180 matches
-
urme, ca să nu mai vorbim de opoziția antifanariotă care se confunda, până la un punct, cu o partidă națională. Or, politica unui stat este un atribut al celor ce dețin puterea (fie ea și contestată sau exercitată cu mandat al Curții suzerane). În cazul Principatelor, domnitorii fanarioți erau însă verigi slabe într-un angrenaj uriaș, care funcționa de regulă în virtutea unor mobiluri vechi, tradiționale; o desprindere nu era nici dorită, nici posibilă pentru cei dintâi, decât cu puține excepții, care s-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte, erau creștini cu turban; tătarii nu cunoșteau apărarea în retranșamente, ci doar războiul de brigandaj. În această competiție militară pentru Principate, balanța a înclinat, totuși cu întârziere, de partea rușilor. Cum era și de așteptat, „defecțiunea” românilor față de Puterea suzerană a provocat furia acesteia din urmă. Represiunile au fost crunte, luând forme fără precedent. Lui Grigore Callimachi, domnitorul Moldovei, și dragomanului Nicolae Draco li s-au tăiat capetele pentru trădare: o pretinsă deturnare a fondurilor destinate aprovizionării armatei otomane și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu însă și prin cea a dreptului internațional în exercițiu teoretic atunci și practicat ca atare. Sub Cuza Vodă am încheiat acorduri internaționale cu fond administrativ, nici vorbă de „egalitate” cu Puterile, nu ne puteam lipsi nici de abilitările Curții suzerane decât prin „efracție”, deși suzeranitatea dobândise mai mult un caracter formal, dar de nimeni contestat, nici măcar de români (o suzeranitate limitată de înseși puterile garante). Iată însă că profesorul Constantin C. Angelescu propune o altă formulă pentru sistemul constituțional de după
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intuit (fără să ignore consiliile binefăcătoare de peste granițe „ale puternicilor amici”) conduita politică pe care astăzi, de-abia astăzi, dispunem de argumente pentru a o numi nu doar oportună, ci optimă. Într-adevăr, Puterea protectoare, abolită în „atribuțiile” ei, cea suzerană, în defensivă neputincioasă, agresivă doar pentru circulare diplomatice, Puterile garante, incapabile de o asociație durabilă care nicicând n-a fost credibilă, încât românilor li se oferea un câmp de manevră pe care nu l-au neglijat, dimpotrivă. În acea conjunctură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai Moldova și Valahia, ci și Serbia pot fi socotite direct dependente de Rusia. Într-adevăr, reglementarea situației Principatelor Române și Serbiei prin tratatul de la Adrianopol și actele separate, cu toate urmările lor, au diminuat considerabil avansul Turciei. În raport cu puterea suzerană, autonomia celor trei Principate a devenit reală, numai că ea a fost într-un fel confiscată în profitul Rusiei, a cărei preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bosniei. Aceasta, după opinia sa, era o politică mare. Cestiunea dunăreană a considerat-o de un ce prea subordinat decât să se ocupe cu amănuntele ei. A încheia o convenție comercială cu România fără să întrebe pe Poarta, atunci încă suzerană, i s-a părut o măiestrie diplomatică, dar nu s-a gândit să puie un zăvor rezistenței României contra apărărei intereselor austriace pe Dunăre. Articolul mai recent al "Romînului" reamintește iarăși foarte viu păcatele de omisiune ale politicei externe a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Austriei și cel al Angliei - afirma Thouvenel - mi-au făcut deja cunoscut că guvernele lor vor privi cu nemulțumire dacă se va da curs acestei inițiative și că vor trebui să se asocieze reclamațiilor care nu vor lipsi din partea Puterii suzerane“2. În pofida acestor proteste, numele de România va continua • ANB, colecția Microfilme Franța, rola 9 (Ministère des Affaires Etrangères, Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie - Bucharest, vol. 22, f. 124-125). • Ibidem. să figureze pe actele statului român, iar din 1866 va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toate restricțiunile impuse suveranității lor, până ce aveau să iasă la lumină ca un stat neatârnat“22. La fel de dificil s-a arătat a fi și demersul lui Al. I. Cuza pentru a obține asentimentul Puterilor (și în primul rând al Curții suzerane) la proiectul de constituție trimis la Constantinopol, împreună cu un memoriu, la mijlocul lui iulie 1863. În memoriu erau reliefate viciile instituțiilor existente și necesitatea de a le modifica. Modificările indicate ca indispensabile erau: 1) o scădere considerabilă a censului electoral și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
susținerea lor în fața Camerelor; 5) o Curte de Conturi însărcinată să examineze și să controleze folosirea banilor publici 23. După părerea domnitorului, situația României avea un asemenea caracter de urgență încât nu permitea să se aștepte ca Puterile și Curtea Suzerană să accepte bazele viitoarei organizări a țării. Ar exista deci motive pentru a stabili imediat o organizare provizorie în timpul căreia Adunarea actuală ar fi suspendată și puterile concentrate în mâinile domnitorului, guvernând cu ajutorul unui mare consiliu administrativ, ai cărui membri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
