144 matches
-
de dureri, spaime, dezolări! Este o doctoriță cu o căldură umană care ajută bolnavul să recâștige forță și speranță. Este o umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
apoi„. Poezia este o „mărturisire„ „într-un decor în fața altarului„ ; ea „cântă nostalgic „inocentele melancolii„ căutând adevărul din cuvinte, pentru că ele au , cuantic, „substanță divină sublimă„ ; „ferecate-n lanțuri„ , cuvintele „se zbat deasupra norilor„, iar cunoașterea implică efortul imaginarului în suprasensibil, un parcurs realizat la înălțimea reflecției filozofice de către Viviana Milivoievici. Poezia este „o muzică a aștrilor„ , prelungită prin cuvinte spre umanitatea cu fruntea îndreptată spre cer, percepându-i sonoritățile, simbolurile și adâncimile. Pentru că „totul e o poveste - de scris în
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot, ca spațiu existențial în ipostaza lirică de „Albastru-Infinit„ este configurată , în viziunea poetei, prin coordonata timp, de la un timp subiectiv, uman, „clipa
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
alt stol ca apoi iarăși să se desprindă spre libertate: realitatea fizică, empirică, de care luăm cunoștință prin simțuri; realitatea legilor matematice și fizice de care luăm cunoștință prin logică și rațiune; realitatea noetică, a minții, inimii și inteligenței omenești suprasensibile, de care luăm cunoștință prin intuiție, apercepție, prin har, iluminare lăuntrică, duhovniceacă, epifanie, teofanie, adică revelație. Și din aceaste trei forme de cunoaștere prin care suntem binecuvântați prin naștere, educație și revelație, din această “trinitate” gnosologică și gnostică a realității
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
este decât aparență (spre exemplu culorile sau sunetele, care în realitate sunt unde electromagnetice și vibrații, noi le percepem ca culori și sunete). Așadar, realitatea nu o putem interpreta ca atare, ci în urma unei continue introspecții a rațiunii, prin intuiție suprasensibilă, existând lucruri apriorice care se află atât în afara experienței noastre senzoriale, cât și înaintea oricărei experiențe. Platon, influențat de Socrate, care considera ca și Parmenides, că simțurile nu ne oferă decât o percepție obscură asupra adevărului și realității, ridiculizându-i
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
evlavioasă, pentru a avea viața veșnică, în caz contrar fiind pedepsiți la chin veșnic, sau moarte veșnică (depinzând de interpretarea religioasă), fiind deasemenea o propunere metafizică, Kant are o atitudine critică și chiar dacă împarte lumea în experiență sensibilă și experiență suprasensibilă (spațial, timpul și categoriile, cunoscute de către noi în urma judecaților apriorice), vorbește și de lucrul în sine, care se află în spatele cortinei realității, a fenomenului, și pe care noi nu îl putem cunoaște, idee combătută de Hegel care consideră că Ființa
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
lucrurilor, însă fără să fie veșnice, ci au apărut la nașterea lumii materiale, fiind elementele care stau la baza existenței materiale și a cunoașterii). Raportarea la acest nivel de cunoaștere se face prin rațiune. Ambele nivele de cunoaștere (sensibilă și suprasensibila) au ca obiectiv prin continuă relaționare, cunoașterea lumii materiale, completându-se și justificându-se reciproc. • în al treilea rând este realitatea experienței metafizice, absolute, infinite, Dumnezeu, necunoscută nouă, datorită faptului că suntem ființe finite, închise într-un univers material limitat
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
