261 matches
-
Carpați (Ungaria) este tulburătoare. Aici, baronii (marii nobili) l-au ales rege pe Andrei III (1290-1301), nepot al lui Andrei II. Dar sub domnia lui, Ungaria a fost cuprinsă de o adevărată anarhie, încât la moartea lui, în 1301, Papa, suzeranul regatului apostolic, a desemnat ca succesor pe Carol Robert de Anjou, descendent pe linie feminină al Arpadienilor. Aceste evenimente petrecute în Ungaria au avut efect direct asupra românilor de la nord, dar și asupra celor de la sud de Carpați. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătarii), care locuiau în munții de la nord (Carpați), neamul cel mai mare și mai puternic din toate" au năvălit sub conducerea unor șefi de triburi locale. Or, tocmai atunci (1323-1324) se declanșează un război al românilor sud-carpatici, cu ajutorul regelui ungur, suzeranul acestei regiuni, împotriva tătarilor, pe care i-a alungat. Lupta a fost condusă de Basarab, voievodul transalpin (român)-dintr-un document al regelui Carol Robert din 1324 aflăm că "atunci am venit în Ardeal, pentru apărarea țării împotriva tătarilor". Rezultă că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste munți împotriva păgânilor, "cei mai de seamă dușmani ai noștri". Atunci (1324) s-a dat o nouă luptă cu tătarii, iar în urma victoriei creștinilor, regele dăruiește papei doi prinși. Reiese limpede că Basarab, domnul transalpin, ajutat de regele ungur, suzeranul său, angajase o nouă luptă cu păgânii tătari, cf. Panaitescu. Folosindu-se de aceste mișcări, Băsarabă a luat, dincolo de moștenirea sa proprie, pământuri regești de dincoace de munte, a urmat un război despre care nu știm nimic și apoi pacea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga. După el, într-un document al cancelariei ungare din 1324 se afirmă că Martin, șpan al Sălajului, a fost trimis de mai multe ori la Basarab pentru încheierea păcii. Pentru Basarab, esențiale erau relațiile cu Ungaria-regele Carol Robert era suzeranul său-solii dese se schimbau între ei, impuse de lupta comună creștină antimongolă. În același timp, între cele două țări, o problemă serioasă era Severinul; între 1291-1324, nu sunt menționați bani unguri la Severin, dar, în 1321, regele angevin a instalat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Buda era suspicioasă și încerca să-l prezinte pe voievodul român ca pe un aliat de fapt sau potențial al "necredincioșilor", în speță al tătarilor. Însă Basarab nu a ezitat să lupte împotriva tătarilor ("hostes crucis"), alături și cu sprijinul suzeranului său, pentru consolidarea poziției sale față de mongoli. Strădaniile sale împotriva păgânilor erau confirmate de scrisoarea papei Ioan XXII trimisă din reședința sa de la Avignon, în februarie 1327: Aflând de credința ta, ca principe catolic și favorabil sediului apostolic al Romei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele pline de laudă (...) pentru nimicirea neamurilor păgâne" (DRH D, I, p. 39-40). Păgânii erau, în acest context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată la "granița Valahiei".17 Libertatea țării de sub stăpânirea mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alături de aceștia și de bulgari împotriva sârbilor la Velbujd (1330). Această schimbare în orientarea lui Basarab era determinată de faptul că el a urmărit în perioada aceasta (după 1330) o politică de apărare față de regele angevin, deși acesta era încă suzeranul său. Relațiile axate pe suzeranitate-vasalitate, între cele două țări, Ungaria și Țara Românească, constante până atunci, s-au tulburat, la 1330, când s-a produs o schimbare politică. Nu știm ce a determinat-o, poate tendința regelui și nobilimii ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Basarab era acum asigurarea existenței de-sine-stătătoare a Țării Românești. Și Iorga decelează o tendință nouă în acest an și face referire la rapoprturile anterioare dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronica lui Petru de Duisburg și, mai ales, "Cronica pictată de la Viena", redactată sub Ludovic I. Regele angevin nu urmărește, prin această campanie, o cucerire propriu-zisă a teritoriului Țării Românești, ci doar un act de supunere a lui Basarab față de suzeranul său. El evocă un tribut, plătit anterior, de voievozii români Coroanei ungare, în mărci de argint, a cărui plată este refuzată de voievodul transalpin. Regele Carol Robert și-a mobilizat oastea în Banat, la Timișoara sau Mehadia, în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alexandru, în 1343, pentru a trata pacea și înțelegerea între ei. Ajuns moștenitor al tatălui său, Alexandru, purtând numele țarului din Târnovo, cu care era înrudit, se arată dispus față de noul rege al Ungariei să presteze jurământul de credință, ca suzeran al său, încă din 1343. Apoi, în 7 octombrie 1345, într-o scrisoare către regele Ludovic, papa Inocențiu VI îi amintește despre "nobilul bărbat" Alexandru Basarab, un "ocrotitor al credinței catolice". Dar regele Ludovic, ocupat cu campaniile sale în Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopului) de la Argeș, care numai prin hotărârea patriarhului și a soborului său putea fi ridicată la rangul de mitropolie, în 1359. În felul acesta, domnul român, în fața ofensivei catolice a regelui Ludovic, pe care nu-l mai privea ca pe suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui angevin, iar voievodul Dragoș din Maramureș era doar un instrument al politicii acestuia. Misail Călugărul referindu-se la stăpânirea lui Dragoș scria că aceasta fusese "ca o căpitănie" formularea indică faptul că voievodul conducea ca împuternicit (exponent) al regelui, suzeranul său. Intuiția acestui interpolator al cronicii lui Ureche era corectă, nu se înșelase în privința lui. În același timp, susținerea că formațiunea statală în fruntea căreia fusese instalat Dragoș servea drept "marcă" (militară) de apărare, "avanpost", împotriva tătarilor, nu este irefutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
