575 matches
-
cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când cerul se înnora mai puternic decât de obicei, acel verde căpăta nuanțe cafenii, și atunci trupurile luminoase
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
limba română, îi activează toate resursele de expresivitate simultan. El nu scrie într-un stil, ci în mai multe: și gazetăresc, și argotic, și cronicăresc, și SF, și prozaic, și poetic: " Pedofil discret, ador fetișcanele/ cărora de la șaptesprezece ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în alcătuirea lor de femeie." (Pedofil discret, ador fetișcanele); " Și pentru că
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
Încît, la sfîrșitul lecturii, rămîi cu un tablou, repet, al contextului în care s-a dezvoltat filosofia românească în epoca ei modernă. Să citez aici o pertinentă observație generalizatoare a d-lui Brădățan: "Pe de altă parte, nici nu poți susura la nesfîrșit metafizica ciobănașului mioritic și a specificului local, trecînd sistematic pe lîngă "marile probleme ale filosofiei", pentru simplul motiv că nu sînt "ale tale" și, ca atare, nu te privesc și nu te vor privi vreodată: există un fond
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
ajunge, în politician și apoi președinte, deci constrîns să vadă și să apere fețele mai umane și deci discutabile, uneori chiar urîte, ale adevărului. Între dizidentul îmbrăcat în haine ponosite, dar cu idealuri înalte, și politicianul care știe cum să susure vorbe dulci în urechile Occidentului, Keene constată o discrepanță metafizică, o falie existențială în care însăși identitatea lui Havel nu avea cum să nu se surpe. Retorica lui Keene e dezagreabilă: pompoasă, dornică de generalizări și amatoare de senzaționalisme, impersonală
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
de-argint, te-așteaptă lângă ușă, Și-n păr, ți-a prins mici flori de portocal, Iar crinii, ți-au adunat nectar într-un pocal. De dragul tău, și codrul înverzește, Din frunza crudă, el dulce îți doinește, Izvorul rece, îți susură încetișor; Vino, potolește-ți setea, eu te aștept cu dor! Și în amurg, eu ți-am furat o sărutare, Iz dulce de vanilie, aveau buzele tale, În zori, eu simt din nou parfumul tău, Exotic și îmbietor, balsamul sufletului meu
DE DRAGUL TĂU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382792_a_384121]
-
târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au făcut moi ca niște cârpe și au mai apucat să susure, înainte de a li se rupe filmul, ceva care semăna cu “demisie”. Joi, 20 martie 127.008 Colega care răspunde de capitolul SEX din programul de conservare a rezervației de bărbați e cu nervii zdrențe. Nici un exponat nu respectă regula de
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
tabla zincată a încorsetat casele și iată care sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate de aur. Urechile stau la pândă pe acoperișuri, iar înlăuntru
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
la vecinul meu Cosma. El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din ograda lui.” Sticla i-a intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei. Aflând vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
realiste, cu un ascuțit simț al detaliului, în viziune poetică: „Moise Ștefan le aruncă o privire miloasă, pe care și-o retrase imediat spre televizor, neplăcut surprins de buimăceala evidentă a gazdelor lor. Totuși, din ființa lui cea mai pură, susura mila tot mai insistent, ca o miere aurie, primăvăratică, acoperind lin, abia auzit, abia simțit, delicat, întreg Crăsaniul, cu oamenii și vitele și pământul lui, și, de la o vreme, sfidând tradiția - «nu ne vindem satul!» -, cu oaspeții lui cu tot
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
operele lor sunt sclavi ai timpului, se forțează să dau o realitate de timp prezent viitorului sau trecutului, și nu au intuiția eternului, pentru că îl caută în timp, în Istorie și nu în ei însuși. Constat că fântânile nemărginirii care susură în scrisul lui Cervantes au secat în operele scriitorilor europeni. Că existența diurnă a nenumăraților Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii și resemnării, că lumea dezbinată într o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
din senin. Și deodată, de sub un mal de zăpadă înghețată, iată picătura care se topește și cade, și cade și curge, și curge și ajunge la picioarele noastre, fir de argint, de mercur viu în razele soarelui, și începe să susure, dulce alint, fraged izvor născut sub ochii noștri înmărmuriți de emoție că ne-a fost dat să asistăm la facerea lumii. Căci e o parte din facerea lumii ceea ce am trăit noi, bucuria facerii, bucuria nașterii, a izvorului condiție a
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
purces încă de la începutul lumii și acolo unde ne vom întoarce, dacă vom fi găsiți vrednici. Sfintele chemări la meditație, la rugăciune, la smerenie, la pietate și la exercitarea credinței, transpuse liric în cartea părintelui Radu Botiș au un ecou susurând discret în inimă și pot, de ce nu, trezi conștiințe, schimba atitudini, modifica traiecte de viață. Este, ceea ce, de fapt, își propune poezia religioasă de față, prin glasul vibrând în sonorități calde, al părintelui-autor care ne-a oferit un bun prilej
