu vederea. În introducerea la cel de-al doilea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareală crescută din poveste !’’ Formularea aparține lui Lucian Blaga și este desprinsă din Spațiul mioritic, capitolul Influențe modelatoare și catalitice. La fel de cunoscute sunt, desigur, disocierile lui Blaga referitoare la procesul de constituire a spiritului creator românesc aflat în contact cu anumite
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de a defini ceea ce pare nefiresc, suprareal, la modul rațional, încadrând întâmplările în sfera firescului, ,,psihanalizându-le’’ din perspectivă exclusiv realistă. Aici este momentul când, eroul caragialian nu are (și nici nu acceptă să aibă) conștiința împrejurărilor de viață fantastice. Astfel, detalii precum acela legat de căciula care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
simplu multiplu în sine. 3. Tirania este ultima treaptă a căderii din real. Specia dorinței tiranului depășește în întregime referința la real și se restrânge în unul nediferențiat al neființei. Tipul de dorință care îl determină pe tiran vine din „suprareal”, adică din somnul adânc și definitiv al rațiunii. Arhetipul său stă în ratarea completă a realului și nediferențierea lui de închipuiri și vise: „el este acela care, treaz fiind, este așa cum am văzut că este omul în vis”. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului nu sunt întotdeauna cele firești. Mai complex este Fântâna cu chipuri, roman-eseu, roman al procesului de creație. Aproape toate figurile au un dublet fictiv sau trimit la un spațiu suprareal, excepție făcând doar eroul central, romancierul Pan Ioniță Drăcea, al cărui nume sugerează și el o existență simultană în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
curios atașament între desișul plin de fiare și de păsări exotice și omul nesofisticat ce locuiește prin părțile astea. Înregistrez uimit gesturi și răspunsuri ciudate. Le trăiesc aproape în transă. Am observat cum uneori Cotys reușea să stabilească o comunicare suprareală cu lumea din jur. Această lume îl accepta și-l proteja, fiindcă se aflau în relații de reciprocă ajutorare. De exemplu, numai când aveam nevoie de hrană se ducea la vânătoare sau la pescuit, însă, dacă dădea peste o ciută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Floare de lac,/ De-atunci cuprins de chin/ Eu sufăr și m-alin,/ Sufăr și tac175. Totuși, în Miron și frumoasa fără corp176 se-ntâmplă un fapt cu totul aparte: imaginile alunecă spre poveste, structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alte moduri nepereche de intuiție 19. Mai mult decât atât, glisând în spațiul transdisci plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea făcută de Emil Cioran între poet și profet; ei nu demonstrează, fiindcă gândul lor este ființa lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care își găsesc sursa în „lumea” contradictorie a trăirii. P. are o ingenuitate care netezește livrescul artificios și sentimentalul, perspectiva modernistă și dulceața atitudinii nostalgice întoarse asupra vechimii rurale aducând versul la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei se vădește într-un joc al contrariilor, ce se substituie până la confuzia reciprocă. Poemul dă seama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
încearcă să înțeleagă lumea altfel decât conform universalului abstract sau a unității. Dualitudinea deschide o cale nouă, ce se înrudește, după cum pe bună dreptate distinge Gaston Bachelard, mai puțin cu o oarecare știință a irealului, cât cu o știință a suprarealului; ea încearcă să facă lucrurile inteligibile, nu numai în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Murakami o face cu succes. Cele două spații para doxale (paralele, însă complementare, separate, dar inter sectate, disjuncte și totuși asemănătoare chiar pînă la indistincție) devin anul 1984 (cînd, tehnic judecînd lucrurile, se desfășoară acțiunea) și, să-i zicem, "cronotopul" suprareal, intervalul imaginar 1Q84, unde spațiul și timpul sînt proiectate în ficțional. Litera Q, din structura denominării segmentului temporal, desemnează deruta personajelor captive între cele două falii existențiale -, trimițînd, totodată, abreviat, la sintagma englezească Question mark/Semn de întrebare. Protagoniștii Tengo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
capăt automatismului și mitului inconștientului atotputernic, cea mai mare parte dintre pictorii suprarealiști au avut atitudini mai curând surprinzătoare. Mari expoziții recente ale suprarealismului - de la Paris, de la Düsseldorf, importante studii și cataloage, cum ar fi cel intitulat Surreale Welten (Universuri suprareale), care urmăresc fenomenul încă din trecut, de la Bosch, Bruegel, Piranesi, Goya, Odilon Redon încoace, au putut demonstra complexitatea și mobilitatea fenomenului. În afară poate de Magritte și Delvaux care au păstrat gustul pentru o transpunere a realului într-un univers
