63 matches
-
oglindă-ncet... și nu mai vii”. În ciuda diferențelor radicale dintre cele două tipuri de poezie întruchipate de La Lilieci și de Apă vie, apă moartă, S. trădează un interes unificator pentru simetria și pentru limitele dintre viață și moarte - una din supratemele liricii sale. Limitele l-au pasionat totdeauna pe scriitor. Atât cele existențiale („A trecut luna prin dreptul ferestrei pe cer/ Și eu mă zbăteam între viață și moarte/ Câți în această trecere pier?/ Și ea îi bifează pe cealaltă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Focillon, Edgar Papu, Al. Ciorănescu și mulți alții. Eseurile nu sunt lecturi „complete” ale textelor literare avute în vedere, ci prezintă spectacolul intelectual incitant al urmăririi temei teoretice alese, fundamentată în capitolele ori secțiunile introductive și generale. În Trupul neîndoielnic, supratema vizată e corporalitatea, senzualitatea textului, primordialitatea imaginii, a palpabilului și vizibilului în elaborarea textului literar, iar scriitorii ale căror opere alimentează reflecția eseistei sunt Virginia Woolf, Ernesto Sábato, M. Blecher, Jorge Luis Borges, Bruno Schulz și Yukio Mishima. Volumul Ochiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
memoriei colective se înscriu profilurile lui N. Iorga, Nicolae Titulescu sau Take Ionescu, compuse cu talent portretistic și căldură a evocării. În centrul tuturor lucrărilor lui N. și conferindu-le omogenitate stau cercetarea istoriei transilvănene și - corelativ obligatoriu al acestei suprateme - lupta politică și culturală pentru emancipare și unitate națională. În acest ansamblu, de un interes particular s-a bucurat figura lui George Barițiu, subiect al unei monografii publicate în 1966 (Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române). Meritul principal al ideologului literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
de un film oarecum înrudit, în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva mai complicată. Pentru că Being John Malkovich (SUA, 1999) doar în aparență este o farsă SF, în fapt pelicula focalizînd o sumă de motive, teme, suprateme și subteme, într-o parodică prezentare. La debut, dar cu o bogată carte de vizită ca autor de videoclipuri publicitare ori muzicale, americanul Spike Jonze (pe adevăratul său nume Adam Spiegel, de 34 de ani) a speculat la maximum pretextul
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
adică adesea fără conectori (conjuncții, prepoziții, adverbe etc.) sau prin alăturarea lor hazardată. Avem în poemele lui Răzvan Țupa o succesiune supravegheată de enunțuri fragmentate și intercalate, nemarcate relațional, dar care tocmai prin această progresie cu teme variate presupun o supratemă: pulverizarea sensului din poem înseamnă, de fapt, și o criză la nivel existențial: "n-ar fi însemnat totuși nimic nici o promisiune, nici o garantare a vreunui sens salvator" și "pentru că nu ai de la ce început s-o iei/ sunt tot timpul
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
joc de oglinzi literare complexe reușește și Julian Barnes în Tristeți de lămîie, un mic inventar de subiecte și teme, de strategii narative folosite de "clasicii modernității" din secolul abia încheiat. De la nord spre sud Tristeți de lămîie are ca supratemă bătrînețea, cele 11 povestiri care compun volumul glisează mereu dinspre vîrsta senectuții spre tinerețe, de la nordul rece al prezentului spre un sud al tinereții părăsit pe nesimțite și aproape uitat, într-o privire cuprinzătoare a vieții trăite: șanse ratate, mici
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
dintre temele sale preferate - G. Călinescu, Fundoianu/ Fondane -, în care a dat contribuții fundamentale, apoi subiecte la care a meditat într-un context academic - Blaga, Vianu -, alături de repere istorico-literare contemporane - Bogza, Labiș, Miron Radu Paraschivescu. Istoricitatea fenomenului literar este, însă, supratema volumului, fie că este vorba despre relația lui G. Călinescu cu miturile istorice naționale sau de reperele istorice ale gândirii critice românești, de scriitorii preocupați de istorie, ca Mihail Sadoveanu, sau de recuperarea curajoasă a unor victime ale istoriei recente
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
