58 matches
-
care își găsesc sursa în „lumea” contradictorie a trăirii. P. are o ingenuitate care netezește livrescul artificios și sentimentalul, perspectiva modernistă și dulceața atitudinii nostalgice întoarse asupra vechimii rurale aducând versul la o formă ce asociază sensibilitatea solemnă și viziunea suprareală. Un text, Scurtă istorie, din volumul Celălalt (1985), este artă poetică și program, cât și parabolă manieristă despre alteritatea masculină, care în scriitura poetei se vădește într-un joc al contrariilor, ce se substituie până la confuzia reciprocă. Poemul dă seama
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
așadar, de o regresiune, care ar face-o incompatibilă cu spiritul nostru așa zis modern, ci de un element structural, determinând o viziune anume asupra realității sau, mai precis, ceea ce e foarte important pentru noi, convertirea realității la o viziune suprareală, ținând de puritate, adică de absolut. - Credeți? - Da. Pentru că dragostea nu este - nu poate fi - o relativitate, ea se justifică numai în absolut, iar absolutul este zona purității, poate chiar cea inițială după care tânjim de la Facerea Lumii. Dragostea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri și sârme, care-i leagă pe toți cei prezenți, fiecare persoană și obiect formând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai întîi o psihologie a Sinelui, apoi una a Eului. Fiind în mică măsură la curent cu datele psihologiei mulțimii, neglijînd faptul că ea se află în inima celei de-a doua topice, ei nu au dezvoltat o psihologie a Suprarealului care să-și merite numele. Or, tocmai aceasta a fost, neîndoielnic, preocuparea esențială și partea neterminată a operei tîrzii a lui Freud. 421 La fel cum în psihanaliză există tendința de a reduce modelul nimetic la unul erotic, am întîlnit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu sens opus al Hanului lui Mânjoală, povestire în care Caragiale realizează ,,cu personaje de burghezie incipientă o atmosferă locală aproape baladescă’’. Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareal crescută în poveste!’’. Siguranța cu care sunt dozate elementele și este comunicată ,,o viziune atât de complexă, fără să pară de loc încărcată’’, permite comentatorului să vorbească de ,,straturi sufletești’’ trecute cu vederea. În introducerea la cel de-al doilea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareală crescută din poveste !’’ Formularea aparține lui Lucian Blaga și este desprinsă din Spațiul mioritic, capitolul Influențe modelatoare și catalitice. La fel de cunoscute sunt, desigur, disocierile lui Blaga referitoare la procesul de constituire a spiritului creator românesc aflat în contact cu anumite
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de a defini ceea ce pare nefiresc, suprareal, la modul rațional, încadrând întâmplările în sfera firescului, ,,psihanalizându-le’’ din perspectivă exclusiv realistă. Aici este momentul când, eroul caragialian nu are (și nici nu acceptă să aibă) conștiința împrejurărilor de viață fantastice. Astfel, detalii precum acela legat de căciula care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe care Îl cunoștea deja, dar pe care nicicând până atunci, alături de Faulques, nu ajunsese să-l privească astfel. E dezordinea abstractă devenită realitate, spunea. La fel de densă ca și Alegoria sacră a lui Bellini, nu ți se pare? Atât de suprareală. Enigmele vorbesc Între ele și nu ne lasă să ne băgăm În vorba lor. Suntem de-acum În secolul XV. Maeștrii bătrâni știau, ca nimeni altul, să facă vizibil invizibilul. Te-ai uitat la munții și stâncile din fundal? Te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
binefacerile reale și sezoniere ale soarelui: fecundarea pămîntului; ele simbolizează într-o a doua fază, care pregătește monoteismul, binefacerile cotidiene ale soarelui iluminant devenit simbol al spiritului iluminant: fecundarea sufletului și a spiritului de către divinitățile solare, devenite în întregime simboluri suprareale, simbol al funcției supraconștiente (sublimare-spiritualizare). Discernerea celor două faze ale politeismului este prea importantă ca să nu merite o ilustrare mai detaliată. Mitologia greacă, de exemplu, reușește să creeze un cult cu o înaltă semnificație simbolică: misterele din Eleusis. Cele două
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția sufletului prin intermediul psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în 1992 și va fi ecranizată în regia lui Stere Gulea în 1993 sub titlul "Vulpe-vânător". Ludică până la paroxism, non-sens și absurd, cea mai tânără scriitoare laureată a premiului Nobel (n. 1953, Nițchidorf, Timiș) aruncă asupra lumii o privire înstrăinată, suprareală, contaminându-și personajele și climatul cărților cu propria stare de teamă, nesiguranță, psihoză. Realismul descrierilor maniacale (cooperativa Progresul, agricultura făcută cu elevi și soldați, festivismul ce nu ocolea nici manualele de școală, abatorul "greutatea în viu și greutatea după tăiere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