2.1.7.4.), Wal (2.1.7.5.) și Go’el (3.1.16.2.) sunt toate trei nume împrumutate din realitatea socială pentru a exprima faptul că Dumnezeu este ocrotitor, deoarece față de credinciosul sau își asumă rolul unui suzeran (în cazul numelor coranice) sau al rudei apropiate și puternice care veghează la drepturile celor asupriți sau căzuți în robie din neamul sau (numele biblic). În limba română se poate întâmpla să fie traduse la fel, cu „Ocrotitor”, „Oblăduitor”, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poate întâmpla să fie traduse la fel, cu „Ocrotitor”, „Oblăduitor”, deoarece metaforele respective fie sunt rezistente la transfer, în lipsa unei realități sociale analoage la vorbitorii acestei limbi (în cazul lui Go’el), fie permit o traducere fidelă, dar prea tehnică: „Suzeran” (pentru Mawl" și Wal), fapt pentru care se impune o notă: analogie cu relația suzeran-vasal. În traducerile biblice mai recente, ca și în lucrările științifice, pentru Go’el s-a încetățenit soluția „Răscumpărător”. 4.2.9. Al-Mu≤y al-Mumț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cataloniei); tendința de dezintegrare statală (dezintegrarea imperiilor în Evul Mediu și a monarhiilor importante, la diferite momente în timp; astăzi: fragmentarea statelor plecând de la revendicarea dreptului la autodeterminare - de pildă, Cehoslovacia, Iugoslavia); practicarea violenței private internaționale (în Evul Mediu, fiecare suzeran avea vasalii săi, aceștia, la rândul lor, dispunând de grupuri de supuși înarmați și loiali, existau flotele piraților, flotele puternic înarmate ale companiilor navale engleze; astăzi, lumea se confruntă cu bande mafiote acționând pe plan internațional, mișcări de gherilă, grupări
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al Muncii era securitatea aproape absolută a locurilor de muncă, ce devenea o obligație a patronatului. Japonia a practicat o asemenea politică socială în perioada postbelică, prin celebra sa tradiție a „angajării pe viață”, urmare a tradiției feudale a responsabilității suzeranului față de vasalul său, dar nu a reglementat-o. România a reglementat o securitate a locurilor de muncă extrem de ridicată (chiar dacă nu pe viață), dar nu a aplicat-o, pentru că, în condițiile unei economii aflate în plină restructurare, nici nu putea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în fapt un exercițiu retoric lipsit de substanță -, o ostilitate față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere, selectiv, doar pe cei ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
fost târât de două cămile și rupt în două și astfel și-au dat în chinuri sufletul său de ucigaș”) - este meritată. Mai târziu, Ureche va fi de părere că uciderea „groaznică” rezervată nesupusului (pedeapsă cu iz oriental) de un suzeran mânios trebuia să aibă forță de exemplu, să facă „pedagogie”, să descurajeze inițiative asemănătoare. Comportarea lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte, drept care, înainte de plecare, „au împărțit tot al său ce au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ating turcii prin uciderea Brâncovenilor și Cantacuzinilor. Să examinăm datele primului măcel: Sfârșitul tragic al Brâncoveanului („tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin Basarab” - va spune grecul Mitrofan Grigoràs în a sa Istorie pe scurt 124), victimă a lăcomiei nepotolite a unor suzerani sângeroși, a împrejurărilor politice interne și externe (ajunse la o tensiune maximă), dar și a invidiei (căci zice pomenitul Grigoràs: „Ci ei [...] ajunseră la culmea răutăților, la invidie, zic, mama omorului, invidia care rănește de cele bune, invidia care nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost soție], turcii l-au sugrumat în 1635; a dispărut astfel un meșter al urzelilor subterane, care reușise să-i exaspereze pe Vasile Lupu și pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în 1716
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suprafirescul Tragica moarte a lui Constantin Brâncoveanu (grecul Mitrofan Grigoras îi va zice, în a sa Istorie pe scurt, „tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin Basarab”), victimă a circumstanțelor politice pe care obosise, poate, să le mai domine, a insațietății unor suzerani cruzi, dar și a invidiei („pricina omorului”, „mama omorului” - era de părere același Grigoras) și a dorinței de putere a rudelor sale, Cantacuzinii, către care îndreptase întotdeauna daruri generoase, i-a impresionat și pe conaționalii Domnului decapitat, și pe străini
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
15">15 Ibidem, p. 1784. </ref>. Și aceasta, În pofida faptului că, așa cum se știe, În spiritul actelor internaționale Încheiate În anul 1856, Principatele Române nu erau considerate ca fiind părți integrante ale Imperiului Otoman, iar sultanul avea doar calitatea de suzeran. Ca urmare, noului domnitor i se interzicea să Încheie tratate și convenții cu puterile străine, de vreme ce, În calitatea lor de părți integrante ale Imperiului, ele erau incluse În actele internaționale la care Poartă era parte semnatara, cu condiția ca Principatele
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Într-o seară, pe când rupea surcele alături de unchiul său, acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a dat încă nici un semn? — Acum e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din Întinerirea lui - Întinerire susținută cu oarece tremur. Sammler știa tremurul acesta. Era amuzant - Sammler observa la femei bătrâne care purtau pantaloni strânși, la bătrâni sexuali, acest tremur de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să se dea bătut. Nimeni nu negocia pacea În mod sobru și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]