66 matches
-
1875), Rezultatul inspirațiunei unei mame (1891), o traducere după George Born, Catarina Cornaro, ș.a. SCRIERI: Aurora Bucovinei. Poezii. Cu o privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra mișcărei literare din acea provincie a Daciei, București, 1872; Suveniri, București, 1874; Eufrosina sau Virtutea unei femei, București, 1875; Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, I-II, București, 1875-1876; ed. îngr. și introd. Paul Lăzărescu, București, 1982; Rezultatul inspirațiunei unei mame
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
de autoritățile austro-ungare, din Transilvania și Banat soseau ajutoare și voluntari. Gestul lor era menit să întărească lupta comună pentru înfăptuirea idealului unității naționale. Ziarul Socialistul din 26 mai 1877 scria : „Azi e timpul când românii, în avântul și entuziasmul suvenirilor trecute, iau armele pentru a-și apăra independența”. Cei doi prieteni, Cârțan și Cotigă, fără să mai stea pe gânduri, au hotărât să ia parte și ei, după puterile lor, la efortul de război al țării. S au prezentat la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că tu, om cinstit, n-ai să cutezi de fel. Atunci am gândit un plan lung, o săptămînă-ntreagă, cum aș putea face eu, e! dar ce să mai spun... tu știi că eu ți-am dat... după ce ne certasem. Toate suvenirile unei vieți fericite îi trecură lui atunci prin minte, ochii i se împlură de lacrimi. El i - încunjură gâtul și-i zise încet: - Elise, spune-mi, oare fără tine, îngerul meu de pază, ce-ar prețui viața mea cea chinuită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ninsoare. Ca un nebun sări Ioan, palid ca o stafie, de lângă mine, și-și apropie buzele lui de ochii moartei. Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre arborii ninși și străluciți în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o mireasă, trecea ca o secere de argint pin norii albicioși și subțiri. Mai greoaie scârțâiau carele cu lemne ce veneau din munte; românii ședeau culcați pe foale în vârful carălor sau, mergând alături, șuierau doine bătrâne și triste ca suvenirile trecutului. Toate farmecele unei nopți de vară - lună albă și stele aurii, fluierul melancolic și câmpii ce par a adormi, iar drept în față, bătrânii urieși de piatră, munții, ce acum păreau încununați de stele ce tremurau asupra frunților lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
1888, aflat pentru cîteva zile în țară și citind fragmente din Suvenire contimpurane, Ministrul României la Paris îi scria lui Sion, cu inegalabilul său aer suficient și protector: Singura odihnă ce am găsit în orele de liniște este în citirea Suvenirilor contimpurane ce publici. Te îndemn dar cu tot dinadinsul să urmezi înainte. Bine ar face toți bătrînii să urmeze pilda lui Ion Ghica și a dumitale". Cu patru ani mai în vîrstă decît Sion, Alecsandri nu se sfia să-și
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Editura Minerva a înaintat foarte greu și apoi pare a se fi întrerupt fără șanse de continuare. Au apărut volumele I. Poezii (1967), II. Traduceri (1968), III. Scrieri în proză. Teatru (1975), ultimul afectat de cenzura comunistă, pentru că, de pildă, Suvenirile unui proscris n-au putut apărea decât fragmentar datorită atitudinii antirusești. Posibilitatea unei ediții critice complete din opera unuia dintre cei mai mari romantici ai noștri părea suspendată. Fără a năzui tocmai spre această țintă maximală, care poate rămâne un
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
eu singur nu le-am putut sfârși, viața devenindu-mi prea amară. În așteptare ca să-ți vină și ție gustul a te împușca, al tău T.N.N.ť Am primit cu bucurie amicala însărcinare și m-am grăbit a aduna din suvenirile mele și din hârtiile postume (subl. mea) ale lui Toderiță, știri despre ulterioarele sorți ale Duducăi Mamucăi ș.a.m.d." (Duduca Mamuca) Ulterior, în Micuța : ,ŤPrietene, / Sinuciderea mea este un anacronism.Adevăratul ei moment a trecut deja de șapte ani
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
am oprit, din întâmplare, pe descrierea rețetei; și atunci mi-a venit ideea de a rămânea comic până și în ajunul sinuciderii: e foarte natural de a muri vorbind de rețete! Tu ai cunoscut toate personajele Micuței; deci adună-ți suvenirile (subl.mea) și sfârșește singur acest scurt epizod din scurta mea viață! Al tău - vorbă să fie - Ghițăť. Am primit cu bucurie amicala însărcinare a nenorocitului meu - vorbă să fie - Ghiță și, cu ajutorul hârtiilor sale postume, am reușit a complecta
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
se află exortații de natură paseistă ori folclorică, evocînd un neguros Ev Mediu doar pentru a marca locul ruinelor într-o natură veșnic vie și infinită: „P-a dealului sprinceană, pe fruntea-i cea rîpoasă, Cetățuie veche, locaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sîngeroasă Ce mult s-asemănează cu sinul cel noptos. [...] Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripează și zboară în tărie, Se scaldă în lumina
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
stil pașoptist dintre cele mai originale: "București, mai 1839. M-am reîntors, frate, la ale noastre, dară, în adevăr, pare că-s ale altora, nu-mi mai plac deloc. Am făcut un salt mortale. Mă voi adopera a-mi reculege suvenirile, ca den memorie să-ți mai scriu tot den depărtare, căci aici acum nu aflu nimica demn de report. Iacă-mă în cuget străpus pe malul Tibrului, de unde-ți adresai ultima epistolă, și voi venind să-ți adun cîte ceva
