146 matches
-
exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să privească și auzi fără să asculte. E vorba de așa numitele percepții interioare sau senzații suprasensibile cum le numește Origen, mulțumită cărora se produc viziunile, audițiile și celelalte revelații interioare de caracter extraordinar. Aceste revelații de natură imaginativă, adică conturate în forme, sunt de aproape îndrudite psihologic cu revelațiile formale din viziunea creatorului de artă. El
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu simțul spiritual corespunzător. Într-o explozie de bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de trăire într-o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, ca și misticul viziunea, printr-o percepție interioară, printr-o senzație suprasensibilă. Fenomenul nu e de natură comună și analogia cu ceea ce îi corespunde în mistică ni-l arată ca pe un fenomen extraordinar. în mistică, aceste fenomene se și numesc „fapte extraordinare”. Încă o dată deci, modul pur spiritual de percepere a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele mai variate și mai insuficiente lămuriri. Căci dacă admitem împreună cu artiștii și cu misticii că inspirația e de origine transcendentă, deschidem prin aceasta un domeniu inaccesibil mijloacelor de investigație ale metodei științifice. Transcendentul se poate experimenta subiectiv, pe calea suprasensibilă a intuiției spirituale, dar acest mod de experiență e prea subtil pentru o metodă împrumutată din domeniul fizicii cu tendința de stereotipizare a celor mai înalte fapte sufletești. Izvorul atâtor explicații fanteziste stă în metoda cu totul inadecvată la obiect
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de glucoză), ceea ce conduce la o disponibilitate mai mare a glucozei (neutilizată în mușchi), pentru a fi depozitată sub formă de trigliceride (după o serie de transformări) în țesutul adipos (26). În această etapă, țesutul adipos ar putea fi chiar suprasensibil la insulină, explicând expansiunea sa constantă. Această expansiune nu ar fi posibilă în condițiile în care celula adipoasă ar fi insulinorezistentă, întrucât insulinorezistența presupune o scădere a efectului anabolizant al insulinei. Ori tocmai acest efect anabolizant este exagerat la pacientul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
parte, mulți bolnavi sunt, din fericire, în stare să-și stăpânească anxietatea singuri destul de bine. Totuși, anumite categorii de pacienți au nevoie de abilitatea psihologică a dentistului. În primul rând, din aceste grupuri fac parte copiii care sunt labili și suprasensibili emoțional în perioadele lor de creștere, apoi pacienții nevrotici cu spaimele lor inconștiente și nerezolvate (Elhardt). Alt grup este alcătuit din pacienți bătrâni, slăbiți, ale căror probleme sociale și de sănătate dau dentistului dificultăți adiționale. 7.3.1. Aspecte psihologice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
trăit de acesta: "Nu există experiență neconceptualizată: ceea ce este reprezentat la ce se referă stările de experiență este lumea așa cum este ea experimentata, care este lumea empirica" (Guttenplan, 1995, p. 556). Eul kantian este astfel integrat în ordinea de lucruri suprasensibila: că noumenon, el reflectează constant asupra multiplelor phenomena, adică asupra manifestărilor empirice ale universului înconjurător. Dar Kant își complică demonstrația postulând că, finalmente, eul nu este nimic altceva decât o formă logică (la limită, chiar o rafinare a conceptului de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
elaborează: „Nu Îmi aduc aminte să fi existat vreun critic care să mediteze calificat Împotriva misticii sau metafizicii; care să fi avut, adică, o cultură metafizică desăvârșită, o bună documentare istorică și, mai ales, o intuiție exactă a acestor realități suprasensibile”2. Oricât de nebuloasă e formularea, aceasta Însemna totuși clar că nu numai o experiență metafizică europeană. O afirmație ca aceea privind viitorul Europei, repetată În 1939, e dificil de Înțeles, căci În preajma ei și sub ea sunt multe planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fantastică: „Cred în realitatea experiențelor care ne fac ‹‹să ieșim din timp›› și ‹‹să ieșim din spațiu››”. Prin dublul său aspect de cale de ascensiune mistică și de sursă de puteri magice, yoga împinge la limită „cunoașterea experimentală” a lumii suprasensibile. Eliade își amintește că Dasgupta îi făgaduise să-l inițieze in practica yoga, însa acest lucru nu s-a