121 matches
-
dorința de a înțelege care sunt cauzele frământării lui atât de tulburătoare. Avea părul complet alb, încă destul de bogat; corpul lui, altădată frumos și plin de forță, începuse să se încline binișor, luând forma unui semn de întrebare. Purta un surtuc din șiac, iar dedesubt un pulovăr împletit de mână, cu un șir de nasturi verzi de jos până la gât. Avea pantaloni din aba, iar în picioare o pereche de bocanci cazoni făcuți cadou de tata. În tot acest interval de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de mână, cu un șir de nasturi verzi de jos până la gât. Avea pantaloni din aba, iar în picioare o pereche de bocanci cazoni făcuți cadou de tata. În tot acest interval de timp, bunicul ținuse mâna stângă în buzunarul surtucului. După ce s-a așezat pe taburet, s-a uitat din nou la mine, cu deplină încredere, ca și cum m-ar fi luat drept martorul unei descoperiri uluitoare. A întins brațul către mine cu infinită precauție și, brusc, a desfăcut degetele. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat! Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și răsucite în sus îi dădeau un aer de mare senior. Bunicul, Sandu Munteanu a avut cinci fete, care i-au dăruit 25 de nepoți. Fiind primar în timpul războiului ne-a scos din multe nevoi și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a) - a aluneca răsăreală - boală de piele răspintene - răspîntie răsteu - resteu, lemn pus la jugul boilor răsură - răzătură rășchitoare - rîșchitoare, unealtă de depănat rătăci (a) - a se îndepărta rîmător - porc rîncăi (a) - a rage rîșniță - rînză, pipotă rîză - zdreanță roc - surtuc rofii - rohii, vărsat rohmani - vezi blajini roi - grup compact de albine în cău tare de stup rost - spațiul prin care trece suveica roșeață - inflamație rotiță - bucată rudă rea - boală datorită căreia mor urmașii rug - tulpină de plantă tîrîtoare rujă - măceș
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cel din fața mea cu boneta lui albastră, solzii mărunți, poate o țesătură grosolană ca și cusătura care leagă între ele cele două calote, iată-l cu pelerina lui cenușie de cerșetor, trecută prin atâtea vremuri rele, trainică, murdară, țeapănă și surtucul lui albastru legat cu o funie, punga lui plină sau goală după cum merge cerșitul (cum văd culorile dacă sunt și eu printre ei? (Credeți-mă, ceilalți îmi spun totul fără ca eu să îi întreb ceva. Ca să nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi, și care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țârliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul unui surtuc de modă și ale sale pretenții de a face parte din Evropa țivilizată. Și când au descoperit că psihi mu se tălmăcește moldovenește ma belle, atunci, sărmanul! au oftat din greu, din suflet și din inimă, și au zis că
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
una nu se tâmplă fără alta. Molăciunei obiceiurilor boierului i vinea bine antereul, care era făcut parcă înadins să-i împedice mersul prea repede, și măreției sale împrumutate i se potrivea prea bine urieșul șlic, de un cot în circonferință. Surtucul și fracul dădură tinerilor un mers mai sprinten și mai lesnicios, și fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sfera vestimentației și în sectoarele cu evoluție paralelă este expresia năzuințelor egalitare care-și croiesc drum în viața societății. Un mare boier moldovean, ieșind într-o zi pe străzile Iașilor îmbrăcat în haine nemțești, se trezea apucat brusc de mâneca surtucului și auzea un glas țipându-i în ureche: „«A! ce dracul!... Domnule... parcă ești surd... de când te strig!... hai degrabă să dregi trăsura, că așteaptă boieriul să iasă la Copou!...» Boieriul se întoarsără cu o vorbă lată și curată moldovinească
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
