237 matches
-
legitimează în ea însăși nici o apreciere peiorativă urmărind să descalifice știința, nici o condamnare. Numai atunci când domeniul științei este perceput ca singurul domeniu al ființei care există cu-adevărat și, astfel, cel în care se găsesc viața și cultura sa este surghiunit în ne-ființă sau în aparența iluziei, filozoful are datoria să intervină. Încă o dată, nu cunoașterea științifică este pusă în cauză aici, ci ideologia care i se asociază în zilele noastre și potrivit căreia aceasta este singura cunoaștere posibilă, cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
semnificativ mai spațioasă. Dar și, ca trafic, mai mobilă, iar ca etajare, mai eterogenă. Codrescu o definește chiar, în cazul bunei manipulări, ca pe o soluție: "Ce este o debara? Freud îi zice subconștient. Era locul unde viețuitorii epocii victoriene surghiuneau tot ceea ce contravenea lui Ťcum-se-cadeť. Când victorienii s-au vindecat, locul era deja plin ochi cu lucruri proscrise de Biserică. Darea la o parte a tuturor lucrurilor care stăteau în calea muncii și conformismului față de societate a avut un efect
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
mai faimos seducător... vestigii ale unor glorii dispărute, cărora doar memoria istoricilor le mai poate restitui semnificația avută în epocă. Sunt aici și tablouri, portrete de actori puse claie peste grămadă, dovezi ale unei vanități deșarte pe care timpul a surghiunit-o în întunericul unui beci. Burghezii ăștia scorțoși și rigizi să fi fost oare celebritățile scenei maghiare? Nu, îmi spun în sinea mea, asta e cu neputință, tablourile mint: oamenii aceștia au fost, la vremea lor, veseli, nebunatici, trăzniți, au
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți! - Oedip, 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
apare drept temă prioritară în literatura occidentală. Și cum despărțiți (și bine faceți!) poezia de literatură, nici poezia actuală nu se deschide „credinței” pentru a ieși din impasul postmodernității. Cred că este firesc. Numai în Răsărit, unde religiosul a fost surghiunit de totalitarismul comunist, redescoperirea credinței se impune ca o exigență trăitoare. M.I.: În lumea de azi, omul computerelor va mai simți nevoia să iasă în natură și să se reculeagă la umbra unui vers? În context, există o criză de
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
pe romanticul se căsătorise cu sora lui Mitică Ollănescu (Ascanio) dar i-a furat-o căpitanul Aslan (ajuns mai târziu general). Focșănenii mai povesteau și în 1894 despre galanteria lui George Gâță: trimitea zilnic icre proaspete lui Aslan care fusese surghiunit ca pedeapsă în Munții Vrancei de către colonelul său. După divorț a dat fostei sale soții tot ce avea în casă, numai să o vadă fericită. Celălalt Gâță se căsătorise cu o domnișoară Prodan. Familia Gâță era o familie bună din
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
necontenit în prețuirea generațiilor viitoare. Referitor la sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura duhovnicească ne transmite această mărturie: Ava Atanasie ne spunea despre Iania, sora episcopului Adelfie, care relata: Când Ioan Gură de Aur, episcopul Constantinopolului a fost surghiunit în Cucuson, a găzduit în casa noastră. Cât a stat la noi am avut mare îndrăznire și dragoste către Dumnezeu. Fratele meu, episcopul Adelfie, mi-a spus: Când a murit Fericitul Ioan în surghiun, m-a cuprins o durere de
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Tinerețea frigului Încă neîmpovărată Judecînd după Stropii încălziți Pe cîte un umăr. Foarte curînd, Ghețuri, Lungul prizonierat Al iernii. *** Ciulini Prinși de zăpadă Ca de blănița Unei făpturi Nou născute - Un dar pămîntesc Lăsat în ieslea iernii. *** Prinț al afinilor Surghiunit între străini: (Străzi, Obiceiul de a scutura Pînă la rupere Pomii, Execuții de umbre La fiecare răscruce, Poduri ce unesc Stînga și dreapta, Atît.) Privirea lui Pe deasupra lucrurilor, Un vas înnobilat De fructele mărunte, Degetul - Necuprinsul Între Două tristeți, Acolo
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
colonelul Bot. Tocmai de aceea, femeile, crede el, reprezintă astăzi o capacitate deloc de neglijat în meseria de detectiv particular. Doar un singur lucru au constatat psihologii în domeniu: meseria de investigatoare îi solicită timp femeii, care apoi își poate „surghiuni“ familia într-un plan secundar. De aceea, femeile în asemenea poziții fie nu au deloc familie și nu vor avea probabil vreodată, fie preferă „tabăra“ divorțatelor. Cu toate acestea, ele au spirit de inițiativă, energie și au dovedit că profesia
Agenda2005-39-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284244_a_285573]
-
lulia între anii 1955 și 1958, stareț al mănăstirii Sf. loan Botezătorul din Alba lulia. A și decedat la Alba Iulia, în 1958, fiind înmormântat în curtea mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul (acum - Centrul Misionar Sfântul Lazăr), considerând că a fost „surghiunit în propria țară“. Comunitate divizată La plecarea sa, în 1939, în România, episcopul Policarp lăsa înlocuitor pe preotul Simion Mihaltan pentru comunitatea pe care nu credea că n-o va revedea curând. Instaurarea comunismului în România a complicat și mai
Agenda2005-30-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283991_a_285320]
-
