1,369 matches
-
Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă în întregime pe umerii poeților". Obsedat de suprarealism, ca de-o formulă metapoetică, autorul Athanorului socotea că producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre a se declara
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
nici nu știu", spre a se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în egală măsură exuberantă și angoasată la tulburătoarea întîlnire dintre o poezie existențială și o existență poetică. Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu își situează cartea închinată suprarealismului în general și lui Gellu Naum în particular sub un titlu care sună a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi din mai multe motive, sintetizate în următoarele rînduri ale eseistei, care certifică actualitatea de fond a suprarealiștilor: "Ei au legitimat atitudinea ofensivă în cultură (și nu doar
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
pe coperta primului număr al revistei La Révolution Surréaliste era scris: "Trebuie să năzuim spre o nouă declarație a drepturilor omului"". Să le comentăm. E vorba, mai întîi, de schimbarea inevitabilă a oricărui plan de creație și gîndire, pe care suprarealismul - vîrful de lance al avangardei - o potențează, o radicalizează, nu doar ridicîndu-se viforos împotriva tuturor clișeelor, conformismelor, platitudinilor, ci și oferind un spectacol extravagant al înnoirii, un soi de exhibiționism al acesteia. E ca un film în care imaginile apar
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
viforos împotriva tuturor clișeelor, conformismelor, platitudinilor, ci și oferind un spectacol extravagant al înnoirii, un soi de exhibiționism al acesteia. E ca un film în care imaginile apar derulate din ce în ce mai repede, dezvăluindu-și automatismul și... caricatura (să recunoaștem: nu reprezintă suprarealismul o caricatură a discursului poetic uzual?). O asemenea spectaculoasă schimbare de perspectivă (mutație ar fi mai bine zis) presupune un grad înalt de emancipare a conștiinței umane. Dar e nevoie nu de o libertate primitivă, sălbatică, ci de una lucidă
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul e un antidot redutabil al acestora. Cuvîntul de ordine al suprarealiștilor este, după cum prea bine știm, insubordonarea sistematică față de convenții, revolta continuă. "Revolta singură e creatoare și de aceea credem că toate subiectele care țin de revoltă sînt bune", susține
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
a se implica. Se află în chestiune o etică eliberatoare, prevăzută cu o încărcătură contestatară, prezentînd un desen negativist, care-i disimulează fondul stenic, de reabilitare a unei axiologii ocultate, țintind "reîncîntarea lumii". (va urma) Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
legătură între aceste obiecte și traseul suprarealist al obiectelor! Atenție: nici o legătură între aceste obiecte și obiectele constructiviste! Aceste obiecte, această artă objectuală (deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios cu scenografiile, te simți solidar cu această mișcare, îi împărtășești cu luciditate obiectivele, estetica, retorica și filosofia? Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat ca atare de la primele lucrări pe care le-am
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
disponibilitate în ceea ce privește supunerea la regulă, iar acest lucru este greu de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
minciuni gogonate, de care sunt șocat că nu le crapă obrazul de rușine. Dacă ar exista un Dumnezeu, toți acești demagogi infernali ar trebui să aibă pe chipuri câte patru obraji. Imaginea e suprarealistă, dar ceea ce fac ei aparține tot suprarealismului. Mitrea poate agita oricât mistria inaugurării construcțiilor pentru tineri, dar nu mai înșelă pe nimeni. Nici nu știu de ce se deplasează în teren, când ar putea juca farsa foarte bine la sediul partidului, că doar repartițiile sunt date strict în
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
nostru real este nu numai una inacceptabilă, ci și una paradoxală în mod evident și chiar oarecum misterioasă. De departe cel mai important și mai autentic pictor de origine română care s-a impus și s-a consacrat în mișcarea suprarealismului european, bucurîndu-se de o notorietate similară cu aceea a lui Brâncuși, Victor Brauner nu a oferit nici un motiv rezonabil, fie el obiectiv sau conjunctural, de a fi redus la un simplu nume sau, mai exact spus, de a fi ignorat
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa în seama unor impostori sau incompetenți"), o instanță care nu șovăie a recurge, în fața structurilor oneroase, la negația vehementă, la soluția
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