exponenți ai stratului de mijloc: „Ce vedeai în frontul acestor companii? Negustori, cavafi, ișlicari, curelari, covaci, plăpumari, cojocari, caretași, dogari, cizmari, bărbieri, fiecare în costumele lor. Frontul era împestrițat de giubele, scurteici scurte, elecuri cu poturi, căciuli, șăpci, spențere, fracuri, surtuce și anterie; era o cadră hazlie. Era frumos să vezi acest front numai cu puști ostășești fără patrontașe și fără alte curele, să vezi la defilare soldați marșând în anterie lungi și în pași voluntari“ (D. Papazoglu, Istoria fondărei orașului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu de cânepă, de care am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de coduri poștale codul orașului unde trimitea scrisoarea. Aș fi putut să-l ocolesc, dar n-am făcut-o. Zîmbind, m am oferit să-l ajut. După ce i-am dictat cifrele, am dat să plec. M-a prins de mîneca surtucului și aproape mi-a strigat: „Să-i spui lui M. că e cel mai mare escroc de pe planetă!...” L-am lăsat să-și termine „șarja”, apoi l-am întrebat: „De ce nu-i spui chiar tu?” Ba tu, tu trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în stat, dar înmulțea numărul purtătorilor de uniforme, de saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii. Eram în biroul său din strada Polonă cu Inculeț și alți cîțiva prieteni, cînd am aflat că a primit să plece ca ambasador la Paris. Cu toții am fost contra, socotind actul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Starșii, refugiat basarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl primeam abia ajungea pentru opt kilograme de mălai! Într-o zi vine un om de la primărie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici modul de trai. Mă aflam Într-o stare tipică de schizofrenie socială, incredibilă pentru cei care mă cunoșteau prea puțin; mulți, foarte mulți dintre ei, colegi respectabili din diverse generații literare, erau convinși că „dădusem lovitura” și că sub surtucul talentat și curajos al autorului Animalelor bolnave se ascundea un carierist rapace. „Când nu știi pe ce drum să apuci În viață, alege-l pe cel mai greu!” Ușor de zis, dar mai greu de făcut, mai ales atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui vechi pedagog, un om aflat el însuși în derută!Ă - Ai adus ceva cu dumneata? m-a întrebat Profesorul, calm, și eu am „scos de sub surtuc” câteva foi bătute la mașină, două schițe fade, perfect mediocre. Și-a aruncat ochii pe una, a citit primele fraze rar, atent, mi-a făcut câteva corecții gramaticale, apoi, sfârșind de citit, erau doar două pagini sau una-jumate, a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mi s-a acordat prin un surâs. Dar, vai!... O nenorocire nu vine niciodată singură. Când s-a servit ceaiul, vroind să ofer un pahar uneia dintre domnișoare, în graba mea nesocotită, am răsturnat paharul așa că mi-am udat bleașcă surtucul 168 cel negru de sărbători, care mă prindea așa de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
surtucul 168 cel negru de sărbători, care mă prindea așa de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul și să curețe lacul de pe jos. Vederat lucru, eram prigonit de soartă, căci dintre toți musafirii numai mie mi se întâmplau asemene pacoste, bune să mă facă de râs înaintea unor oameni totdeauna dispuși să petreacă pe socoteala cuiva. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
peste fața lui la spectacolul ce-l privea. - Ce era adică: Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi și care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, pișca niște coarde false care țîrliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjinea ochii. Surtucul lui pe lângă acestea era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare că și vântul în urma lui. Oamenii căscau ironic gura când îl vedeau... Și-n asemene momente, în lungile și friguroasele nopți de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... Apoi tăcu și iar începu a ciocăni cu degetelei lui lungi, încît mâna lui îmi părea un paingăn mare, care joacă tremblante. - Iartă-mă, d-le Doctor, zisei eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare că aria aceasta care ai fluierat-o am mai auzit-o undeva... și aș voi să vă-ntreb ... - Aria asta ai auzit-o în capul d-tale, zise el, pe când ștergeai ciubotele lui Beethoven. - Mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cei lungi ședeau deosebiți oameni, fiecare caracteristic în felul său. Vechilul moșiilor, un om cu fața arămie și cu barba castanie, își ațintea cu lăcomie ochii verzi la felurile de bucate ce le aducea sufragiul și-și ștergea degetele de surtuc or de vestă, nicicând de șervetul curat ce sta-naintea lui. Un văr al boierului, cu părul roșu amestecat cu vițe albe, cu fruntea mică și cu ochii ca zărul, își răsucea mustățile de praporcic rusesc sub nasul lui roșu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]