264 matches
-
al II-lea a fost consolidată. Dar în 1429, Sigismund acceptă pacea cu turcii, influențând astfel statutul politic al Țării Românești pe plan internațional. Domnitorul trebuia să se supună și să plătească tribut față de sultan, și totodată, era supus și suzeran față de coroana maghiară. În timpul domniei lui Alexandru I Aldea, Sigismund a încercat să îi aducă cavaleri teutoni în Țară Severinului, pentru a construi fortărețe de apărare pe linia Dunării. Dorea să fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a inițiat o politică de apropiere cu Polonia, dar și cu Țara Românească. În 1387, printr-un act omagial, la curtea de la Liov a regelui Vladislav al II-lea al Poloniei și a soției sale, Jadwiga, l-a recunoscut ca suzeran și i-a făgăduit sprijin important împotriva inamicilor. Drept gaj, Petru I a primit un document prin care era specificat că împrumutul va fi restituit în trei ani, garanția lăsată fiind ținutul Haliciului. Banii nefiind restituiți la termen, Pocuția a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
apărat cu succes cetățile Cetatea Chilia Nouă și Cetatea Albă. A murit la 1 ianuarie 1432 după ce s-a îmbolnăvit în timpul luptelor dintre Polonia și Ungaria. În 1448, Ioan de Hunedoara l-a înscăunat pe Bogdan al II-lea, devenind suzeranul ambelor țări românești. Polonia a revendicat dreptul de suzeranitate asupra Moldovei, și într-o expediție din 1451, a încercat să-l înlăture pe Bogdan. Dar acesta i-a învins. A fost însă asasinat de un alt pretendent, Petru Aron. În timpul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Prahova, de la locul unde Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Fontaine să-și exprime în acest mod sentimentele de gratitudine față de protectorul său Fouquet, în situația în care acesta căzuse în dizgrația regelui și fusese aruncat în închisoare. La Fontaine și-a găsit un nou protector în ducele de Bouillon, suzeran al domeniului Château Thierry. Mai ales ducesa de Bouillon, Marie Anne Mancini, cea mai tânără dintre nepoatele cardinalului Mazarin (prim-ministru al Franței din 1642 până la moartea sa în 1661), l-a protejat pe La Fontaine. În ianuarie 1663 Jean de La
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
este singura pe care o vor spirjini. Până în 1944, au mai existat două porpuneri de acțiune, „Operațiunea Sledgehammer (Barosul)” în 1942 și „Operațiunea Roundup (Atacul prin surprindere)” în 1943. Ultimul plan a fost adoptat și dezvoltat sub numele de „Overlord (Suzeranul)”, dar declanșarea lui a fost amânată până în 1944. Procesul de planificare a fost început în primele zile ale lunii martie 1943 de către „Șeful Statului Major al Comandantului Suprem Aliat” (COSSAC), generalul locotenent Frederick E. Morgan, secondat de adjunctul său american
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
îi confere pământurile fratelui său, Asclettin, însă ulterior Trincanocte l-a convins pe Drogo să îl arunce pe Richard în închisoare. El a rămas prizonier până când, la moartea lui Trincanocte, contele Herman, minor fiind, avea nevoie de un regent competent. Suzeranul Aversei și Apuliei, principele Guaimar al IV-lea de Salerno, a obținut eliberarea lui Richard, care a fost numit regent al lui Herman în 1048. Curând după aceea, Herman a dispărut din consemnări, iar Richard s-a autointitulat conte de
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care era totodată suzeranul feudal al fiului ei, protectorul lui Frederic. În "Divina Comedie", Dante o plasează pe Constanța în Paradis, deși subscrie la legenda potrivit căreia Constanța ar fi fost călugăriță.
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Transiordania și Hawran, ġassanizii, se convertiseră în bună parte la monofizism în secolul al IV-lea, după cum lahmizii ( Banū Lahm ) din confederația tribală Kalb trecuseră parțial la nestorianism; aveau deci și din punctul de vedere al credinței relații încordate cu suzeranii lor. Aceeași istabilitate caracteriza și situația socială, din cauza începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații, legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este decapitat de țărani la întoarcerea spre domeniile
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”. În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreștiul este pomenit ca aparținător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieșului Aurit. În următoarele secole până în
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
-i convinge pe Dobrotici al Dobrogei și pe Vladislav I Vlaicu să recucerească Vidinul de la Ungaria. Războiul a avut succes, și Ioan Srațimir a fost reînscăunat în Vidin în 1369, deși regele maghiar l-a forțat să-l recunoască drept suzeran. Rezolvarea relativ reușită a crizei din nord-vest nu a ajutat la recuperarea pierderilor din sud-est. Mai mult, în preajma lui 1369, turcii otomani sub Murad I au cucerit Adrianopolul și l-au făcut capitală a statului lor în plină expansiune. În
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-a suportat o asemenea umilință și, potrivit mărturiei istoricilor, a murit, din cauza șocului psihic, 16 februarie 1391.