altfel se prezintă, de exemplu, convorbirea cu Jaques le Goff, cercetător al istoriei mentalităților, a cărui biografie, povestită reportofonului, pare a împrumuta semnificație "accidentelor" și istoriei subiective dindărătul documentelor oficiale. Din interviul cu Maurice Nadeau, critic și istoric literar al suprarealismului, angajat în prezent în câmpul fluctuant al editării de carte, pierzând bani cu autori actuali buni și necunoscuți, câștigând bani cu cei premiați, transpare toată "dialectica" mișcării de azi a literaturii, (poate discursul cel mai riscant la publicare), și în
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
mult și un altul care vă e antipatic? - Personajul cel mai simpatic mie, din romanele mele, mi-s tot eu. Sub numele de Al Conan II. Dar la fel de antipatic. În funcție de fluctuațiile prețului vieții. - Nu aveți impresia că un soi de suprarealism, exacerbat, îl îndepărtează de carte pe cititorul obișnuit? - Nu numai impresia, ci și convingerea cea mai profundă, și anume că un scriitor, mai ales umorist, e bine să "practice" concomitent, mai multe stiluri literare. Astfel va obține cititori din toate
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
cititorul obișnuit? - Nu numai impresia, ci și convingerea cea mai profundă, și anume că un scriitor, mai ales umorist, e bine să "practice" concomitent, mai multe stiluri literare. Astfel va obține cititori din toate taberele. Ce, eu n-am făcut suprarealism, când am scris poemul trăsnit Balada pasagerului... de care am amintit mai înainte? - Cum se numește cartea scrisă de dumneavoastră, la care țineți cel mai mult? - Totdeauna este cartea la care lucrez și care urmează să apară. Iar, mai mult
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Jean Paul, Arnim von Achim, Hoffmann) și felul în care visul era perceput de epoca modernă. Simbolismul, curentul care cu adevărat "supralicitează inconștientul", este văzut ca "reacție prevestitoare, atrăgînd atenția asupra primejdiilor care pîndesc în epoca modernă sensibilitatea poetică", alături de suprarealism în abordarea visului ca punct central al meditației și creației poetice. Grupînd capitolele în funcție de perspectivele diverse asupra visului, considerații despre diverse epoci se amestecă, dar pe ansamblu cartea ajunge la conturarea unei linii istorice generale urmărind de fapt evoluția definiției
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
evocate în continuare, când Tzara, aflat în ruptură cu cea mai mare parte din gruparea suprarealistă (excepții sunt, între alții, René Crevel ori Soupault), începând mai ales cu 1924, anul publicării Manifestelor Dada, dar și a primului manifest bretonian al suprarealismului: încheiere și început al unei epoci foarte semnificative, fiindcă permite individualizarea pregnantă a personalității sale. Poetul de origine română știe să păstreze în continuare distanțele, se arată rezervat față de adeziunile politice (temporare) ale suprarealiștilor cu marxismul și comuniștii; printre altele
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
sarea, piperul și sîmburele Europei", "mahalaua românească este o societate foarte interesantă și stimabilă", "noi avem o colecție superbă de înjurături care sînt blasfemii". "Și șînț celelalte, utopice, în care se figurează relații erotice cu bunici, cu obiecte - este un suprarealism extraordinar", "babele sînt păstrătoare de civilizație" (Alexandru Paleologu). Oricît de paradoxale ar putea părea, scoase din context, aceste afirmații sînt argumentate, dovadă a jocului inteligent. Exercițiile de memorie nu sînt simple dovezi de indulgență sau, pseudo-memorie, reflex al uitării, ci
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o prea mare încordare, poliglot și gânditor original în glosarea filosofiei clasice, religios și agresiv în receptarea suprarealismului etc. etc., Stelian Mateescu a sfârșit într-o ireparabilă tulburare mentală. Medalionul scris de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta", care nu e alta decât Lucrezzia Karnabatt. L-am citit râzând, mereu de
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd în poezie tonurile minore ale unui suprarealism pentru copii sau camuflînd cu grijă îndărătul unor studii de specialitate (eseuri despre cinematografie și artele plastice) adevăratele și gravele sale meditații asupra destinului scriitorului în societatea comunistă. Iordan Chimet a fost și este o mare conștiință intelectuală. În 1945
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
am considerat niciodată un istoric. Sunt un jurnalist, jurnalist literar, critic care s-a interesat de anumiți autori, anumite mișcări, și care a simțit nevoia să scrie despre ele". Până și despre o lucrare devenită de referință, cum este Istoria suprarealismului, publicată în 1945, crede că este mai degrabă o "cronică", iar celeilalte cunoscute sinteze, Romanul francez de după război (1953) nu-i recunoaște, de asemenea, calitatea de "istorie": Este vorba despre articolele mele din ziarul Combat, dintre 1945 și 1951 (...) Se
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]