285 matches
-
largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și între patru ochi... Ajunge un spectacol pe seară! Ba eu cred că nu mai am nimic de adăugat. Auzind însă subiectul, mi-am zis că mai pot arunca niscaiva surcele în focul nostru, apropo de păcatele părinților la judecata de apoi, sau de mai întîi, a copiilor. Altceva însă voiam: ce părere aveți de cununia religioasă, dom' profesor? O aberație! Și nu v-ați pus problema de ce mulți o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
accident, astea-s cele mai bune, și-l lași acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Dup-aia te duci, îl scoți, îl stropești cu vin negru, de ăla, brânca ursului, nu poșircă de alimentară, zeamă de pufoaică și surcele... mai ia mata o înghițitură, că face bine... îl iei, te întorci cu fața spre apus, cum ar veni de-aici te uiți la măgăoaia aia de combinat, de trei ori, făcându-ți cruce cu limba-n gură și zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu l-a Întrebat nimeni nimic. S-a dus dupé școalé și s-a așezat jos, pe o cérémidé. A scos din ghiozdan scîndura și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
că existam. Și au ajuns la concluzia că trebuia să văd cu ochii mei, că eu, mai simplu spus, trebuia să-mi vâr propria mână în rana deschisă, altfel nu voi crede niciodată. Tocul meu tocmai terminase de desenat ultima surcea din povara pe care Isaac o purta în spinare și era gata să facă prima linie a palmierilor din fundal când cineva a bătut la ușă. Era funcționarul de la banca de acasă, bancherul meu, cel care mult mai târziu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ekträsk, Åsträsk, Kalvträsk, Granträsk, Risliden. Numele sunt aproape incredibil de frumoase, am încercat eu să spun. Dar el nu mi-a răspuns. A numit doar satul următor: Träskliden. Abia la Mellanå, unde Arnold Landin stătea la marginea drumului și tăia surcele cu toporul, am înțeles că ne îndreptam spre Bostället. Arnold Landin părea mult mai bătrân decât ultima dată. Ei bine, am zis, nu pot spune că nu mi-a fost uneori dor de casă. De bună seamă, stau pe propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-l pe Sf. Petru cu vorba buruienoasă. Se pare că puterea de anticipare a Domnului e slabă: blestemul se dovedește rentabil țăranului, ce-i drept sfătuit de o babă care a tăiat lemne pe unde dracul însuși abia a cules surcele. Baba primește ca răsplată un "vraf" de produse agricole. Ea indică țăranului că, pentru încetarea acțiunii, elementele recoltate trebuie suduite: Ho, ho, haram nesățios. Iată că injuria are efecte depresive! Pînă să afle de posibilitatea valorificării, agricultorul are timp să
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
bostănărie, pur și simplu păzea bostanii colosali, galbeni, concentrînd în ei soarele acela de neuitat al amiezilor, îi păzea fără întrerupere, zi și noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei (Alexandra Pârvan) și Inconstance, ennui, inquiétude. Pascal și Cioran (Ciprian Vălcan) În rest, majoritatea textelor te indispun prin netezimea nuanțelor și prin platitudinea ideilor. E ca și cum ai călca pe suprafața unor surcele care au fost date la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
din ochi/ perle zglobii de parchita/ și rouă de mangrove/ iar părul strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať/ mi-a susurat în miresmele serii/ Ťsă nu te temi de mine, nici de malarie/ nici de caimanii și peștii piranha/ din Orinocco,/ nici de miriștea de porumb care înțeapă picioarele
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
vino la mine, nu-ți fie frică. Nu numai Zito s-a făcut nevăzut în noaptea aceea, ci și o pereche de cintezoi micuți care îi cântau cât e ziua de lungă lui Almon Pescarul din cuibul lor clădit din surcele pe o creangă care atingea ușurel geamul lui atunci când bătea vântul. Și carii care umpleau în toate nopțile somnul lui Almon cu zgomotul ronțăitului lor domol, în vreme ce-și săpau neobosiți tunelurile prin mobila lui veche. Până și carii
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
S-a născut în anul 1911, în localitatea Szetejnie din Lituania. Între anii 1929-1934 a studiat dreptul la Universitatea din Vilnius (un an la Universitatea din Varșovia). A înființat împreună cu câțiva colegi de generație gruparea avangardistă „Żagary” (Surcele, 1931-1934). A petrecut un an la Paris ca bursier (1934-1935), unde a cunoscut o puternică înrâurire din partea rudei sale, poetul Oscar Miłosz, căruia îi va consacra ulterior pagini întregi în eseuri. La întoarcerea în țară a lucrat mai mulți ani
