123 matches
-
Zazie în metrou”) și drept cofondator al Oulipo, un grup de autori care îi include pe Italo Calvino, Georges Perec -si Harry Mathews. Queneau a studiat limbile clasice, filosofia ș-i psihologia la Sorbona, si a făcut parte din mișcarea suprarealista din (1924 până prin 1930). Cand se va produce ruptură de această mișcare, se va lansa în studierea « nebuniei literare », lucrând la o "Enciclopedie a științelor inexacte" (care-i va fi refuzată de editori, dar din care va rezulta românul "Copii
Raymond Queneau () [Corola-website/Science/305043_a_306372]
-
un discurs poetic, străzile sunt bântuite de culte religioase obscure, iar spițerii vând otrăvuri că în evul mediu. Dacă adăugăm la toate acestea o serie de crime misterioase și opere de artă care prind viața, începem să pătrundem în lumea suprarealista descrisă de K. J. Bishop.
Orașul gravat () [Corola-website/Science/322926_a_324255]
-
remarcă faptul că Simonides, Eschil și Herodot au văzut Termopile ca bătălie împotriva „centralismului estic și al sclaviei colective” cărora li se opune „ideea cetățeanului liber al polisului autonom”. El afirmă în continuare că filmul portretizează bătălia într-o manieră „suprarealistă” și că intenția a fost să „delecteze și să șocheze în primul rând și abia apoi să instruiască”. Spartanilor le era interzis să poarte barbă sau mustață, dar filmul îl portretizează pe Leonida purtând barbă, la fel ca mulți dintre
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
o faimoasă cântăreață intergalactică care cântă doar compoziții ale lui John Dowland. De asemenea, unii protagoniști din povestirile lui Dick au numele 'Dowland'. Istorisirile lui Dick se concentrează pe natura "realului" și a construcției identității personale. Deseori, poveștile lui devin suprarealiste, pe măsură ce personajul principal descoperă că viața lui cotidiană este controlată de o entitate puternică (ca în "Ubik"), vaste conspirații politice, sau vicisitudinile unui povestitor nedemn de încredere. "Toată opera sa începe cu presupunerea că nu poate exista o singură realitate
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București". După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă. În 1948 și 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică "Calea șarpelui", experiență care
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
de obuz și este supus unei trepanații craniene. În același an apare "Le poète assassiné", o culegere de nuvele și povestiri "mythiques et autobiographiques". În 1917 pune în scenă piesă "Leș mamelles de Tirésias", pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealista", piesa care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii și publică manifestul artistic "L'Esprit nouveau et leș poètes". În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
înaintea genericului se află scenă onirica în care alter ego-ul Dianei Betty câștiga un concurs de dans (probabil felul în care Diane a ajuns la Hollywood). Betty și Rita se întâlnesc cu Diane cea decedată în film, ceea ce provoacă secvență suprarealista de la Club Silencio care sfârșește visul, întorcând-o pe Diane la viață să reală, în care cheia albastră are o semnificație clară. Nucleul filmului, incepand cu genericul (concursul de dans) și sfârșind cu Cowboy-ul care zice “Trezește-te”, este visul
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
românească, artist complet care alege ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu realizează lucrări de grafică, gravura, desen și colaj textil, tapiserie, obiect, acțiune, fotografie, foto-instalație, film (de animație, 8 mm, video). Accepțiunea suprarealista a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură că în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigenta «imediateței» este bruiata de infuziunea memoriei. Artista depășește această dificultate, incorporând în desenul «automatic » emergentă formelor atunci cand mâna transcrie ceea ce ii
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
în timp ce muzicantul de culoare cântă la flaut. Pe crengi stau păsări viu colorate, zeița Venus își privește visul căruia florile îi adaugă prezența lor senzuală. În drum spre o altă lume, Rousseau ne lasă moștenire o viziune paradisiacă și pretimpuriu suprarealistă. André Breton constata câțiva ani mai târziu: "Sunt aproape gata să cred că această pânză uriașă include în sine întreaga poezie și geneza misterioasă a epocii noastre. Nici o altă imagine nu mi-a trezit acest sentiment al sacralității". Viața are
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
au fost două albume: „The Eye” în 1984 și „Holidays în Europe” în 1986, ambele scoase de casă de discuri Crass Records. După ce formația s-a dizolvat în 1986, o parte din membrii KUKL și s-au reunit cu formația suprarealista Medusa cu scopul de a înființa un nou ansamblu artistic numit Smekkleysa ("Gust prost"). Alți membri și fomatiei KUKL au creat o formație numită Puck, care și-a schimbat curând numele în The Sugarcubes, fiind cunoscută și sub numele islandez
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
fost expus în America la New York și Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo și Moscova. În epoca modernă, artiștii avangardiști au utilizat des motivul acestei picturi, realizând chiar variații caricaturale ale acesteia. Printre cele mai notabile este cea suprarealistă a lui Salvador Dalí, intitulată "Autoportret ca Mona Lisa", care a adăugat mustăți chipului femeii. La Muzeul Prado a fost descoperită o copie a acestei picturi. Conform experților, acest tablou a fost pictat tot în secolul al XVI-lea de
Gioconda () [Corola-website/Science/296785_a_298114]
-
