178 matches
-
asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acestea; participând activ într-un număr din ce în ce mai mare de organizații internaționale, România ajunge unul dintre membrii comunității internaționale demn de luat în seamă, bucurându-se de prestigiu, simpatie și prietenie. În toată această evoluție de renaștere, de trecere, de la o supușenie necondiționată, la afirmarea identității noastre naționale, de apărare și promovare a interesului național, segmentul diplomație (la nivel politic, dar și instituțional) a jucat un rol de prim rang. Au contribuit, într-un fel sau altul, de pe poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune, ziua celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a înmuiat inima neînțărcatul. Nu au trecut nici 5 ani și a fost tuns frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răspândirea credinței de la Roma eternă și Cracovia cea plină de măreție. Ori Ștefan al Moldovei a fost vrăjmaș statornic acestor demersuri ale noastre. Numai bătrânul Jan Olbrecht câte a pătimit din pricina pravoslavnicului. Și fără crâcnire, hatmane, la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă!.. Și fătuca l-a urmat cu supușenie ca o cățelușă spășită, dar pregătindu-se de o nouă confruntare cu mamă-sa: Că doar n-am să-i rabd toate apucăturile de modă veche... N-are decât să și le păstreze pentru dânsa, dacă-i plac așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se scurtea ză treptat și, trecutul se prelun gește până la un moment dat. Amintirile se înmulțesc, devin tot mai variate, mai mult sau mai puțin frumoase. În schimb, colegele noastre devin tot mai drăguțe, în fața cărora mă înclin cu multă supușenie, respect și admirație. Cu prima ocazie, le voi oferi câte o floare și o dedicație plină de culoare. De peste mări și zări îi salut cu multă sinceritate pe toți colegii mei. Sus steagul prieteniei, chiar dacă lancea s-a scurtat puțin
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
și își petrecea timpul pictând și așteptându-l. Se întâlneau mai ales la ore târzii și se iubeau în nopțile de vară sub stele. Vivian este orgolioasă și nonconformistă și retragerea la țară, în preajma doctorului, nu e un act de supușenie ci unul de nonconformism, o abatere de la condiția ei de artistă. Dă curs impulsului inimii (,,iubesc, mă dăruiesc, nu fac rău nimănui") și desfide onorabilitatea femeii burgheze (,,avea oroare să fie socotită o femeie cinstită"). Dar există și Ann, fiica
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
întîmplă Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă măsură Acolo Unii o duc foarte bine Dar mie precis N-o să-mi placă schimbarea asta De sens Cum nu-mi plac de obicei Noutățile Totul e viceversa M-am culcat primăvara Și m-am trezit
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă măsură Acolo Unii o duc foarte bine Dar mie precis N-o să-mi placă schimbarea asta De sens Cum nu-mi plac de obicei Noutățile Totul e viceversa M-am culcat primăvara Și m-am trezit iarna
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
seama că societatea românească nu se putea regenera cu ușurință după răsturnarea dictatorului, întrucît și-a păstrat fatalmente ,încheieturile improvizate după ordinea bunului plac", slăbiciunile pe care le-au indus ideologizarea obligatorie, mizeria, teroarea. Și-a păstrat și reflexele de ,supușenie" care împiedicau regăsirea în conștiință, exercițiul real al democrației: , Tot ce nu era în lanț ieșea din regulă, devenea un pericol, mutîndu-ne în altă subterană, mereu mai în adîncul ștergerii, ca intelect, ca ființă umană, într-o cursă a iadului
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
sumbru trecut trebuie să o iau pe umerii mei, în întregime: tot discret, tot cu umilință. Ca să vă poată crește, ca să își poată ține casa aceea grea, a trebuit să facă nesfîrșite, mărunte, teribil de penibile gesturi de umilință și supușenie: eu le știu, cu mine se sfătuia înainte. Cu mine și cu Blaga, de care s-a apropiat mai ales în anii grei. Vedeți, tot ce nu știți voi despre jertfa lui, mă doare acum, la ora la care, la
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
unei familii princiare, dacă vroia să se înscrie în tradiția venerabilă a castei cenobitice, nu putea năzui decît spre rangul respectabil și străvechi al monahului. În schimb, călugăr nu devenea decît omul de rînd, cel pentru care legămîntul întreit al supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea obîrșiei și educației primite, lui Toma îi era hărăzit drumul monahal de afirmare teologică, iar nu asprimea neîngăduitoare
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
cu toate că se folosește de România în cele mai abjecte scopuri, S.U.A. nu au acordat cetățenilor români dreptul de liberă circulație pe teritoriul lor, deși acest drept a fost deja acordat unora dintre vecinii noștri cu merite infinit inferioare la capitolul supușenie și sluj. 2) În acest sens, îmi aduc aminte de situațiile jenante în care au fost puși o serie de cunoscuți artiști români, care au dorit, adesea și din nevoi stricte de familie, să plece în S.U.A. Cu mânie și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