24, f. 3-5). necesară timp de cinci ani, perioadă în care ar pregăti țara pentru un regim definitiv organizat, ale cărui baze au fost expuse mai sus. Costache Negri, reprezentantul României la Constantinopol, avea împuternicirea de a face cunoscut Curții Suzerane și reprezentanților Puterilor garante mesajul domnitorului, precizând, în același timp, că dacă ideile lui Cuza nu vor găsi sprijinul imediat pe care îl așteaptă, acesta se vedea obligat să abdice, o hotărâre pe care o considera irevocabilă. Din nefericire, situația
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Carol I Își asumă și un portofoliu grevat de probleme Încă nerezolvate, În cea mai mare parte, de evoluția problemei orientale, În care România era direct implicată. Mai Întâi, era necesară obținerea recunoașterii de către puterile garanțe, dar și a puterii suzerane, Poartă, a noului „fapt Împlinit” de către români, prin alegerea lui Carol I că domnitor al Principatelor Unite. Deoarece, după cum se știe, Rezoluția Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri garanțe, ale cărei lucrări s-au desfășurat Între 26 februarie
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
mulțumit cu acest rezultat, ci au adus În fruntea statului lor un principe străin, demers care, de asemenea, nu fusese prevăzut În Tratat și În actele subsequante, dar care au fost, totuși, sancționate de marile puteri garanțe, inclusiv de puterea suzerana, adică Poartă . Or, se subînțelegea, În noile condiții create de acele evenimente În Europa Orientala, perpetuarea neutralizării Mării Negre devenea deosebit de periculoasă pentru securitatea și poziția Rusiei În această zonă. Cu atat mai mult cu cât - se poate deduce din incriminările
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
serie de atribuții În conducerea efectivă a statului, domnitorul fiind șeful puterii executive și având, În același timp, importante prerogative legislative și judecătorești. Cu toate acestea, la doar zece ani după punerea În aplicare a Regulamentului Organic, cele două puteri, suzerane și protectoare, Rusia și Poarta Otomană, Încălcând principiul domniei pe viață, l au Înlăturat de pe tronul Țării Românești pe domnitorul Al. I. Ghica, iar apoi prin Convenția de la Balta Liman (19 aprilie/ 1 mai 1849) au decis să revină la
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
sau valah, care putea justifica un venit funciar de 3.000 de galbeni și Îndeplinise cel puțin zece ani funcții publice. Investirea trebuia acordată În termen de o lună de către Poartă, ca și În trecut, În virtutea drepturilor ei de putere suzerană. Domnitorului, În conformitate cu legislația În vigoare, care asigura o relativă separare a puterilor În stat, Îi revenea poziția cea mai importantă În exercitarea de fapt a puterii. Asta făcea ca atribuțiile sale să nu se limiteze doar la a domni (așa cum
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Porții, menționăm, doar cu titlu informativ, că au existat consilieri ai sultanului care l-au sfătuit să mai „aștepte” <ref id="111">111 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 133, f. 326. </ref>, dezvăluind, așadar, urmele unei vechi atitudini, când, În calitate de suzerană, Încerca să profite cât mai mult posibil de pe urma tuturor cerințelor românești. Ulterior, se succed În prezentarea răspunsului la notificarea noastră Italia, Franța și Marea Britanie. Totuși, recunoașterea este marcată de existența unor condiții, care vin din partea celor „trei curți nordice”, dar
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
precum și sprijinul acordat de Guvernul princiar mișcării bulgare au determinat manifestarea unor vii proteste la Paris și Viena. Cancelarul austro ungar Beust a căutat chiar să convingă Turcia de necesitatea unei intervenții militare. Cel puțin la fel de Îngrijorată era Însăși Puterea suzerană, diplomația de la Constantinopol sugerând instituirea de urgență a unei comisii europene de anchetă menită a constata „complicitatea” României la favorizarea trecerii „bandelor bulgare” dincolo de Dunăre. Prezența colonelului prusian Krenski la București și transportarea armelor - comandate de Carol I În Prusia
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
talwegul Dunării și revenirea teritoriului fostelor raiale Moldovei și, respectiv, Țării Românești; recunoașterea autonomiei administrative și a vechilor privilegii consfințite prin tratate; domni numiți pe viață, precum și deplina liberate a comerțului, odată cu desființarea monopolului economic deținut până atunci de puterea suzerană. De altfel, clauzele tratatului coincideau, în mare măsură, cu interesele marilor puteri europene, care erau atrase tot mai mult de resursele economice ale celor două țări românești, dar și de poziția lor strategică la Dunărea de Jos. În acest context
