112 matches
-
să se vindece, să se formeze o cicatrice în timp. Clientul vine deseori în criză..., cu rană suprainfectata de ani de zile (din copilărie)..., după ce a încercat să o bandajeze fără să o curețe. Rană e adâncă, are puroi și supurează. Clientul are nevoie să înțeleagă că trebuie să dea la o parte bandajul pentru a lucra asupra rănilor trecutului. Lucrul asupra trecutului nu e întotdeauna plăcut, însă este întotdeauna util. După clarificarea trecutului, rană se închide, se cicatrizează și începe
O SOLUTIE LA STRESUL OMULUI MODERN. DIALOG CU CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350807_a_352136]
-
Când sămânța înțelepciunii / înverzește speranțe / adie schimbarea, / păstori din tată în fiu / urcăm iar iubirea / pe pajiști...de munte”. Mihaela Meravei afirmă cu tărie, în pofida tuturor dezamăgirilor: „iubesc oamenii...”: „am boabe de rouă pe acoperișul inimii / din trup adânci crestături / supurează viață, // cu firul înțelepciunii / îmi cos umerii / prea mici să ducă / balanța judecătorului...” E bine că nu și-a pierdut nădejdea și încă mai poate dărui iubire semenilor săi. Aceasta este o dovadă de creștinism autentic. Micul univers domestic, familia
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
la unitățile teritoriale, avusese destule cazuri cu mult mai grave de cercetat, inclusiv crime comise cu mare violență și sadism. Semnele erau proaspete. Nu toate erau grave. Cele superficiale se cicatrizaseră și erau înconjurate de vânătăi accentuate. Altele, mai adânci, supurau ușor și evidențiau, la o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele cu cele ce i bântuiau
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
să se vindece, să se formeze o cicatrice în timp. Clientul vine deseori în criză..., cu rană suprainfectata de ani de zile (din copilărie)..., după ce a încercat să o bandajeze fără să o curețe. Rană e adâncă, are puroi și supurează. Clientul are nevoie să înțeleagă că trebuie să dea la o parte bandajul pentru a lucra asupra rănilor trecutului. Lucrul asupra trecutului nu e întotdeauna plăcut, însă este întotdeauna util. După clarificarea trecutului, rană se închide, se cicatrizează și începe
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
baladă, Plouă ca-ntr-un madrigal, Plouă ca-ntr-o serenadă, Plouă grav, imperial... Plouă lin ca-ntr-o vioară, Plouă plâns ca-ntr-un pian, Plouă gol ca-ntr-o corală, Plouă trist, betovian... Plouă, curge, cerul plânge, Plouă supurând celest, Plouă cu metal și sânge, Plouă maladaiv, funest... Plouă cinic, repetabil, Plouă acru, insalubru, Plouă straniu, deplorabil, Plouă mortuar, lugubru... Plouă-n inimi larg deschise, Plouă-n răni ce nu se-nchid, Plouă-n vis cu ploi de vise
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
morții, vorbiți de libertate când m-ați făcut s-arăt mai rău ca Iov? Și totuși iert pe-oricine, că-i un păcat nebun să vrei să-ntorci tot ce a fost tortură. Mi-e sufletul o rană, dar nu supură ură și n-am dorit nicicând să mă răzbun. Nu am avut vreo vină, dar mi-ați desfigurat și viața și ființa-ntotdeauna. Din spinii suferinței mi-ați împletit cununa și pe eșecuri m-ați crucificat. Dar sufletul meu tandru
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
la unități teritoriale, avusese destule cazuri cu mult mai grave de cercetat, inclusiv crime comise cu mare violență și sadism. Semnele erau proaspete. Nu toate erau grave. Cele superficiale se cicatrizaseră și erau înconjurate de vânătăi accentuate. Altele, mai adânci, supurau ușor și evidențiau, la o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele cu cele ce-i bântuiau
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dă să ningă...! Dă să ningă; totuși, iarna N-a intrat în drept și-n haru-i, Mai e vreme cât Gerar n-a Întors fila-n calendaru-i. Și-așa vremurile-s triste Supurând amărăciune După câte acatiste Se rostesc în rugăciune. Și și-așa e plină cupa Omului de rând cu fiere, Care-n sufletu-i și-n trup a Revărsat peste durere. An de an mai rău, mai dur e Traiul celor
DĂ SĂ NINGĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353243_a_354572]
-
19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Un pistil într-un mojar ți-era pumnul dur lovind mărunt și des în sufletu-mi docil... îmi acopeream cu mâinile durerile ca un copil și mă duceam la școală oricât mă usturau zgârieturile supurând prin ciorapi la fiecare răscruce voiam să fug și mă uitam prelung spre-un drum firav care putea duce altundeva dar mi-aminteam mereu că-ți aparțin și mă grăbeam s-ajung unde trebuia nici azi nu știu de ce n-
UNDE-I IUBIREA? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347229_a_348558]
-
orașul părea lichid, iată primul soare!... Nu își amintea să mai fi durat atâta amar de vreme până să se ivească soarele și cerul să se retragă epuizat, golit de conținut. Clima, își certifica în gând, o luase razna... Planeta supura... Ca un dar providențial așteptat cu morgă și disperare, scuturându-se de nori și ceață, astrul își redeschisese evantaiul de lumină caldă încă de la primele ore ale acelei dimineți. Vedeai cu ochii cum natura prindea viață. Se trezise la aceeași
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