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LUMINĂ DE FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Susură-n spic de petale lumina, un înger și-așează printre nouri coroana, din sufletul veșnic se-adapă blajina, suflării de ger își închină icoana. Scobit în abisuri de cer zace dorul, uitând să-și mai stingă din lumină văpaia, timid
LUMINĂ DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381763_a_383092]
-
cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în ruga, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt, transforma al vieții tumult! Izvor nesecat de Cuvânt, șoaptă Duhului Sfânt. Prezența Ta, Isuse, mă face să mă simt îmbrăcată cu brâul de argint, haine țesute prin pocăința, lacrimi și sfinți. Citește mai mult FrânturiIsaia 6
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
cerească,Harul cel sfânt!Un dor mă cuprinde,nespus de Isus.Mâini decopil obosit,se ridică în ruga,spre Dumnezeul cel Sfânt!Amar gând,străpunge al inimii cânt.Isuse, transformă al minții frământ,ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt,transformă al vieții tumult!Izvor nesecat de Cuvânt,șoaptă Duhului Sfânt.Prezența Ta, Isuse,mă face să mă simtîmbrăcată cu brâul de argint,haine țesute prin pocăința,lacrimi și sfinți.... XXXI. CONVERSAȚIE DIN VOL." TREPTE SPRE
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
de icre roșii,niște prăjituri uscate și limonada.Limonada proaspătă,dulce,aromata,numai bună pentru acei oameni care lașaseră căldură căminului de fier pentru a se aventură în Vancouver-ul înghețat și plin de zloata. Discret,dintr-un colț al sălii, susura o muzică ingereasca.Cu proaspetele cadouri îndesate pe cap și cu icrele plutind prin stomac în limonada caldă,cei șase și-au întors privirile către sursă acesteia (o mare greșeală,după cum se va vedea). Doamnele au interpretat gestul drept o
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
Toate Articolele Autorului NEGURĂ Ne rătăcim prin clipe, prin secunde, Nici către noi nu mai găsim vreo cale, Când plânsul se aude trist în vale, De lângă zidul care ne ascunde. Vreun vârf de stâncă, dacă se prăvale, Izvorul nu mai susură în unde, Argintul lunii nici că mai pătrunde Prin codrii cei săraci, cu ramuri goale. Și viscolul vreo vrajă învârtește, Când zorii se feresc să mai apară Și nici în miezul zilei nu-ndrăznește Chiar soarele, din neguri, să răsară
NEGURĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384269_a_385598]
-
TATĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu nu ești singur tată! nu te grăbi să pleci mă rup din firul vieții ca să îți fiu lumină, izvor cu șoapte blânde voi susura pe veci și primăveri pe frunte-ți voi înflori verbină. Să pot schimba destinul te-aș mai alege-o dată, de-ar fi să scutur luna și soarele pe cer, din miile de stele ți-aș împleti o soartă să
TU NU EȘTI SINGUR TATĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384290_a_385619]
-
mascul sau femelă?». Același prunc, doi ani mai târziu, la coadă la magazin. La casă, tot felul de jucărele. Insista să-i cumpăr. Îi închid gura zicându-i că-s pentru fetițe. În spatele, un cuplu de tineri amuzați. Glumeț, tânărul susură la urechea prietenei lui: Prezervativele sunt pentru băieței». Fiu-meu prinde propoziția din zbor și începe să zbiere: «Auzi, mami, că prezervativele sunt pentru băieței, vreau și eu, mami, prezervative. Ia-mi prezervative!». A ținut-o așa 5 minute, până
Pelerinaj la monumentul Gafei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18488_a_19813]
-
o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența.” ( Absența) Spunea poetul Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
mută și ochii plâng "tăcere" Când gânduri sunt o mie ș-atâte-ar fi de spus * Să nu întrebi vreodată de ce-a-nverzit câmpia Nici macul de roșeste sub soare în amiezi Să nu întrebi izvorul ce-i spune melodia Ce-o susură-n suspine...să nu întrebi, să crezi! * Să crezi că ploaia varsă, nu apă ci iubire Din ochi ce te veghează tăcuți de dup-un nor Că soarele nu arde doar sărută-n neștire Cu buzele femei ce-a suspinat
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
mai mult, este necesară propăvăduirea programului biblic, a învățăturilor și a regulilor care au menținut echilibru în dezvoltarea planetei atâta amar de ani. Altfel, așa cum a spus sau nu Malraux: „Secolul XXI va fi unul religios sau...”, cum ne tot susură apocalipticii! * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Mulțumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 București sâmbătă
TABLETA DE WEEKEND (100+5): A FI SAU A NU FI CREŞTIN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377256_a_378585]
-
în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii. Acum, doar eu îmi amintesc
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
-o din nou reluând activitatea comuniunii. La 8 August 1990, maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]