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
numele de Bugeac, alcătuind raiaua Tighina (Bender). Transformate în bastioane otomane, aceste raiale au redus posibilitățile de manevră ale domnitorilor. În ciuda pierderilor teritoriale, ființa de stat s-a menținut, în condiții grele, având o autonomie limitată în raporturile cu puterea suzerană de la Stambul. În fața ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și încceputul celui următor, unii domnitori români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, în confruntarea cu Imperiul Otoman. Este cunoscută apropierea lui Dimitrie Cantemir
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Moldovei, iar la 24 ianuarie a fost ales domn al Țării Românești: a devenit astfel primul domn al celor două Principate. În mod oficial, a fost numit principe domnitor al Principatelor Unite, iar din 1862, al Principatului România. Deoarece puterea suzerană (vezi Imperiul Otoman) și Puterile Garante (vezi Puterile Garante) nu au acceptat unirea decât cu numele pe timpul vieții sale, Al. I. Cuza, având ca prim ministru pe Mihail Kogălniceanu (vezi Kogălniceanu Mihail), s-a străduit în mod special să realizeze
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
țara a fost condusă de o locotenență domnească, formată din trei persoane. La 10 mai 1866, principele Carol (vezi Carol I, regele României) a preluat conducerea țării. Noua Constituție, adoptată în 1866, numea noul stat România, recunoscut fiind de Puterea Suzerană și de Puterile Garante. România va cunoaște în perioada următoare un larg sprijin internațional, o dezvoltare economică și culturală deosebită, iar la 9 mai 1877 își va proclama independența față de Imperiul Otoman. Uniunea Europeană - organizație a unor țări europene, legate prin
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
propriu-zisă a României, conținutul ei fiind inspirat de Constituția belgiană din 1831 (...). Adunarea legislativă care l-a proclamat domnitor pe Carol I s-a transformat în Adunare Constituantă, producând și votând primul text care nu era impus nici de puterea suzerană, nici de cele șapte puteri garante. Potrivit Constituției, România devenea o monarhie ereditară, în care erau respectate următoarele principii politico-juridice: suveranitatea națională, separația puterilor în stat, guvernământul reprezentativ, responsabilitatea ministerială, supremația Constituției în fața tuturor legilor"6. În anul 1923, după
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dezbaterei Consiliului de Stat. Se zice însă, că Turcia nu va încheia un armistițiu care să nu asigureze mai dinainte închierea păcii și că nu va suferi nici o formă de propunere care să atingă câtuși de puțin drepturile sale de suzerană față cu statele vasale. În aceste împrejurări se așteaptă sosirea cât de 'ncurîndă a generalului Ignatieff. Rusia s-au încercat a angaja pentru înscenarea mediațiunei mai Întâi pe Francia apoi pe Italia, și într-adevăr cu această din urmă putere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o circulară otomană semnată Aali Pașa către Sublima Poartă, adresa ambasadorului de acolo „copia unui raport al prințului Cuza" care explica starea administrativă a Principatelor, reformele pe care intenționa să le îndeplinească și la ce se aștepta de la Sublima Poartă, ca putere suzerană, în măsură să tragă „băgarea de seamă a marilor puteri garante asupra situației. Circulara în cauză a fost reprodusă în ziarul „Unirea" și apoi în „Tribuna română" de la lași, la 21 iulie 1861 (Uricarul, vol.IX, p.488-492). În octombrie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o circulară otomană semnată Aali Pașa - către Sublima Poartă, adresa ambasadorului de acolo „copia unui raport al prințului Cuza” care explica starea administrativă a Principatelor, reformele pe care intenționa să le îndeplinească și la ce se aștepta de la Sublima Poartă, ca putere suzerană, în măsură să atragă „băgarea de seamă a marilor puteri garante asupra situației. Circulara în cauză a fost reprodusă în ziaru l „U nirea” și apoi în „Tribuna română” de la Iași, la 21 iulie 1861 (Uricarul, vol.IX, p.488-492
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dintre cele două puteri europene. 2.1.4. Spațiul arabofon în perioada contemporană (după 1918) La începutul secolului al XX-lea nu exista nici un stat arab independent pe mapamondul politic. La acea dată întreg spațiul arab era împărțit între puterile suzerane menționate anterior. Imediat după primulrăzboimondial însă,s-a înregistrat o proliferare exuberantă a curentului autodeterminării în conștiința națională arabă. Rând pe rând s-au constituit formațiuni statale arabe (emirate, regate) chiar dacă majoritatea dintre ele au rămas până după 1945 cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]