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
apă cabina telefonului tramvaiele strada/ chioșcurile de ziare cenaclurile literare tot/ ce se mai zbate în chilimbarul acestui fin de sičcle". Abstras din realul a cărui efervescență îl tulbură, Lucian Vasilescu e cît pe-aci a renunța și la turbulențele suprarealului la care-l îndatorează limbajul avangardist, propunîndu-și a recompune realul pe care l-a izgonit (ori din care a fost izgonit, dar oare nu e același lucru?), din tușe simple, din efigiile banalității: "acum ar trebui să fie un bulevard
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb mi-am schimbat pielea poemelor cu una mai leneșă, am învățat să creez tensiuni incipiente între cuvinte ca între partenerii
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să salivez, liberă să rostesc, liberă să dizloc, liberă să tac
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările din această perioadă ca "naturalism suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al Franței, iar în 1949 Fundația Franceză pentru Artă Modernă a cumpărat tabloul
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
românilor”, ori amănunte despre cuplul Ceaușescu, “ctitorul” Bucureștiului desfigurat. Remarcabilă este capacitatea lui Lionel Bourg de a reuni toate aspectele unei realități mizere, sordide, descompuse, nu pentru a întocmi un rechizitoriu, ci pentru a se situa față de o lume parcă suprareală cu un punct de vedere intens nonconformist. Cenușiul, vidul, ruina, sărăcia, mizeria, oboseala, infirmitatea, boala, resemnarea, singurătatea sînt aspectele care dau coerența unei viziuni realiste la pornire, dar care devine, prin selecție și acumulare, halucinant obsesivă, poetic-onirică, basculînd către semn
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
limba domină totul. Poetul este posedat de cuvinte, e captivul propriei limbi. Oare poate fi considerat poetul un stăpîn cînd rimele îi cheamă cuvintele dincolo de voința lui, cînd dicteul toarnă pe hîrtie un conglomerat din care se configurează o lume suprareală căreia i se supune cu voluptate? Poate fi mediumul un stăpîn al transei sale? Este Dumnezeu un stăpîn sau un captiv al universului pe care l-a creat? Dar este scriitorul un mediu atît de pasiv, n-are el nici o
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
cititorului, reordonând ceea ce este observat și anticiparea asigură implicarea în text. Efectul evidențiază imprecizia limbajului și imposibilitatea acestuia de a descrie realitatea atunci când este prezentat de mai multe ori în formă variată. În ultimă instanță }epeneag dezvăluie modul în care suprarealul oferă o sustragere din banal, intrând într-o lume care nu poate fi controlată. Această căutare și dezorientarea ei autoconștientă reprezintă, așa cum sugerează titlul, forma fugii aplicată la forma narativă. 1 Pentru o clarificare a conceptului ficțiunii muzicalizate vezi W
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul. * La Bistrița, apare o nouă revistă, Litera Nordului. Numărul 1, anul 1 din 2003 promite, ca să zicem așa.Așteptăm urmarea. Un primar bătăuș “PNL-PD se va reînscrie la Tribunal” anunță ZIUA aventura de domeniul suprarealului prin care trece alianța Dreptate și Adevăr prin tribunalele din România. După ce li se dăduse de înțeles că li s-a admis înscrierea la Curtea de Apel București, cele două partide au aflat că și această Curte dă dreptate Tribunalului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător, maiestuos și plin de semnificații tragice din poezia lui Andrei Bielîi, în Petersburgul suprareal, răsturnat, prozaic și fantasmagoric, neclar și nepătruns de Aleksandr Blok, apoi în cel apăsător, trist, umed și cețos al lui Maiakovski. Sunt glosate, în același mod, opiniile lui Gorki, Mandelștam, Hodasevici, Ahmatova și a multor altor scriitori cu nume mai
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
cele mai multe ori rudimentare, stupide, ilogice. Îi preocupă doar efectele speciale. Care sunt, într-adevăr, o recunoaște și un spectator veteran ca mine, extraordinare prin capacitatea de a crea o nouă realitate. Copiii de astăzi capătă deci un bagaj de imagini suprareale la care unul ca mine nici nu putea visa în copilărie... Nu putea visa? Cum adică? Mai degrabă e taman invers! Eu vedeam prea puține imagini-artefact în copilărie. Filmele conținând imaginar erau rare și hilar realizate tehnic, incapabile să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri și sârme, care-i leagă pe toți cei prezenți, fiecare persoană și obiect formând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]