este cu totul alta: pînă la sfîrșit, în respingerea tocmai a ideilor respective, își va însuși o anume mentalitate fundamentală ce este în esență indiană. 2. Invers, intuiția índică sare în chip tot atît de nemijlocit din acest domeniu al suprasensibilului în acela al celei mai palpabile realități sensibile. Cum însă identitatea nemijlocită și deci calmă a celor două laturi este suprimată, și în locul ei diferența a devenit tip fundamental înăuntrul identității, această contradicție ne împinge fără mijlocire din tot ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cauză externă, omul, ca posesor al libertății, este el însuși necondiționat, deci este scop al existenței lumii (scop absolut, care, deci, nu depinde de nici un alt scop; în felul acesta, însă revina ideea de finalitate). Libertatea "este singurul concept al suprasensibilului care își dovedește realitatea obiectivă (prin intermediul cauzalității, care este concepută în el) în natură, prin efectul pe care îl poate produce în cadrul ei, făcând posibilă, prin chiar aceasta, reunirea celorlalte idei cu natura"56. Această reunire a cunoașterii prin care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare ca fiind necesară ("obligatorie"), fiindcă este posibilă o causa noumenon. De altminteri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea umană specifică "provoacă" noul, omul se manifestă ca ființă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
parte, mulți bolnavi sunt, din fericire, în stare să-și stăpânească anxietatea singuri destul de bine. Totuși, anumite categorii de pacienți au nevoie de abilitatea psihologică a dentistului. În primul rând, din aceste grupuri fac parte copiii care sunt labili și suprasensibili emoțional în perioadele lor de creștere, apoi pacienții nevrotici cu spaimele lor inconștiente și nerezolvate (Elhardt). Alt grup este alcătuit din pacienți bătrâni, slăbiți, ale căror probleme sociale și de sănătate dau dentistului dificultăți adiționale. 7.3.1. Aspecte psihologice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
sunet după origine e de privit ca un product al sufletului în care omul s-a încercat de-a-și întrupa impresiunea avută înăuntrul lui: intuițiunea obiectului. În procesul dezvoltărei, și anume cu cât mai mult i s-a deschis cercul suprasensibilului (Ubersinnlich), această coeziune simbolică s-a slăbit din ce în ce mai mult, vorba din contra a devenit un semn care, prin corpul {EminescuOpXIV 295} sunetului numai, esprimă intuițiunea obiectului. Cu toate astea s-a păstrat în limbă o mulțime de elemente în cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în interiorul căreia se construiesc interior, intim, relația cu satul, cu oamenii, cu comunitatea. Religie, credință, comportament religios Un alt criteriu al identității etno-culturale este reprezentat de manifestările și comportamentele religioase, ce fac legătura între "lumea sensibilă, supusă timpului, și cea suprasensibilă a veșniciei" (Bernea, 2004: 164) Nu există comunitate etnică sau culturală care să nu-și revendice identitatea pornind de la aspectul religios. Cele două sate nu fac excepție. Locuitorii lor afirmă printre valorile lor cele mai importante credința, se comportă ținând
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
elaborează: „Nu Îmi aduc aminte să fi existat vreun critic care să mediteze calificat Împotriva misticii sau metafizicii; care să fi avut, adică, o cultură metafizică desăvârșită, o bună documentare istorică și, mai ales, o intuiție exactă a acestor realități suprasensibile”2. Oricât de nebuloasă e formularea, aceasta Însemna totuși clar că nu numai o experiență metafizică europeană. O afirmație ca aceea privind viitorul Europei, repetată În 1939, e dificil de Înțeles, căci În preajma ei și sub ea sunt multe planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost enunțată cu ingeniozitate și eleganță, nu este adevărată - așa cum stau lucrurile”. Consonanțele (symphoniai), pe care pitagoreicii le considerau căi de explorare a tuturor realităților pornind de la numere, par a fi trepte de extrapolare de la percepții umane sensibile la speculații suprasensibile. Stagiritul recunoaște că această metodă de cercetare ar fi putut fi genială dacă nu s-ar baza pe un temei epistemic total greșit, esențialmente fantezist. Totuși, metodologia de cunoaștere symphonică nu a fost niciodată cunoscută în detaliu, secretul ei fiind
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