căci sunt tot mai flămândă de primul „te iubesc!” femeie, ești bolnavă! și nu știu niciun doctor, iar vracii au pierit, dar nici ca să te vindeci nu ai chef de loc că zilnic ai motive să îți sporești durerea; îți supurează rana, o lași să sape-adânc și inima ți-o cerți de-ar fi, măcar, să crape! femeie, ai o problemă, o mare problemă! problema ta sunt eu și-om suferi de-a pururi, că de aceeași boală vom fi bolnavi
FEMEIE, AI O PROBLEMĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358822_a_360151]
-
plouă gros, Toarnă fără jenă, ți se Face silă-n mers pe jos... Plouă enervant, satanic Cu-ndrăzneală și dispreț, Ca-ntr-un film despre Titanic, Vreme rea să te dezbeți...! Nici o gâză, nici o rază, Doar noroi, mizerie, Plouă, varsă, supurează Cu tupeu, te sperie... Vremea-n scârbă toarnă, ca să Ne deprime, s-a sucit Sfidătoare și băloasă, Totu-i ud, grețos, mucit... E o vreme de te doare Drept în suflet, și-așa frust, Nesimțită, vărsătoare, Plouă-public, de prost gust
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
adenopatia satelită regională necomplicată necesită doar supraveghere 3-6 luni și eventual tratament local la nivelul supurației, cu soluție de Rivanol 0,1%-1%. NU necesită tratament antituberculos pe cale generală si NU este indicat tratament chirurgical ! Abcesele locale mari, persistente și limfadenitele supurate cu durată de evoluție peste 3 luni trebuie urmărite îndeaproape de către medicul curant pneumolog, care va stabili utilitatea administrării medicației (conform antibiogramei). Puncția aspirativă necesară confirmării diagnosticului poate fi benefică în limfadenitele mari care devin fluctuente, noduli cu creștere
GHID METODOLOGIC din 31 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/297973]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > APOCALIPSA, CA UN VIN SPUMANT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului cresc umbre șopârle și pești piranha carnea supurează îngerii plâng peste crucile gârbovite de timp cerul rupt în bucăți văduvit de lumină și zbor miroase a hoit durerea înghite totul până și imaginea în care am trăit știu că nu vă pasă lăcomia e ca un vin spumant
APOCALIPSA, CA UN VIN SPUMANT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381184_a_382513]
-
nr. 1115 din 19 ianuarie 2014. Un pistil într-un mojar ți-era pumnul dur lovind mărunt și des în sufletu-mi docil... îmi acopeream cu mâinile durerile ca un copil și mă duceam la școală oricât mă usturau zgârieturile supurând prin ciorapi la fiecare răscruce voiam să fug și mă uitam prelung ... Citește mai mult Un pistil într-un mojarți-era pumnul durlovind mărunt și desîn sufletu-mi docil...îmi acopereamcu mâiniledurerileca un copilși mă duceamla școalăoricât mă usturauzgârieturilesupurând prin ciorapila
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > PAINGII DIN RÂMA Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PAINGII DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
adâncuri floarea de minăbeznele-o șlefuiesc în surdinăHațeg, 7 februarie 2015Raul Constantinescu... XI. PAINGII DIN RÂMA, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015. PAINGII DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
uita de mine...doar soarele cuibărit în clopotnița din satîși va aminti cine am fost......................................................................... XXIV. APOCALIPSA, CA UN VIN SPUMANT, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. cresc umbre șopârle și pești piranha carnea supurează îngerii plâng peste crucile gârbovite de timp cerul rupt în bucăți văduvit de lumină și zbor miroase a hoit durerea înghite totul până și imaginea în care am trăit știu că nu vă pasă lăcomia e ca un vin spumant
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele de la picioare cu cenușa ce emana căldură... „Mă așteptam să fie rece.“ „Am păstrat-o caldă“, făcu nevasta, continuând să-i oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit stătea pe scaunul lui cu inima strânsă ca un purice. Aștepta ca din clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că Încă mai respira, și l-au dus la Hospital del Mar. L-am recunoscut după ochi. Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșire ca și la intrare. A doua zi, În semn de compasiune față de bolnav, venea bandajat și el, pe față, pe mâini și pe picioare. Conectat la aparatele sale de transfuzii, pacientul Braic jubila: acum, o parte din rănile care supurau pe pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților ce se Învârteau prin preajma sa. Și Într-adevăr, În zilele următoare, În timp ce omul Braic prindea puteri, mișcându-se din ce În ce mai dezinvolt sub mulțimea de cearșafuri, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un bandaj lat și gros. Desfăcu bandajul, solicitând atenția lui Tolea. — Acum două luni m-au operat. Dar a început iar să supureze. Sau ventreze. Eventreze, nu știu cum se spune... Mda, bine, bine... n-am ce-ți face, îl întrerupse Marga. Noi ți-am dat gradul doi, dar a venit inspecția dosarelor. Au zis că diagnosticul nu se încadrează decât la gradul trei. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându-le privirile rătăcite peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot mai străină și ostilă... Ea ieșea probabil la alte ore decât el sau stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]