experiența s-a încheiat în mod previzibil. La unison, actori, regizori, politicieni, jurnaliști și-au adus aminte că Andrei Șerban n-a mâncat alături de noi salam cu soia. E adevărat. Dar nici nu s-a complăcut în lașitatea generală, în supușenia miloagă, în compromisul descalificant. Or, cum să-i ierți aceste lucruri, când tu, actor de două parale, îți rotunjeai veniturile debitând la televizor maculatura ideologică dragă urechilor lui Ceaușescu? Și când tu, regizor care te visai Coppola și Fellini, înțelegeai
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
sărată”. Și, pentru că sarea și piperul oricărui joc îl constituie în asemenea situații privitorii, aplaudacii (oh, cuvânt care a proliferat mai târziu pe tărâmul celei mai crunte și golite de sens propagande de când e lumea și pământul, din respect față de supușenia spațiului virtual n-am s-o mai pronunț!) unuia sau altuia dintre competitori, privitorii erau și ei selectați cu grijă. Discreția era criteriul de bază al acestei “discriminări”, împărtășită de toți clienții casei, fără crâcnire și scrâșnire și mai ales
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
cărei prag abia l-ai trecut. Te strivește, parcă, prin răceala de gheață a zidurilor sale urieșești, prin pereții de statură titanică, dar goi, în care spiritul imperial nu te mângâie, ci urlă de-ți sparge timpanele sufletului, cerându-ți supușenie totală, deloc crâcnire și niciodată speranță că te vei înălța spre infinirea Trinității Divine. Doar lumina, filtrată prin vitralii fastuos policrome, pare să-și ceară, înaintea orelor vesperale, iertare pentru grandoarea construcției ce sfidează omul - armonie tinzând spre mântuire, Număr
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L-a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și-atunci, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puțin de 12 ore. S-a lăsat cerul pe pământ dintr-o dată și jalea rupea din ei toți frimituri mici, mici de hrană”. Bunicul și-a trecut nora și nepotul în căruță, pe ploaie, peste granițe. “Nu se ruga cu supușenie, se certa ca-ntre vecini cu El, cu Dumnezeul care nu voia să-l ajute la greu. Nu-ț' pasă de rumân! I-a strigat, arătând cu pumnul spre cer, mai înainte de-a se opri cu cai și căruță
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
povești cu care adormeau seară de seară. Nici măcar difuzorul nu ne era la îndemână, iar despre televiziune abia câțiva ani buni mai târziu, ne mulțumeam cu lumea văzută prin ochii dascălilor noștri și lumina cărții transmisă de ei, dar și supușenia clamată a activiștilor de partid cu „învățătura” și exaltările lor darwinist-miciurinist-stahanoviste, completate cu fetișuri reprezentând personagii exisente aevea sau măsluite, translatate din spațiul sovoietic dar și un românași îmbrăcați în haine de oțelari, metalurgiști, zețari sau din lumea rurală, colhonici
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
care l-ar fi menit fie, pe loc, ipostazei de rebel, fie celei de prea supusă slugă. Nedorind să mint și neîndrăznind să mă revolt, am preferat să tac.” Cei de la CC au văzut în această atitudine un soi de supușenie. Dându-și seama de talentul vizibil al lui Soljenițîn l-au primit în rândurile Uniunii Scriitorilor aproape instantaneu. Inițial l-au lăudat până-n ceruri, iar apoi când situația politică s-a schimbat au început criticile și atacurile prin diverse ziare
A. SOLJENIŢÎN. VIŢELUL ŞI STEJARUL. de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349388_a_350717]
-
care nu poate lesne ieși fără un preț anume nici dacă o dorește. Lațul caracatiței politicardo-oculte îi strânge de gât cu ne-milă pe toți adepții ei declarați fățiș. Homo communicans, în schimb, este o specie care întotdeauna așteaptă cu supușenie ceva - decizii grabnic ajutătoare ființării ei telurice nicidecum de sub- sau supraviețuire, ci de viețuire așezată în albia normalității sale firești. Specie îndelung răbdătoare în cazul poporului român, pe umerii săraci și lipsiți de vlagă ai lui homo communicans, culmea
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
mereu că răul acestui neam este binele tuturor ticăloșilor care îl călăresc. Și nu vor renunța la privilegii decât dacă sunt smulși de pe pielea poporului, precum căpușele din capul câinelui. Asta pentru că în România, cam de la fanarioți încoace, se practică supușenia gratuită. Mai nou îi spune gudurism. Precum câinele slăbănog, care, în loc să te muște, în loc să te latre, se gudură. Așa-i românul. Îl bat toți și el se gudură. Și gudurismul ăsta se practică în toată societatea românească, pentru că, așa cum am
SPOVEDANIE IN GRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356637_a_357966]