si morală. Vulgarizând doctrina platoniciană, vom vorbi despre unitatea triadică a Frumosului, Adevărului și Binelui. Platonicianismul ridică problema ambiguității și a “insubordonării” frumosului. Filosoful grec atribuie îndeletnicirii cu frumosul demnitatea supremă care ține de posibilitatea de a accede către lumea suprasensibilă, căci contemplarea frumosului contingent provoacă amintirea Frumosului și Adevărului transcendent pierdut. Pe de altă parte, ambiguitatea frumosului, “defectul” său, vine din aceea că receptarea frumosului se poate concretiza și în simpla plăcere produsă de aparența sensibilă nu oricine gustă Frumosul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor mai îndepărtate ale
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
asupra regnului animal. Într-un al treilea timp, să proiectezi un dublu al tău În orice punct al spațiului; bilocație, ca yoghinii, ar trebui să apari simultan În mai multe forme distincte. După aceea, se cere să treci la cunoașterea suprasensibilă a esențelor vegetale. În fine, Încerci disocierea, e vorba de a implica alcătuirea telurică a trupului, de a te dizolva Într-un loc și a reapărea Într-un altul, integral - zic - și nu numai În dublul singur. Ultimul stadiu, prelungirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl îndrume spre o rugăciune personală și obiectivă, în care să nu se limiteze la contemplarea propriei mizerii, ci cu ajutorul căreia să mediteze și la ideea regenerării. i) Penitentul cu tulburare de personalitate schizoidă. Este o persoană liniștită, timidă, ascultătoare, suprasensibilă la critici și limitată în relațiile cu celălalt. Trăiește adesea sentimente de singurătate și de înstrăinare față de cei din jur. Preferă activitățile solitare, în care se poate preocupa mai mult de lectură, de calculator, etc. Se recunoaște ca fiind tipul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ludicironic, ca și desenele care-l însoțesc și care sunt tot creația lui Petrache Plopeanu, acesta poate fi citit în bună măsură ca un sinonim în spațiul literaturii al Strigătului lui Edward Munch și, în realitate, al țipătului oricărui eu suprasensibil care-și construiește, totuși, o platoșă de nepăsare - falsa cocoașă - pentru ca, la o privire superficială, să nu-i fie văzută vulnerabilitatea. Această artă poetică, în care se constituie întreaga carte, traduce, de aceea, neliniștile celui care se încrâncenează, ca toți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unitate, echivalează acestea cu , cantitate nemăsurabilă cu unitatea. Și de aici, se introduce în esența păsăricii misterioasa relație a incomensurabilității. Această incomensurabilitate este pentru păsărică precum spiritualitatea unui om, și ea ne spune că păsărica trebuie să aibă o viață suprasensibilă, pentru că putem crede că supremul Autor a toate cele create a dotat-o fără vreun scop anume, asemănător incomensurabilității?; avem de presupus că nu are vreun scop anume transcendent acest misterios ? Totul la păsărică relevă foarte clar un plan preconceput
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
vreodată să fie plină de folos duhovnicesc. Sfântul Simeon a accentuat faptul că experiența spirituală nu e o simplă relație cu Dumnezeu, ci o prezență vie și conștientă, în fața Ziditorului, în care activitatea spiritului nostru se desfășoară pe un plan suprasensibil și paradoxal<footnote Magistrand Ion I. Bria, „Simțirea tainică a prezenței harului după Sf. Simeon Noul Teolog”, Studii Teologice, Anul VIII (1956), Nr. 7-8, p. 476. footnote>. Între experiențele trăite și relatate de Sfântul Simeon, vederea luminii dumnezeiești ocupă primul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
polisemice ale limbajului). Neavând un conținut semantic explicit, simbolul își pierde funcția de concretizare pe care o îndeplinea în poezia clasică, romantică sau parnasiană. El devine un semn prin care se sugerează existentul, un análogon esențializat al realității sensibile și suprasensibile și un element de coeziune/de „corespundere“ între planul exterior și cel interior. - Exploatarea valorii muzicale a cuvintelor, a sunetelor fără un conținut semantic, a pauzelor, a ritmurilor, a rimelor se realizează prin armonii imitative, prin figuri de sunet, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]