întâmplat niciodată: „I-am spus de multe ori lui Dasgupta: ‹‹Maestre! Dați-mi ceva mai mult decât textele››. Dar el îmi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru o viață invizibilă, neschimbând nimic în desfășurarea terestră a existenței: inspirat de apelul divin, poți aștepta o viață bună după moarte, ducând totuși o viață rea, subdezvoltată în planul existenței actuale. Poți visa la un destin postum în planul suprasensibil al raiului, fără să controlezi niciunul dintre aspectele vieții concrete pe care o duci în realitate. Spiritualitatea religioasă furnizează fără îndoială o chemare, o orientare a faptelor și a gândurilor în funcție de o idee, dar aceasta nu e în măsură să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de către Socrate și Platon, cu alte cuvinte în postularea unei lumi ideale, transcendente, în sine, care în ipostaza de lume adevărată este supraordonată lumii sensibile, considerată în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
celui evlavios, celui virtuos el trăiește în ea, el este ea96. Nietzsche face aici aluzie la contextul care corespunde primei etape a istoriei platonism-nihilismului, cu alte cuvinte la capitolul care corespunde gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în platonism pentru popor, așadar în creștinism. • Lumea adevărată, inaccesibilă, nedemonstrabilă, de nepromis, dar chiar numai închipuită fiind o mângâiere, o îndatorire, un imperativ 98. Al treilea capitol din istoria platonism-nihilismului este cel care corespunde gândirii lui Kant. Lumea adevărată, suprasensibilă, este exclusă din cadrul experienței și este așadar declarată necognoscibilă și nedemonstrabilă doar între limitele rațiunii teoretice. Este însă recuperată ca postulat al rațiunii practice: chiar dacă este constrânsă la existența palidă a unei simple ipoteze, aceasta continuă să constrângă în forma
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
idealismului, și care poate fi identificată cu pozitivismul incipient. Ca urmare a destrucției kantiene a certitudinilor metafizice, credința în lumea ideală și în caracterul său cognoscibil devine insuficientă. Acest lucru nu înseamnă însă că însuși platonism-nihilismul este depășit. Odată ce lumea suprasensibilă este declarată absout necognoscibilă, de aici urmează că nu putem ști nimic despre ea și că, la rigoare, nu putem decide nici în favoarea, nici împotriva acesteia, pierzându-și relevanța moral-religioasă pe care încă o avea ca postulat al rațiunii practice
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pus între ghilimele. Nietzsche se gândește aici la propria operă de demolare care prin Știința voioasă, a ajuns la un prim rezultat: se află la început, în faza gândirii aurorale, chiar dacă nu încă în plină amiază. Dar după abolirea lumii suprasensibile, ca ipoteză superfluă, mai rămân deschise încă două probleme: ce se întâmplă cu locul în care se afla lumea ideală și care, după abolirea acesteia, rămâne gol? Și care este sensul lumii sensibile după abolirea lumii ideale? Se impune un
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
curs procesului de devalorizare și disoluție a valorilor supreme tradiționale, este cu toate acestea un nihilism incomplet. Cu el începe distrugerea vechilor valori, dar noile valori care urmează vor ocupa același loc ca și cele dinainte, păstrând așadar un caracter suprasensibil, ideal. În nihilismul incomplet distincția dintre lumea adevărată și lumea aparentă nu dispare în întregime, și mai rămâne încă în vigoare o formă de credință. Pentru a răsturna ceea ce este vechi, mai trebuie să credem încă în ceva, într-un
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez. Numai odată cu constituirea a ceea ce Nietzsche numește nihilism complet este distrus, alături de vechile valori, și locul pe care acestea le ocupau, așadar lumea adevărată, ideală, suprasensibilă. a) Un asemenea nihilism este înainte de toate un nihilism pasiv, așadar o reacție de apărare, un semn de "declin și regres al potenței spiritului", incapabil să realizeze scopurile urmărite până atunci. Manifestarea sa prin excelență este transformarea și asimilarea budismului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se explică prin promovarea și accelerarea procesului de distrugere 107. c) În sfârșit, Nietzsche numește extremă forma de nihilism activ care suprimă definitiv nu numai valorile tradiționale, așadar viziunea morală asupra lumii și însăși valoarea de adevăr, ci și locul suprasensibil ocupat de acestea: Forma extremă a nihilismului ar fi să susții că orice credință, orice considerare a unui lucru ca adevărat este falsă în chip necesar: pentru că nu există de fapt o LUME adevărată. Așadar: o iluzie de perspectivă, a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