zonă exploatată în ultimul deceniu pînă la saturație, cu rezultate dintre cele mai diverse: ultimii ani de ceaușism. Și o face apăsînd la maximum pedala satirei funambulești și a comicului gros pînă la grosier. Adevărul e că atît comunismul ca supratemă „majoră”, cît și tratarea polemic-caricaturală a „amintirilor din epoca de aur” au fost uzate și abuzate de prozatorii anilor 2000, transformîndu-se cu timpul în rețetă stereotipă. Volumul de față păstrează din realitatea anilor ’80 moravurile și recuzita, valorificîndu-le masiv în vederea
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
la roman. Și ce roman! Intitulat Punct și de la capăt, romanul (aflat sub tipar, din care România literară a publicat de curând un fragment și pe care l-am citit în manuscris) are toate datele să fie unul excepțional: o supratemă originală (despre cum intră și iese din istoria reală „duhul povestirii”), un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje complementare, înger și demon, cu o soartă deopotrivă tragică, fiindcă istoria nu alege) și o compoziție a (d)racului (care
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
populară și cultă, reflexiv-intelectualistă și organic-viscerală) îl reprezintă falsetul. Mihail Gălățanu dă, pe alocuri, impresia că a uitat ce voia să scrie și completează spațiile albe, în disperare de cauză, cu ce-i vine la îndemână. Reflexele de poet și supratema cărții se anihilează reciproc. Situație cu atât mai stânjenitoare cu cât Inima de diamant se dorea un volum atent elaborat, demonstrativ, cu o teză. Protagonistul, "burdușit de lumină", are o carne fosforescentă; și este tânăr, mereu tânăr, întrucât trăiește într-
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
în efigie, nenominalizatul autor al romanului Un port la răsărit, în a cărui textură ficțională inchizitorul identifică absența clarviziunii permițându-i să sesizeze "cumplita asuprire socială și națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului critic din decada care se deschide, recitirea istoriei literare se realizează din acel unghi partinic care permite decanonizarea exponenților "reacțiunii": soluția de continuitate cu critica interbelică devine blazonul care legitimează comunist o investigație intelectuală plasată sub semnul combativității. De la
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging scenic, mimarea suferinței se transformă în contrariul ei. Dacă suferința este percepută ca o realitate a timpului real, ca o extenuare a interpretului, compasiunea se îndreaptă spre cei din distribuție și supratema spectacolului este ratată. Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea interpreților de a se situa pe linia subțire (și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din repertoriul clasic
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Angajând în discuție, altundeva, sărmanii oameni ai nimănui, îi ia, mărinimos, sub tutelă. Adevărul elementar că orice operă e o expresie unică a personalității autorului ei e dus la exces de Dumitru Crudu. El face din conștiința personală nu doar supratema, dar și infrastructura completă a literaturii pe care o pro-duce. Nu e vorba de algoritmul mecanicist al autore-ferinței, ci de, mai degrabă, imanență, manifestată pe spații mici. Egotismul nu se înstrăinează nici o clipă pentru a reveni apoi, triumfător, la sine
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
și să-și facă, în mod sincer, autocritica. Procesul de producție în care sunt angrenați muncitorii din uzine (naționalizate) și țăranii din cadrul cooperativelor agricole (intrate, de asemenea, în proprietatea statului) se cere reflectat din unghiul ideologiei comuniste; și el reprezintă supratema miilor de pagini scrise în spiritul indicațiilor partinice. Ideologii, activiștii și cenzorii regimului nu sunt interesați de viața muncitorului sau a țăranului, ci de încadrarea ei într-un sistem oficial, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. "Literatura" autohtonă
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
Lasch, care problematizează apartenența la corpul social colectiv prin intermediul măștii-oglindă, generată și multiplicată în nenumărate feluri, de la aplicațiile tehnologice la acțiunile teroriste, punînd în discuție, prin acestea, ideea de „naturalul" și autoritatea instituțiilor care pretind că-l pot reglementa. O supratemă care se regăsește în multe dintre cele mai aprinse discuții de azi, de la foarte controversatul văl islamic și consecințele sale în politica europeană, pînă la felul în care ne reprezentăm varii grupuri sociale, fie ele etnice sau economice, prin intermediul schematizărilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