lăsat amprenta spirituală în creația ei. Avea să-i imortalizeze cu măiestria din care a dăruit câte ceva fiecăruia dintre cei pe care-i oblăduiește acum. Noblețea lui Emil Botta, însă, i-a conferit Mariei Goian forța de nestăvilit de a surghiuni pe meleagurile neantului suferințele unor deznădăjduiți, ajunși mulți dintre ei la capătul drumului, cu mâinile goale. Cu altruismu-i știut de lume a readus zâmbet, sens, culoare și lumină vieții unor bătrâni cu vârste cuprinse între 65 și 80 de ani
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
Acasa > Poezie > Delectare > GENUNCHI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului GENUNCHI Cad florile, rănite, în genunchi Și soarele e surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
de bani ! O pauză alertă și între două zboruri se-ascunde „furăciunea” afară în „off schoruri” Justiție adesea cu oameni compromiși, ce-s orbi la adevăr și vai, nu sunt demiși ! Nu poate Adevărul să fie așa obraznic ... L-au surghiunit neajuns, tocmai la dracu-n praznic ! Și apoi apar din nou, „lucrând” în faptul serii, se-mbată iar cu vise din aburii puterii ... Oare pe-a lor odrasle -răsfăț de beizadele- Îi lasă aici să-nvețe, toți loaze și lichele
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
tăcere de înșiși basarabenii care se tem și astăzi de represalii sau deportări și care vorbesc rusește, pentru că au teamă să mai rostească vorbele în graiul lor strămoșesc... Nu puțină a fost jalea taților luați cu forța de acasă și surghiuniți la mii de kilometri distanță, fără speranța de a se mai întoarce vreodată... Dar nimic nu i-a putut zdruncina. De ce? Pentru că aveau LIMBA și CREDINȚA... Și pentru că, în fiecare primăvară, merii înfloresc cu aceeași candoare, chiar și atunci când bate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
inimă Precum un ghimpe de dor ascuțit Să te gândești că toate au o noimă De la-nceput, și până la sfârșit Adeseori, mă-ntreb dacă ești bine Cu sănătatea, tată, cum mai stai? Iar viața mea e goală fără tine Sunt surghiunit în viață fără trai Trecut-au anii, și-ai îmbătrânit Eu am zburat deja din cuibul tău Dar taicule, eu n-am întinerit Și pentru toate, să nu-ți pară rău Asemeni ție, o să-mi vină rândul Să-l văd
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile, vă gîndiți că, În conjunctura În care trăim, nu poți realiza izolarea perfectă nici declarîndu-te nebun și intrînd de bunăvoie În balamuc. Și acolo cineva se agață de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti o fi simțit dorința de a poseda o capelă pentru familie, Înainte să moară. Dar a fost părăsită, acum că fiul său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un lux esențial, care Înseamnă nu o garanție, ci o responsabilitate, nu securitate, ci un risc infinit. Forța inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le-o fi fost ușoară, dacă suportă cu ușurință vaporii sărați ai mării, dacă nu le-o fi dor de lumea deșertului, de nisipul fierbinte și de soarele arzător. În mod involuntar ne vine în minte soarta poetului latin Ovidiu surghiunit la Malul Mării Negre, într-o zonă cu o climă ostilă. Un rând de chiparoși separă grădina de cactuși din aer liber de o grădină de flori, de formă dreptunghiulară, străbătută de canale de apă care cade din 3 izvoare. Primăvara
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-mi răzvrătea respirul, înfiorându-mă! Erai dincolo de chemarea trupului, răsăritul sub care învățasem să gust veșnicia. Neputincioasă, am rămas surghiunită în tine și, de atunci diminețile toate au ochii tăi! Referință Bibliografică: Diminețile toate au ochii tăi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
departe până a-i percepe pe mai-marii lumii acesteia, pe aceste elite cu sistemele lor de putere ca fiind înzestrați cu puteri de-a dreptul demiurgice - capabili, la o adică, să producă și mega-cutremure de pământ! O asemenea concepție îl surghiunește pe Dumnezeu din propria Sa Zidire și este contrară Ortodoxiei, ea, în schimb, reprezintă concepția masonică după care se ghidează multe dintre elitele lumii. Noi, ca ortodocși, știm că stihiile pământului sunt în stăpânirea lui Dumnezeu-Atoțitorul; știm că evenimentele lumii
DESPRE ILUZIA REZISTENŢEI ORTODOXE PRIN INTERNET... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361833_a_363162]
-
și mistreții o s-o ducă bine, să nu mai vorbim de broaștele care pot trece nestânjenite arterele de circulație. - Cum asta? se arătă mirat îngerașul - Iepurii se înmulțesc ca iepurii și dacă dușmani naturali nu au, căci lupii au fost surghiuniți în Europa de Ost, iar de împușcat nu e voie, populația iepurească va depăși în scurt timp populația omenească și va avea pretenția legitimă să conducă țara. - Și broaștele? - Peste tot unde există posibilitatea ca o broască să traverseze șoseaua
PROGNOZELE ŞI CRUDA REALITATE, READAPTAT IN 2013 de VIOREL BAETU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364787_a_366116]
-
greutatea căzând pe umerii Larisei. Elena nu avea nici un copil. Amândouă erau reținute și vorbeau numai întrebate, în special Larisa. Mă muncea gândul... dacă și ea mă place! Puiu mi-a spus că rusoaicele sunt foarte credincioase în căsătorie. Cei surghiuniți în Siberia erau însoțiți voluntar de nevestele lor care știau ce înseamnă Siberia. Dacă erau abandonate atunci își găseau un partener. Rusa mea este foarte săracă, totuși am reușit să mă înțeleg cu Larisa. Biata fată spunea că nu putea
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]