61 matches
-
Dabija săptămânalul Literatura și Arta iese în grafie latină. Fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească a fost practic unica din spațiul sovietic care a formulat scopul de bază al redeșteptării naționale revenirea la limba maternă în straiul ei natural - alfabetul latin, surghiunit îndată după ocuparea Basarabiei de regimul sovietic la 1940. De ce problemele limbii au fost prioritare, prevalând chiar și față de cele economice? Întotdeauna harnicul nostru țăran își câștiga (drept, pin multă sudoare) hrana materială. Ceea ce ia lipsit mai mult, în special
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
la cele veșnice a binefăcătorului său, Mitropolitul Nicolae Bălan, și alegerea Episcopului Nicolae Colan ca Mitropolit la Sibiu. Se spune că însuși Petru Groza l-a vizitat la Mănăstirea Cheia și i-a făcut propunerea. Și de data aceasta episcopul surghiunit n-a putut fi înduplecat: „Eu nu știu să fac metanie mare la răsărit!“ Eruditul ierarh își va fi alinat mâhnirile exilului cu scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, aflat altădată în aceeași încercare. Se bucura tare mult de scrisorile
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
și-ntotdeauna Mărturisește purul adevăr! A zecea, cea din urmă-n decalog, E cea dintâi osândă și povață: Să mă iubești cât poți de mult, te rog, Pe mine doar, în fiecare viață...! (Din volumul în pregătire pentru tipar, ”Dumnezeu surghiunit”, Editura Națiunea) Referință Bibliografică: Decalog pentru iubita mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DECALOG PENTRU IUBITA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345195_a_346524]
-
în chin și-întristare. El își ridícă făcliile albastre ale Ochilor și cu cerească voce strígă: Plecîndu-și capu-asupra Universului care se mistuiește, el strigắ: "O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reproduce frumusețea desăvârșită, noblețea meditativă a chipului său. Pe această frunte Încadrată de bucle ușoare, precum cele ale statuilor grecești, ce au același farmec dezinvolt și plin de strălucire, ai vrea parcă să vezi „divina cunună de lauri a sufletelor surghiunite”. Sub fotografie, poetul a scris următorul vers, prin care Începe o poezie din Liliecii: Je suis le souverain des choses transitoires 3. Adică (oricât de stângace ar fi Încercarea de a rezuma o poezie atât de desăvârșită) Împăratul reflexului nuanțelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dinogetia, Axiopolis, unde s-au aflat inscripții și s-au făcut descoperiri arheologice. Astfel, după unele acte martirice, la Tomis, a pătimit ca martir episcopul orașului Efrem, la 7 martie 300, iar ulterior Macrobiu și Gordian, originari din Asia Mică, surghiuniți aici și arși, la 13 septembrie 320-323, sub Liciniu. Împreună cu ei, au fost martirizați și localnici, precum Heli, Lucian și Zotic, care au fost decapitați, urmați de Valerian. Martirii Argeu și Narcis (frați) au fost decapitați la 3 ianuarie 320-323
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a înăsprit vânătoarea de creștini. Când mă întorceam încoace am văzut întâmplător cum erau târâți pe străzi ca la paradă. Știa și samuraiul că naifu, tatăl shōgunului, oprise propovăduirea credinței creștine în domeniile supuse direct shōgunatului. Din această cauză, creștinii surghiuniți luau drumul provinciilor din vest sau plecau spre nord-est unde creștinismul nu era oprit. Samuraiul auzise adesea de creștini care lucrau în minele de aur de pe domeniile Stăpânului. Prinșii pe care îi văzuse seniorul Ishida fuseseră urcați pe cai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta era explicația nebunei mele cutezanțe. Dar, pe moment, nu așa o văzusem. Mă mulțumisem să urmez, potrivit bunei mele chibzuințe, mersul evenimentelor, străduindu-mă să-mi refac viața pe acel petec de pământ de pe care nu mă simțeam încă surghiunit. Dar se cuvine să spun în ce mod. Barbă Roșie prospera văzând cu ochii, la fel și Harun în umbra lui. Atacul împotriva orașului Bougie dăduse în cele din urmă greș, dar corsarul izbutise, în cele dintâi zile ale anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat nasul în fața mulțimii, fiind apoi surghiunit. Martinei i-au tăiat limba, și a fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare a toate câte avuseseră loc, pe tron domnea Constant, în vârstă de unsprezece ani, fiul lui Constantin, în timp ce senatul conducea imperiul. - Acest senat trimite o scrisoare mărețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pierde identitatea printr-o reînnoire și o întărire a identității. În locul fricii vom observa la ea exaltarea elementelor comune și expulzarea celor care nu sînt ca ea, de pildă necredincioșii sau așa cum în timp de război, străinii sînt închiși sau surghiuniți. Toleranța se schimbă în intoleranță. Sînt persecutați indivizii ce pun în pericol legătura care-i unește pe credincioși. În fond, scrie Freud, fiecare religie este doar o religie a dragostei numai pentru cei înglobați de ea și fiecare este gata