un personaj complex, devorat de ambiții, sete de aur și putere, de lux și huzur, un plebeian în structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa secătuita, exsangua. Construcția dramatică destul de abila, combină monologul, secvențele statice, cu "scenă istorică" atît de dragă mai tîrziu lui Odobescu și urmașilor săi. Intrigă
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
de colectivul Vârstă 4, aprilie 2013). [6] Vezi interviul cu Liviu Beris și Alexandru Elias, Gazeta de Artă Politică nr. 8, decembrie 2014. [7] Bumbeș et al., idem. [8] Bumbeș et al., idem. [9] Valentina Iancu, Activism și scandal: revoluția suprarealista în România interbelică, Gazeta de Artă Politică</b> nr. 1, februarie 2013 [10] Igor Mocanu, Europa după ploaie (despre avangardă românească în arhivele Siguranței), contrafort.md</i>, <a href="http://www.contrafort.md/old/2008/163/1469.html">http://www
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
care într-un număr l-a prezentat pe Cleese. Ajungând în Anglia, a contribuit cu animații la „"Do Not Adjust Your Set"”, alăturându-se celor de la Monty Python când grupul s-a închegat. A fost artistul-animator al desenelor sale animate suprarealiste specifice, care interconectau sketchurile, și a definit limbajul vizual al grupului în alte medii (precum în coperți de discuri sau de cărți, secvențele de titlu ale filmelor). Arta lui e caracterizată de schimbări suave și forme rotunjite ciudate, cu fundaluri
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. Între anii 1945 și 1947 scena literară română era dominată de suprarealism. După ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) și tot acum și-a creat
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
și totodată se distanțează de ele. El invocă abundența și consumerismul din societățile dezvoltate odată cu orientările culturale specifice modernismului artistic pentru a demonstra cum etica muncii se erodează încet și sigur în capitalism, iar curentele culturale moderniste, mai ales cele suprarealiste, expun normele burgheze tradiționale unei critici neîncetate și promovează forme de expresie tipice unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu sunt inițiale?“ „Varo e numele unei pictorițe spaniole din secolul 20. Îți spun și anii, cu exactitate: 1908-1963. O suprarealistă puțin cunoscută, tablourile ei zac prin colecții particulare din Mexic și Venezuela, câteva au ajuns și-n muzeul Guggenheim, la New York. Era o frumusețe: o figură demnă, rasată, de pisică persană. A fost combinată cu Marcel Jean, Benjamin Perét și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apelează la intertextualitate, plasând totodată spațiul cultural sub semnul derizoriului: saturația livresca pare să impună întoarcerea la real, dar demersul liric rămâne mai degrabă controlat decât spontan. Postmodernist prin gustul pentru metapoem sau ironie, N. recurge adeseori la o imagistică suprarealista și se apropie de autorii avangardei. Jocul interferentelor livrești (Apollinaire, René Char, Saint-John Perșe ș.a.) e valorizat cu abilitate, expresia fiind trecută cu o mână sigură prin filtrări succesive până la o maximă condensare. Poetul pare însă mai puțin preocupat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
sînt pur și simplu jegoase. Din ceața care nu e ceață se aud sunete ciudate și apar oameni noi, necunoscuți cu nume bizare... Porcescu, Cerbulescu sau cum mă-sa Îi cheamă. Viața Își rezervă dreptul de a fi cît de suprarealistă vrea ea. Alt personaj e locotenentul Soare - nu-ți vine să crezi, dar chiar așa se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ideea conform căreia moartea este un nou început și nicidecum un sfârșit apare frecvent în opera lui Bălașa, personajele sale se integrează, după existența dată, fie mediului terestru, fie celui acvatic sau celest. De altfel, o trăsătură esențială a poeticii suprarealiste este această libertate de exprimare, de aici și denumirea de ,,pictori ai mișcării veșnice". Blecher surprinde în acest prim tablou ,,senzația umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ci funcționează ca niște cadre semnificative ale existenței noastre. "Momentele poetice" reprezintă autonomizarea unui episod, desprinderea lui din fluxul trăitului, sub impresia unei noțiuni a "poeziei". Așa cum spunem despre un peisaj că e "pictural" sau despre o situație că e "suprarealistă", identificăm anumite întâmplări ale existenței noastre drept "poetice". Altfel spus, prin anumite proprietăți, poezia ne permite să asumăm într-un mod specific experiențele. Dacă e limpede că putem duce o "viață poetică" fără să fi scris vreodată un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de existență și care a simțit o nestăpânita pornire într-un anumit moment al istoriei de a actualiza și pune în ordine multe lecții ale trecutului 29. La mulți scriitori hispano-americani ai epocii se remarcă tehnici ce țin de perioada suprarealista a literaturii nord-americane a secolului al XX-lea, ca și ale realismului magic și literaturii fantastice, ceea ce pune în evidență dezvoltarea tehnicilor lor narative. Noul român latino-american nu reprezintă un model prestabilit, ci se îndepărtează de tipare, de rigid, folosește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și vital cum este Sábato, se poate transforma în obsesie. Femeia poate fi salvarea noastră, spune Sábato, pentru că este cea care nu numai că da viață, dar și conserva "specia această enigmatica". "Dragostea lui Castel pentru María este de factură suprarealista, este un cristal care comunică cu Absolutul, punct de convergență dintre real și fantastic, este Nadja lui Breton. Castel întâlnește în María posibilă lui salvare, ieșirea din singurătate, din incomunicare; după prima întâlnire, intuiește că, în sfârșit, a găsit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]