orice discurs prozelit ce se respectă, ci chiar despre o astfel de lume terestră, despre miraculosul nostru cotidian presărat cu sfinți rămași necunoscuți. Sfințenia-de-zi-cu-zi, ascunsă dar revelată la momentul potrivit (și iarăși aș înlocui potrivit cu mai miezosul, aici, „folositor”), este supratema acestui volum, similară întrucâtva acelui „sacru camuflat în profan” despre care vorbea Eliade. Aflăm, astfel, că descoperitorii lui Hristos, fie că e vorba de „stareți” cu experiență sau de ierarhi, fie de călugărițe neștiutoare de carte, fie de simpli monahi
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
de citit, ieri, a doua zi de Crăciun, 2013, la Erlangen, în Hotelchen am Theaterstrasse, 10, camera 15. Preciziuni utile de consemnat întru eternitate, fiind vorba despre un roman excepțional, care merită un destin pe măsură. Are toate datele: o supratemă originală (mă refer la „duhul povestirii” și la cum intră și iese el din istorie); un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje metafizic complementare, îngerul și demonul, cu o soartă deopotrivă tragică de la un punct înainte, căci istoria
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
textul, spectacolul înfățișează ceea ce era mai simplu, mai evident în piesa lui Gombrowicz. Se lasă deoparte însă exploatarea acelor ambiguități ale scriiturii din valorificarea cărora s-ar fi putut naște originalitatea. Altfel spus, e greu să-i găsești montării vreo supratemă. Mulțumindu-se cu o "regie provizorie" contând pe frumusețea învelișului vizual bine gândit de scenograful începător Adrian Buzaș, Alina Hiristea nu a pătruns în miezul textului, nu l-a interpretat. Or, după cum scria Paul Ricoeur, a interpreta un text înseamnă
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
volum. Unele texte încep aici și se termină în volumul ÎI. Altele încep acolo și se termină aici. Altele nu se termină deloc." Textele se organizează în jurul cîte unui clou și intră în numeroase conexiuni unele cu celelalte sau cu supratema cărții (adaptarea pragmatică la mediu a scriitorului în era multimedia). În general, ele comunica printr-unul sau mai multe personaje ori printr-un mister - bunăoară, cel al unei firme producătoare de pufuleți ucigași, rămasă nedescoperita de Oficiul pentru Protecția Consumatorului
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
numai, a artei inderdisciplinare, în care s-au exersat la noi, în secolul trecut, nume ca Steinhardt sau Alecu Paleologu. Fervoarea cu care e scris acesta, lărgirea neobișnuită a referințelor, zonele culturale ample, „măturate” de autoare, ca și temele sau supratema enunțată, ne fac încă o dată curioși să ducem acest „experiment” scriptic până la capăt. Aș putea adăuga - până la ultimele consecințe. Deoarece, încă o dată, Aura Christi își asumă nu puține riscuri în abordarea acestora pe un teren puțin defrișat nu numai la
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
fețe și expresii neașteptate, semnificații adeseori paradoxale. Unele aiuritoare! Această metodă proustiană a investigării și atacării personajului, Aura Christi o aplică celor doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
în atâtea și atâtea moduri, mai mult sau mai puțin viclene, cu care ne-a obișnuit publicistica literară. În afară de riscul unei alte interpretări a structurii și mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov și prințul Mîșkin, se adaugă ceea ce am numit supratema cărții - problema încă nouă și ne- sau prost elucidată a ceea ce Nietzsche a numit primul amoralitate. Acel dincolo de bine și de rău, aplicat de data aceasta tipologiei în roman, în cazul incendiar, nu rareori expediat sau clișeizat, banalizat, turtit în
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
expatriați la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al doilea război mondial, atenția analiștilor, la noi și în Apus, se îndrepta cu precădere spre figurile, altfel imperiale, incontestabile, ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov. Alături de supratema amoralității, tratată în cazul personajului Raskolnikov, își face loc în textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor pasionale. Investigația realistă a lui Eugen Barbu
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]