moduri de manifestare ale sa crului în „lume“ sau „pentru noi“. Nu în tâmplător, ambii au tori au, în cele două cărți de referință pentru înțe legerea sacrului, câte un subcapitol intitulat „Manifestarea sacrului“. „Una este să crezi în existența suprasensibilului și alta să îl trăiești, una este să ai ideea sacrului și alta să îl descoperi și să îl percepi ca pe un factor activ, operant, care se manifestă prin lucrarea sa.“ Eliade preferă să introducă noțiunea de „hierofanie“, reorientând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
polisemice ale limbajului). Neavând un conținut semantic explicit, simbolul își pierde funcția de concretizare pe care o îndeplinea în poezia clasică, romantică sau parnasiană. El devine un semn prin care se sugerează existentul, un análogon esențializat al realității sensibile și suprasensibile și un element de coeziune/de „corespundere“ între planul exterior și cel interior. - Exploatarea valorii muzicale a cuvintelor, a sunetelor fără un conținut semantic, a pauzelor, a ritmurilor, a rimelor se realizează prin armonii imitative, prin figuri de sunet, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Actualmente lumea noastră este supersensibilizată, astfel încît chiar fluctuațiile mici produc efecte la scară mare, potrivit celebrului "efect al fluturelui" (un fluture care dă din aripi în California provoacă o furtună în Mongolia). Ca toate organismele complexe, oamenii sunt sisteme suprasensibile, aflate permanent la un pas de haos. Comunitatea umană este desigur mai rezistentă decît individul, dar și ei i se aplică dinamica evoluției sistemelor. Această evoluție poate fi descrisă prin ecuații diferențiale, care cartografiază comportamentul sistemelor vii, funcție de principalele constrîngeri
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Climatul creat de personaje în varii întâlniri și dialoguri atestă dubla lor apartenență; ele se comportă ca și cum ar face parte din banalul anodin și previzibil, din logica realului tangibil, pentru a vira brusc în stranietatea lumii magice, atestând un univers suprasensibil și extrasenzorial în care predicția sau migrația sufletelor sunt lucruri firești. Cam toate personajele excelează printr-o anume năzdrăvănie, ceva ce le scoate din circuitul normalității și le propulsează în eposul mitologiei populare, începând chiar cu cei doi, Hero și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nuierliche Mannigfaltigkeit der Erkenntnis“. Experiența veri tabilă (echte Erfahrung) nu se mai definește ca empirie, în relație cu rolul transcendental al categoriilor, ci ca modalitate în care realitatea este „dată“, în integralitatea ei, împreună și prin principiul ei originar. Odată ce suprasensibilul ajunge, în calitate de concept primar, să determine totalitatea și continuitatea cunoașterii, faptul de „a cunoaște“ devine echivalent nu cu o reprezentare (Vorstellung) a obiectului, ci cu o modalitate de a-l vedea în lumina originii lui divine. După cum se exprimă Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lia ri tate, o recunoaștere „reciprocă“, se petrece în penumbra feli narelor și în indecizia direcțiilor. Ia naștere astfel ceea ce Benjamin numește, într-o conferință radiofonică, Berlinul de monic (das dämonische Berlin), descris de E.T.A. Hoffmann: unul în care suprasensibilul (Übersinnliches) este recognoscibil doar plecând de la urmele pe care le lasă pe suprafețele lucrurilor. Experiența labirintului nu se reduce însă la cea a străzilor întortocheate. Pentru Benjamin, ea se înrudește cu una despre care a mai fost vorba, aceea a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unitate, echivalează acestea cu , cantitate nemăsurabilă cu unitatea. Și de aici, se introduce în esența păsăricii misterioasa relație a incomensurabilității. Această incomensurabilitate este pentru păsărică precum spiritualitatea unui om, și ea ne spune că păsărica trebuie să aibă o viață suprasensibilă, pentru că putem crede că supremul Autor a toate cele create a dotat-o fără vreun scop anume, asemănător incomensurabilității?; avem de presupus că nu are vreun scop anume transcendent acest misterios ? Totul la păsărică relevă foarte clar un plan preconceput
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]