419 matches
-
chipul unui partener oarecum absent, pe care-l iubești cu durere în suflet. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? E.F. Cred că atunci când încă trăia soțul meu aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie cu probleme dar una
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Un fel de pastel ar putea fi Pohod na Sibir - poem poate mai tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o compoziție fantasmatică, plecând probabil de la o litografie a vremii, despre surghiuniții în Siberia. Cunoaștem surghiunul "Decembriștilor" - mulți dintre ei de familie nobilă -, dar și pe cel al osândiților de rând dostoievskieni. Despre ce soi de condamnați e vorba în poemul lui Alecsandri? Greu de spus, dar totul îndeamnă a crede că e vorba de condamnați
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
în exprimarea lirică. Este, într-adevăr, o izbândă ce merită a fi cunoscută și considerată. Mă bucur de acest sonet și vi-l recomand cu prețuire colegială. Este o carte aleasă!..." „Mângâiați de dulceața acestei glorii, nu ne pasă de surghiun“ - Dante Alighieri Evenimentul va avea loc miercuri, 1 Aprilie, ora 18:00, la Sala Traian Moșoiu a Primăriei Municipiului Oradea. Vă așteptăm cu drag. ------------------------------------------------------- Florian Chelu Madeva și Alexandrina Chelu Oradea, 30 martie 2015 Referință Bibliografică: Florian CHELU MADEVA - LANSAREA
LANSAREA VOLUMULUI „SONET – NUMAI RETROGRADUS” de FLORIAN CHELU MADEVA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382680_a_384009]
-
finețe, inteligență și, în același timp, energie, am descoperi la această ființă nobilă, blajină, care era regina-mamă Elena! Mareșalul Antonescu a ordonat deportările în Transnistria; în drum, sărmanii oameni cădeau istoviți sau era uciși; cei ajunși în locurile sinistre de surghiun, în Transnistria, mureau de foame, de boli, de frig, căci nu ni s-a permis să le trimitem ajutoare. M-am adresat reginei-mame Elena și i-am spus, plângând: Majestate, fiecare ceas, nu fiecare zi, fiecare ceas contează, fiindcă oamenii
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
sens pune capăt oricărui echivoc: " Dacă vreodată poporul s-a unit cu comuniștii, acest lucru s-a petrecut la 23 octombrie 1956, la Budapesta, împotriva intențiilor conducerii superioare a partidului." (p. 191) Capitolul final al acestei cărți pasionante este dedicat surghiunului lui Imre Nagy și a apropiaților săi în România. Sunt reliefate insistent rolurile nefaste jucate de Valter Roman și Dej în drama liderului maghiar. Într-o anume privință, cartea pare totuși să se contrazică: dorința intempestivă pe care ar fi
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
sistemul care o ținea la periferia Europei, ani de occidentalizare, de creare a structurilor unei țări moderne, cu germenii democrației dați unui pământ ce tânjea după atenție și dragoste. A plătit cei șapte ani de glorie cu alți șapte de surghiun la care s-a autocondamnat, pentru a nu-și pune opera în pericol, chiar dacă, asemeni șarpelui biblic, diplomați ai Europei au încercat să-l tenteze cu revenirea pe tron, dar în spatele unor arme străine. „Cine știe dacă, fără 11 februarie
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
piele, bolnav de plămâni și picioare, iar după doi ani și-a dat duhul în chinuri îngrozitoare. Însă majoritatea celor arcăniți și duși cu forța pe drumul de calvar al străinătății și morții nu s-au mai întors acasă din surghiun. Mormintele martirilor români mai plâng, fără o cruce la căpătâi, prin stepele nesfârșite ale Kazahstanului, Kareliei, sub ghețarii siberieni, pe țărmurile lacului Onega. „Consăteanul Dumitru Siminiuc, care a fost „vânat” și dus la muncă silnică, la Onega, nemaiputând suporta chinurile
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]
-