45, 2003). Această din urmă carte edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice, aforistic-paremiologice. Heroneja Bukur, alias Hero, este studentă la Chimie și locuiește cu chirie în zona comercială a Belgradului. Deși are răcitorul ticsit cu romane de dragoste și cu farduri, principala ei ocupație e să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bolnava lui mamă. Frumoasa asistentă medicală acceptă să conviețuiască alături de Harald, autoritară și pragmatică, oricum mai pozitivă decât pesimistul ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări și scindări succesive, supraviețuiește internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la Sunne a lui Edwin, iubirea de-o vară din adolescență. Conform relatării lui Stellan, Edwin intră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Murakami o face cu succes. Cele două spații para doxale (paralele, însă complementare, separate, dar inter sectate, disjuncte și totuși asemănătoare chiar pînă la indistincție) devin anul 1984 (cînd, tehnic judecînd lucrurile, se desfășoară acțiunea) și, să-i zicem, "cronotopul" suprareal, intervalul imaginar 1Q84, unde spațiul și timpul sînt proiectate în ficțional. Litera Q, din structura denominării segmentului temporal, desemnează deruta personajelor captive între cele două falii existențiale -, trimițînd, totodată, abreviat, la sintagma englezească Question mark/Semn de întrebare. Protagoniștii Tengo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realului a semnelor sale artificiale, față de care nu mai există însă indicii diferențiatoare. Prin urmare, nu doar că realul nu mai este "dat", ci reprodus în mod artificial, dar rezultatul nu este nici de ordinul irealului, nici de cel al suprarealului, imitării sau parodiei, ci reprezintă "halucinatoria asemănare" a realului cu sine însuși. 5.1.1. Hiperreal și imaginar Pentru a contura cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totuși într-o unitate nu doar administrativă, ci și matri-patriotică, tocmai din motivul că numai o substanță mitico-istorică ar putea cimenta o eterogenitate atît de profundă și de multiplă. Unitatea națională este așadar cît se poate de reală, este chiar suprareală, însă este unitatea unui bric-à-brac, iar Europa reprezintă bric-à-brac-ul acestor bric-à-brac-uri. Din nefericire, îi lipsește cimentul mitico-istoric. Provincia Europa a devenit în parte prosperă. Europa devastată din 1945 se bucură, începînd din 1955 și lăsînd deoparte țările central-europene, de dezvoltare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
iar el trece înaintea mea. Este mult în față, mă grăbesc, dar, de fapt, nu-l voi prinde din urmă. Transcendență înseamnă pur și simplu exterioritate. Nu dincolo, ci în afară. Corelatul unei intenții, punctul de țintire, ideal, real sau suprareal, al săgeții simbol al artei, după Klee. Acesta poate fi, pentru Bonnard, clipa; pentru Delacroix, durerea; pentru Courbet, poporul; pentru Renoir, trupul; pentru Van Gogh, nefericirea. Pentru Giacometti, neantul. Pentru Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
O primă sursă a acestei literaturi poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți de visuri, Oglinda norocului etc). Eliade identifica în ele, stabilindu-i suprarealului o sorginte mitologică, urmele unei cosmogonii și ale unor tehnici arhaice cu valoare antropologică, reținute ulterior în imaginarul medieval ("Cărțile populare în literatura română". Meșterul Manole 151-65). Dintre scrierile de prevestire, cărțile cu conținut astrologic se bucurau, probabil, de cel
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Floare de lac,/ De-atunci cuprins de chin/ Eu sufăr și m-alin,/ Sufăr și tac175. Totuși, în Miron și frumoasa fără corp176 se-ntâmplă un fapt cu totul aparte: imaginile alunecă spre poveste, structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alte moduri nepereche de intuiție 19. Mai mult decât atât, glisând în spațiul transdisci plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea făcută de Emil Cioran între poet și profet; ei nu demonstrează, fiindcă gândul lor este ființa lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curios atașament între desișul plin de fiare și de păsări exotice și omul nesofisticat ce locuiește prin părțile astea. Înregistrez uimit gesturi și răspunsuri ciudate. Le trăiesc aproape în transă. Am observat cum uneori Cotys reușea să stabilească o comunicare suprareală cu lumea din jur. Această lume îl accepta și-l proteja, fiindcă se aflau în relații de reciprocă ajutorare. De exemplu, numai când aveam nevoie de hrană se ducea la vânătoare sau la pescuit, însă, dacă dădea peste o ciută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
încearcă să înțeleagă lumea altfel decât conform universalului abstract sau a unității. Dualitudinea deschide o cale nouă, ce se înrudește, după cum pe bună dreptate distinge Gaston Bachelard, mai puțin cu o oarecare știință a irealului, cât cu o știință a suprarealului; ea încearcă să facă lucrurile inteligibile, nu numai în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a sociologic?. Aceast? influen?? a atins chiar �avangardă�. �n timpul anilor care au precedat al doilea r?zboi mondial, Colegiul de sociologie sub conducerea lui Rober Caillois, a devenit un loc de �nt�lnire pentru sociologi, pictori ?i poe?i suprareali?ți. Experien?a a reu?it. Aceast? str�ns? colaborare �ntre sociologie ?i toate tendin?ele sau curentele de g�ndire care au ca obiect omul ?i studiul omului, este una dintre tr?s?turile caracteristice ale ?colii franceze�. CL
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și mai mult dacă este să ne referim la neoplatonism. Filosofia lui Plotin va căuta să refacă statutul metafizic al imaginii: nu un produs al imaginației, ci un dat prim, ea poate ajuta conștiința în stabilirea unui raport direct cu suprarealul. Între ființă și non-ființă, între existență și transcendență, imaginea mediază și face posibilă conjuncția sensibilului cu inteligibilul, a "văzătorului" cu obiectul văzut, prin activitatea de contemplare, dar și de edificare de sine. Înțeleasă drept cauză a unei senzații, și nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]