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PREFERINȚĂ Primul fulg, cam temător, Slobozit de-un tânăr nor, Privea speriat în jos Spre pământul somnoros. „Unde să m-așez?” gândea, „Pe un ram ? Pe o surcea?” Deodată, printre vii, Vede-o ceată de copii. - „Ăsta zic și eu noroc!” Și s-a așezat pe loc, Cu un aer juvenil, Pe nasul unui copil! Referință Bibliografică: PREFERINȚĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul
PREFERINŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384608_a_385937]
-
om și l-au sfâșiat în mii de bucățele. Te pui cu pădurea? Dar am eu o idee deșteaptă”. Și a strigat în gura mare: -Băi, copaci nenorociți! Toporul meu e fermecat. De încercați să mă loviți, vă face numai surcele, să aprind focul cu ele! Pădurea...liniște și pace. Doar ecoul șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii lui, care-l priveau mirați: - Ce-aveți, măi boilor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
gură, am asistat la execuția publică. Spre prânz, l-au urnit. S-a aplecat a dojană într-o rână. Dar tot semeț! S-a scuturat de ace în silă. Dar tot neclintit! Zgomotul motorului suprasolicitat căpătase dramatism. Partenerul pedestru tăia surcele din leșurile celor ce fuseseră lămâi, portocali și măslini plantați după poruncă de Anul Nou al Pomilor, văruiți primăvara, udați cu furtunul în zori de zi, inundați în apa sfântă a acestor meleaguri uscate.Toți morți acum. Dar niciunul nu
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
au făcut ăștia!Astea probleme,dragă! Silvica se ghemuiește lângă el și-l mângâie peste tot:Ia să văd!La tine în pădure a mai rămas ceva? Zâmbește galeș,așteptând nerăbdătoare clipele fericite după despicarea-n patruzeci și patru de surcele a tuturor problemelor din pădurile noastre jefuite.Se alintă,jucându-se cu “proprietățile” ei gestionate de Gigi. -Știi că jucărelele mele sunt cam ușoare? Domnule gestionar,trebuie să-ți fac inventarul că mi se pare suspect:se fură din pădure
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
spun lu’ tata, să vezi matale. - Fir‑ai tu să fii de nesimțit cu tac-tu cu tot, să vezi bătaie ce‑ți dau eu ție acușica! și‑a îndreptat Ioana trupul din mijloc și a ridicat mâinile pline de surcele spre el a amenințare. Ai tăcut? l‑a întrebat apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat? Spală‑te și culcă‑te! l‑a îndemnat ea, văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
a întrebat apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat? Spală‑te și culcă‑te! l‑a îndemnat ea, văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și‑a făcut de lucru cu câteva vase nespălate și cu masa plină de resturi de mâncare, a pus apă la fiert într‑o oală și a căzut pe gânduri. „Nu știu ce m‑oi face eu cu băiatu’ ăsta
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
din îngerii noștri păzitori, așadar, schimbă o privire mută cu însoțitoarea mea și ne ghidează spre un scaun de lângă geam. Exact la timp pentru a mă prăbuși ca ruptă din talie, cu fața ascunsă în palmele înghețate, o grămăjoară de surcele. Mă străduiesc să respir și să mă adun. Ieșim în stradă, în urma noastră răsună coruri de pionieri aparent veseli, cântând Internaționala. Parcă-am mai îmbătrânit cu zece ani. Bucata de zid cumpărată la venire, beton armat de înaltă densitate, e
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
acea dată.» (...). «În vara anului 2010, trupul (osemintele) a fost descoperit, în mod miraculos, la Mănăstirea Plăviceni, județul Teleorman, la o distanță de 5-6 m de biserica din incintă. Un grup de muncitori a dat foc la niște hârtii și surcele pe locul menționat. Fratele părintelui stareț Protosinghel Teoctist Moldoveanu le-a spus muncitorilor să stingă focul, pentru că o să-i certe starețul că au făcut focul atât de aproape de Biserică. Muncitorii au început să bată cu lopețile, spre a stinge focul
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
M-am rugat capra să-i crape Și-a făcut-o, dar, pesemne, Eronat, din două capre, I-a crăpat-o p'a de lemne, Astă noapte pe furtună A pălit-o cu lumină, Din gorun, ce capră bună!... De surcele-i curtea plină ... Nu te joci cu-a Lui putere, Însă, tare m-a durut, Eu vecin, zahăr și miere, I-o dădui cu împrumut! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Unde dai și unde ... capră ! / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNDE DAI ŞI UNDE ... CAPRĂ ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364225_a_365554]