Neintervenția lui Brâncoveanu în 1711, defecțiunea lui Toma Cantacuzino și denunțurile stolnicului Constantin și fostului spătar Mihai Cantacuzino care se foloseau și de Dumitrașcu Racoviță (ginerele lui Mihai Cantacuzino și frate cu fostul domnitor al Moldovei Mihai Racoviță aflat în surghiun la Istanbul) ca și intrigile regelui Carol XII al Suediei, stabilit la Cetatea Albă, întăriseră neîncrederea lui Ahmet III în Brâncoveanu. Până la victoria lor de la Stănilești, otomanii, situați într-o poziție de slăbiciune, au tolerat flirturile diplomatice ale lui Brâncoveanu
Constantin Brâncoveanu diplomatul (2) [Corola-blog/BlogPost/94167_a_95459]
-
român nu a auzit aceste minunate versuri? Teritoriul unei țări se poate reduce, poate chiar să ”dispară” luând alte denumiri, poate fi „înghițit” de țări hrăpărețe, dar limba rămâne, evident, dacă locuitorii teritoriului respectiv nu sunt exterminați. Rusificarea forțată și surghiunul românilor acestei părți fără noroc a României, nu au reușit să elimine limba română decât parțial. Românii moldoveni de peste Prut au dat o lecție de dragoste de limbă și de eroism românilor olteni, bănățeni, munteni, dobrogeni, bucovineni etc. Stabilirea sărbătoririi
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
o mare, Curăță, precum lacrima-i de neînvins bărbat, Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare, stau la sfat... A SCRIE A scrie poți orice, dar cum Să te oprești acolo, unde doare, Si sa pătrunzi misterul din surghiun, Să-i dai aripi, sus, să zboare. A scrie poți orice, dar cum În suflet să-ți sădești lumină, Din alte mult dorite suflete, S-alungi tristețea, cu un vers ce-alină? A scrie poți orice, dar cât Putea-vei
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
motivele pentru care au părăsit România. În linii mari, ar fi vorba de două cauze principale, una moral-politică și alta estetică. Supuși îngrădirilor impuse de comuniști și uneori presați să coopereze cu securitatea, numeroși artiști au preferat să ia drumul surghiunului pentru a nu ceda la compromisuri. Pentru Ilie Constantin, prea puțin atras de ideea de a deveni subom prin colaborare cu puterea, stabilirea în Occident a fost soluția lesnicioasă: i s-a părut mai ușor să plece din țară decât
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
Astaloș decizia exilării dintr-un crez al demnității echivala cu respingerea normelor și cerințelor puterii comuniste, căci actul dezrădăcinării dă un sens refuzului de a se supune unei morale căreia nu-i acceptă canoanele (E, 205). P. Goma a înțeles surghiunul ca opțiune etică (J1, 212), ca o condiție spre a-și prezerva sufletul de climatul de degradare generală din România (J3, 30). Când a ajuns la limita dezgustului, D. Flămând și-a lăsat în urmă țara pentru că simțea că atmosfera
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
duce la adăpat culorile o singură dată înainte de cade ploaia înainte de dezlegăm de țărmul de aramă casa și o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate înainte de-și pune lucrurile ciorapi de lână și își începe-n cămară surghiunul în somn adânc, cu capul dat pe spate, între curtenii cu pălării de hârtie, Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul. Deodată aurie lumină venind din stânga orașului poleind acoperișuri și pomi subțiați de toamnă poate e o veste de la tine poate nu m-
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
populare". Detenția, diferitele forme de îngrădire sau restrângere a libertății au fost exercitate de instituții precum organizația statală, familia, instituții magice și religioase, confrerii profesionale și comunitatea locală. Formele privării de libertate au fost răpirea, captivitatea (profilactică, profesională, rituală, familială), surghiunul, servitutea opresivă, pedepsele infamante, cătănia, prizonieratul, sclavia, detenția penitenciară (nu-i rețin atenția însă mediul penitenciar și grupurile infracționale). Socotind tema pe care o cercetează ca un "fenomen major, relevant și reprezentativ pentru definirea profilului cultural și spiritual al comunității