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
răcei marmore.(...) Mormintele în cea mai adîncă tăcere ne dau învățătura cea mai mare și mai solemnelă, căci nu numai ne deprind cu ideea morții, dar ne învață și cum să trăim ca să o așteptăm fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale lui Ralet ne dezvăluie nu doar un talent neajuns la desfăvîrșire (cum se întîmplase și în cazul lui Alecu Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
2254 [PERSOANELE] ȘTEFAN. nestatornic, de-o beție tristă, nobil în fundul inimei, dar abrutizat prin pasiune, c-un mare fond de grandoare concentrat în unele momente, altfel meschin, caracter melancolic sanguinic (Oacheș). ARBORE. Sever, contrastat din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr. El e sufletul rămas încă pe pământ a lui Ștefan cel Mare, e suvenirea lui vie încă, e omul ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr. El e sufletul rămas încă pe pământ a lui Ștefan cel Mare, e suvenirea lui vie încă, e omul ce l-a văzut pe leul murind, i-a strâns mâna eroului în război, e ca un sânt care-n visul tinerețelor lui a văzut pe asprul și bătrânul Dumnezeu. Mândru și mare față cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de bici și neodină Plânge după dreptate și după legi suspină, Atunci singura moaște, catarg pe-al mărei val, E palida ruină din fruntea unui deal. Cu noaptea și cu somnul și visul zboară, trece, Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Oștirea mea străveche, furtuna mea de jar. ȘT[EFAN] Vorbește dar, portare! Se poate cumcă noi Om ști a te-nțelege. Tăceți dar din păhare De aur. Căci portarul acuma se-nsenină * Și ochii lui scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-adevăr nu fusese altceva decât un vis frumos. . {EminescuOpVIII 191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șoptește el cu Alecu și cu alții... O! ba știu c-am să mor, și curând încă!... Dar, Dumnezeul meu, pare-mi mie rău?.... Datu-mi-a ceva viața asta... cât de puțin ca să-mi fie dragă?... Nimica.... nimica... Acele suveniri de copilărie... acele basme pe care par a le ține și azi minte, în a cărora suvenire am crescut... suvenirea orelor celor mai fericite a vieței... iată tot. Tot? Nu. Am avut și versurile lui. Lacrimele, durerile ce mi le
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare-mi mie rău?.... Datu-mi-a ceva viața asta... cât de puțin ca să-mi fie dragă?... Nimica.... nimica... Acele suveniri de copilărie... acele basme pe care par a le ține și azi minte, în a cărora suvenire am crescut... suvenirea orelor celor mai fericite a vieței... iată tot. Tot? Nu. Am avut și versurile lui. Lacrimele, durerile ce mi le trezea în suflet acele versuri erau dureri dulci... Poate c-a fost singurul om care m-a iubit cum trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi îngerul meu de pază... E[MMA] (ap[art]) Numai suvenirea? Poate că nu singură! (tare) Unchiule, tu ai fost singurul om, singurul care m-ai iubit în lume... m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi îngerul meu de pază... E[MMA] (ap[art]) Numai suvenirea? Poate că nu singură! (tare) Unchiule, tu ai fost singurul om, singurul care m-ai iubit în lume... m-ai iubit ca pe-un copil răsfățat, nedetreabă, dar bun la inimă... Mergi sănătos! Te urmez și eu în Italia! O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu ochii fixi în pământ; esclamă cu bucurie) Bate, bate, bate! (își încrucișează astfel brațele ca și când ar voi să-și ascundă inima, cum fetele ce se scaldă își ascund sânul ) Va să zică îl iubesc... îl iubesc pe Ștefan. Și-ntr-adevăr...... trăită în suvenirea lui... în poeziile lui... neavând alt idol, alt ideal...... puteam oare să iubesc pe altcineva decât numai pe el?... O! [î]l voi urma-n Italia, -n țara ce-i place lui... și-l voi [iubi] cum iubeam pe poetul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericită sunt... O, de-ar veni mai curând Alecu... Știu că l-o fi oprit de-a pleca... El nu va pleca, știu sigur... căci și el pare a // mă iubi. O, da! El mă iubește... Nu spunea el cumcă suvenirea mea îl va însoți toată viața... că voi fi îngerul lui de pază?... SC[ENA XIV] [ALECU] Prea târziu, Emma, a plecat. {EminescuOpVIII 333} [EMMA] A plecat? O! [ALECU] Da... L-am văzut suindu-se-n tren chiar când fluiera
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ordine, contele s-a instalat; caracterul său părea, din timpul din care se retrase în patrimoniul său, a fi mai moderat, adecă era în armonie cu sufletul său neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o purta Henrietta în ziua singuraticei lor primblări pe lângă lacul d'Albano. O strânse la inimă, puse buzele pe dânsa tremurând, pe urmă o puse înainte-i pe clavir. Vederea acestui talisman magic îi dete toată frescheța ideilor muzicale; câte suveniri n-avea el în aceste cusături simple; se inspiră văzîndu-le și începu compoziția. Oh! cine va putea spune cu câtă ardoare Pergoleze își scrise divina sa partiție! Cine va putea vreodată zugrăvi minunatele zboruri ale geniului lui, sfințitele inspirații ale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]