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu a plătit prețul pe care îl ceruse egipteanul pentru intervenția trupelor sale. în 1831, Muhammad Ali a declarat război suzeranului său și a reușit să preia controlul asupra Siriei și Peninsulei Arabice în următorii doi ani. În 1839, Mahmud a redeschis conflictul, sperând să recupereze pierderile teritoriale, dar a murit. Cam în aceeași perioadă, armata otomană a fost înfrântă în
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de la soția lui. În felul acesta, Hagen șterge rușinea lui Gunther și aduce comoara nibelungilor în stăpânirea burgunzilor. După codul valorilor populare de atunci, el devine un ucigaș nemernic, dar după codul onoarei cavalerești a epocii, rămâne un vasal loial suzeranului său. După 13 ani de doliu și durere, crăiasa burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune moartea dragului ei Siegfried. La nunta lor
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
care Gernot și Giselher. În cele din urmă, Gunther și Hagen sunt luați prizonieri. Kriemhilda cere impetuos restituirea comorii care aparținuse de drept lui Siegfried. În replică, Hagen spune că va dezvălui unde este ascuns tezaurul nibelungilor numai după moartea suzeranului său Gunther. Kriemhilda dă poruncă ca fratele ei să fie ucis. Neintimidat de manevră, Hagen refuză și în aceste condiții să dea la iveală locul comorii, iar femeia îi retează capul chiar cu Balmung, sabia lui Siegfried, cu care se
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
îl investește cu castelul și senioria de Turbessel, unul din punctele fortificate ale comitatului. În calitatea de vasal al contelui de Edessa participă la lupta de la Harran soldată cu înfrângerea creștinilor. În urma acestei lupte Josselin este luat prizonier înpreună cu suzeranul său. Întrând în conflict cu Balduin du Bourg, îi este luată senioria de Turbessel, în ciuda faptului că apărase orașul exemplar și îl adusese la înflorire. Josselin se duce să își ofere serviciile celuilalt văr al său, regelui Balduin I de
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
parte din armatele private ale magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
politice și legale istorice imperiale fuseseră dizolvate. Statul a încetat să datoreze vreo obligație vreunui alt stăpân feudal din afara granițelor sale. Publicațiile moderne pun în general suveranitatea Liechtensteinului pe seama acestor evenimente. Principele a încetat să mai datoreze vreo obligație vreunui suzeran. Din 25 iulie 1806, când a fost înființată Confederația Rinului, principele de Liechtenstein a fost membru, de fapt vasal al hegemonului acesteia, cu titlu de protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Printr-o petiție către domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), marea boierime și înaltul cler propuneau înălțarea unui monument comemorativ în centrul grădinii publice din capitala Principatului Moldovei în semn de recunoștință către cele două mari imperii: cel protector - Rusia și cel suzeran - Turcia, care au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic. Regulamentul Organic este prima legiuire de organizare politico-administrativă și juridică a Principatelor Române (aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a fost adoptat în anul 1831 la București și
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
după instalarea ca domn a lui Vlad Țepeș. Mama sa, Oltea avea să moară la 4 noiembrie 1465. Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Dacă predecesorii săi încercaseră prin căsătorii și alianțe matrimoniale să se apropie de suzeranii lor catolici, regii Ungariei și Poloniei, politica dinastică a lui Ștefan cel Mare privind căsătoriile a fost diferită - după cum remarca istoricul P. P. Panaitescu - "toate trei soțiile lui sunt principese ortodoxe din țări vecine: Evdochia, fiica lui de la Kiev, Maria
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
în termenii unui despot și el nu pare să fi fost popular. El a renunțat la alianța cu sarazinii în favoarea unei strânse relații cu împăratul occidental, la vremea aceea Carol cel Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a prestat omagiu împăratului bizantin Leon al VI-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar al II-lea l-a silit pe Guaifer să se retragă la mănăstirea întemeiată de
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
mai mult din motive politice decât din convingeri religioase. Constantin s-a gândit că Dimitrie ar dori, poate, să schimbe locul cu el. L-a trimis pe Sphrantzes să facă această propunere împăratului, lui Dimitrie și sultanului Murad. Sultanul, ca suzeran al lor, al tuturor, trebuia consultat în asemenea probleme. Nu era momentul potrivit să i se ofere lui Dimitrie noi tentații. El făcuse deja o înțelegere pe cont propriu cu sultanul și declarase război împăratului, prefăcându-se apărător al facțiunii
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
atât mai mult cu cât în Evul Mediu, noțiunea de „etnie” nu exista, cea de „neam” avea sensuri diferite iar națiunile nu se defineau pe critere de limbă ci mai degrabă de credință (în sensul de a fi credincios unui suzeran și unei religii).. Dobrotici era fiul lui Balică, primul conducător "de facto" independent al Cărvunei. În 1346, Dobrotici și fratele său Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Anna de Savoia. În această calitate, reușește
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]