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
înviere a lui Lazăr și pelerini spre Emmaus, un frumos Calvar realist de Nikolai Nikolaevici Gay (1851-1894). Și, nu știu dacă asta mai e religios, Cain de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
topiți în senin / sub inconstanta aripă, / un fulger să fim / stagnat în clipă! (traducere de Miron Kiropol) Jarului sublim / pâlpâind în zori / suflu viu să-i fim, / binevăzători. // Patimi îndurând / până la soroc, / phoenixul curând / va zbucni din foc. // Clari, după surghiun, / sub un cer labil, / să ajungem un / fulger imobil! (traducere de Șerban Foarță) În 1994, i-am dedicat un poem mamei, pierdută cu treizeci și unu de ani mai devreme, intitulat Le Français (ŤLimba francezăť), pe care l-am tălmăcit
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
cea mare” și „Satul blestemat”, în care face mărturisiri apocaliptice despre viața din lagărele prin care a trecut, vreme de 6 ani: Astrahan. Oranki, Karaganda, Kiev, Sverdlovsk, Arhanghelsk și Moscova și până la anii petrecuți în temnițele comuniste românești și în surghiunul din Bărăgan. Părintele Bejan amintește în scrierile sale și despre o legendă legată de uciderea și îngroparea de către bolșevici a călugărilor de la Oranki. Martor ocular la exhumarea osemintelor celor uciși în incinta mănăstirii, Bejan povestește legenda auzită de la călugărul Teodot
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
cezaroclericală, crucea stă în umbra blazonului regal, preoții fiind exponenții Curții Angliei, siliți nu numai să reprezinte Coroana, dar totodată să mijlocească desele discordii care clatină unitatea familiei regale. Cînd prelații nu se ridică la înălțimea datoriei sunt pedepsiți prin surghiun sau execuție, ca numai peste cîțiva ani să fie canonizați, spre a compensa orgoliile ultragiate. Sîntem într-o perioadă de război fratricid, când reginele își omoară regii (Eduard al II-lea este întemnițat în Turnul Londrei în 1326 și ucis
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
din vindictă personală și altele asemenea lor, ilustrând, la unii și la alții, manifestări ale voinței de putere. Suntem aici, cu Ivor Porter, în plină istorie secretă. E vorba de nuanțe de context uman antrenând renunțări la coroană, porunci de surghiun, tensiuni, înstrăinări, împăcări, regăsiri și crize. Fără tangență imediată cu personajul principal, ajuns prima dată rege la șase ani, ele scot în evidență momente din climatul de pasiuni omenești în care, în împrejurări deseori neprielnice, s-a format personalitatea de
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
Rusiei staliniste. Cât despre rege, a doua lovitură de stat din viața sa, cea în care - fără să abdice de la demnitatea sa - și-a asumat, în numele implacabil al istoriei, rolul înfrântului, ea avea să-i deschidă calea dureroasă a exilului, surghiun început în ziua de 4 ianuarie 1948 - coincidență fatidică cu acel 4 ianuarie 1926, data când în-tregul ghem de contradicții în chestiunea succesiunii la Coroana României avea să-și înceapă lenta depănare, odată cu prima renunțare la Tron a tatălui Regelui
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
sensibilitate. Represaliile nu au întârziat să apară, sub forma unei diete anoste, departe de fanteziile persona jului ei călător, la care ne-a condamnat în bloc, dar pe care numai tata a resimțit-o așa cum fusese ea intențio nată - un surghiun în rutina milioanelor de alte bucătării peste care împărățeau femei fără alte povești decât succe siunea repetitivă de ciorbă și ostropel. Cartea nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses,/ avec paresse dans l'air étale;/ puis leș vagues du vent me reçoivent,/ me renversent, me tourbillonnent.// Maison
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]