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pămîntul tău. Iubirea tatii-i spre bastardul Edmund Că spre legitim. Fain cuvînt: legitim. Ei, legitime, Scrisoarea-aceasta dacă-și face drum Și-invenția-mi prosperă,Edmund cel jos Suie peste legitim: cresc, prosper. Zei, țineți cu bastarzii-acum! (Intra Gloucester) GLOUCESTER: Kent surghiunit astfél! Franța furios plecînd! Regele dus spre-amurg! Lăsînd puterea, Redus la aparentă! Toate astea Într-un izbuc! Ei, Edmund! Ce e nou? EDMUND (Ascunde scrisoarea): Cu voia domniei voastre, nimic. GLOUCESTER: De ce-ncerci așa de grăbit să ascunzi scrisoarea aceea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
am auzit un tunet mai suav3. Așadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența, alteritatea monstruoasă - deși sugerate cu discreție - își fac totuși simțită prezența. În Cum vă place, pădurea Ardenilor e locul unde vine să vâneze ducele surghiunit, împreună cu câțiva nobili credincioși. Milosul duce e înduioșat de soarta animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest adevărat complot urzit cu deosebită pricepere de iscusita „magiciană”. Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
completează în schița biografică a lui Pașadia (Craii de Curte-Veche) cu ecouri ale evenimentelor din viața autorului condiția de bastard, refuzul recunoașterii talentului, pierderea moștenirii: "Ieșit din oameni cu vază și stare, fusese oropsit de la naștere, crescut pe mâini străine, surghiunit apoi în străinătate la învățătură. Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat și trădat de toată lumea. Ca dânsul nimeni nu știuse să aștepte și să rabde, neclintit el pândise norocul la răspântie, îl înșfăcase și-l siluise
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrîne grădini"; "fără lăbărțări, razne și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului: Iulia II și Decimus Iunius Silanus, și ei surghiuniți tot în același an. Numeroși cercetători sunt mai mult sau mai puțin adepții unei asemenea "explicații". Printre aceștia se numără: Cartault 11, Th.J. De Jonge 12, E. Paratore 13, Guglielmo Ferrero 14 etc. Alții însă mai scot în evidență fie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, 166 tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu nici un chip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu nici un chip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe măsură, lipsită de orice valențe artistice. Banda desenată nu era privită deloc sub o lumină pozitivă în educația copiilor, nici de către graficieni, nici de către scriitori, cei mai acerbi detractori dovedindu-se (încă o dată) criticii literari.858 A fost chiar "surghiunită" din spațiul editorial între 1948 și 1953, reapărând doar după binecuvântata moarte a lui Stalin. Chiar și atunci, ea își putea permite cel mult ilustrarea poveștilor "revoluționare", căci mediul în sine avea un "aspect prea capitalist". Astfel, Puiu Manu a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
furat conducerea imperiului și s-a răzbunat cumplit. I-a luat mamei și mica rentă pe care i-o dăduse Augustus, i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit până când n-a găsit-o prăbușită pe jos, moartă. Își împreunase mâinile și le frământa, încât încheieturile degetelor se albiseră. Cât despre sora mea, n-am mai văzut-o; e izolată acolo și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din urmă de la Scăeni Prahova, în anul 1835, "Societatea Agronomică și Manufacturieră" cunoscută sub numele de "Falansterul de la Scăeni". Această inițiativă nu s-a dovedit a fi pe placul autorităților vremii, astfel că ea a fost desființată iar inițiatorii săi surghiuniți. Un alt nume de referință care a adus o contribuție importantă la conturarea ideii cooperatiste și a principiilor sale este Philippe Buchez, care preconiza necesitatea reorganizării vieții economice și sociale a societății printr-un nou creștinism. Buchez a imaginat sistemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
dincolo și de dincoace de Prut. Acest periplu succint, prin literatura română scrisă în cele două veacuri trecute de la răpirea Basarabiei de către imperiul țarist, încearcă să demonstreze că limba română și spiritul românesc, mai ales, nu au putut fi răpite, surghiunite și nici mazilite. Propunându-și un adevărat "decalog" al selecției articolelor, studiilor, eseurilor, cronicilor, recenziilor, medalioanelor sau prefețelor și postfețelor pe care Theodor Codreanu le-a publicat în decursul anilor prin diferite locuri, autorul reușește să repună în circuitul firesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a vremii, căreia a încercat să-i corecteze dualismul. Contribuțiile sale au avut darul să facă acest lucru într-un fel care a tulburat profund ordinea ideologică scolastică a vremii, fapt pentru care el a plătit scump, a fost excomunicat, surghiunit, a fost făcut să sufere atât fizic cât și sufletește. După Spinoza, sufletul nu este o esență independentă de corp, ci el rezultă din multitudinea caracterelor corporale, a lucrurilor reflectate prin acțiunile corporale. Lucrurile reflectate, inclusiv corpul, sunt în mod
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]