807 matches
-
pentru ca sunetul clopotului catolic, bătrîn, bun mijlocitor, să se producă, să răzbată în fine bătaia grea, imensă de bronz menită să se audă pînă în Paradis, alții susțineau că în Iad, luîndu-se cunoștință pe-acolo de ea și de pămîntenii tînguind dispariția epocală; ... - cert e că totul dură peste orice așteptări;... dangătul, cel dintîi dangăt funebru, profund, răscolitor ca și viața și faptele nemuritoare ale Dispărutului plîns de întreaga omenire, unde se găsea ea în acel moment, pe ogor, în uzină
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru, sedus lesne de diversitate și pitoresc, îi aparțin lui Richard de Devizes, un călugăr din Winchester de la sfîrșitul secolului al XII lea. Locul blestemat dar atît de fascinant despre care se tînguie calu- gărul este orașul Londra, așa cum era el în plin Ev Mediu. Mi se pare, însă, că imaginea pe care o reconstituie Devizes, cu toate contradicțiile și extravagantele ei, ar putea fi înțeleasă drept o metaforă superbă a întregii lumi
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
vrea s-alinte, Când ,ca să-și bată joc ,mă minte, Cănd sfarmî-al gândului avânt, Cănd frige ,arde ,ca o flacă; E-a fericirii mele racla, Și-a moartelor nădejdi mormânt!.. Tamara La ce să știu a ta-ntristare? De ce te tânguiești așa? Tu ai greșit... Demonul În față-ți ,oare? Tamara Să nu ne-audă cineva! Demonul Sântem doar noi. Tamara Dar Domnul ,sfanțul? Demonul Spre noi n-o să privească el, Căci uită , pentru cer, pământul! Tamara Dar osândirea ,iadul cel
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care artistul e nevoit a o lua în considerare: "Stai în fața mea. Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun umană, e viața însăși supuse unei radicale reciclări, însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți se feresc s-o numească;/ Cînd dedesubtul lavei împietrite ești doar un hohot de plîns nesfîrșit amînat;/ Îți vine să fugi
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de orice fixare, ori pur și simplu ca potențialitate: "ce este aici. aici nu este pomul. aici este ceva care încearcă să se nască. este mișcarea buzelor" (mișcarea buzelor). Sau notificarea amestecului ficțiunii cu viața, a indistincției în care se tînguie un sincretism primordial: "scriu cu limbi de aer și de sînge ale plămînului, cu o creangă sub formă de trei degete/ moartea îmi tot dă tîrcoale, își zburlește coama/ scriu cu limbile plînsului de nou-născut" (ibidem). Sau cu o magică
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu/ se tînguie mugurele/ izbind cu mieii frunzelor/ perna înghețată a anotimpului". Fără tonul cuceritor din prima parte, aceste din urmă poeme sînt reflexul imediat și negru-caustic al celor mai diverse probleme ale lumii de azi, de la poluare și era electronică, la globalizare
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
colonii de muncă), glasurile lor deveneau niște discuri stricate care se epuizau, treptat, ajungând în stadiul de scâncete gâtuite. În Gulag și în lagărele naziste, multitudinea de limbi ale durerii depindea inclusiv de nația care le emitea, căci fiecare se tânguia în idiomul său. Care este, însă, memoria sonoră a torționarului? Ce reține el din victima sa? Supliciatorii ajung, uneori, la un asemenea "profesionalism" al producerii durerii, încât sunt capabili să distingă, după urlet, în ce etapă a torturii este victima
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
zice că are șansa izbăvirii chiar trecînd prin incandescentele miezuri ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged,/ Căci se tînguie către paradis" (Descîntec). Abandonat de "veșnicia dintîi", simțindu-se compus din cercuri eterogene, consumat de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
înainte ca dementa, care venea tare din urmă, să apuce să intre. Am auzit-o cum s-a izbit de ușă, după care, preț de juma’ de noapte, am făcut exerciții de cruzime, ca să-i rezist. Așa de tare se tânguia și se mieuna, încât am fost de multe ori la un pas să-i ridic interdicția. A doua zi după asta, s-a întâmplat Marea Nenorocire. Marea Nenorocire care avea să ne despartă pentru totdeauna. Am intrat în casă, ca
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
-s vii sclipind în soare/Cu priviri fulgerătoare/ Râde lumea, râd și ei“. Din totdeauna, podurile au stârnit admirație, devenind adesea punct de reper al comunității, semn distinctiv al unui oraș. În piesa lui Shakespeare „Neguțătorul din Veneția“, Shylok se tânguie lui signor Antonio că „în multe rânduri/Și-adesea pe Rialto m-ați mustrat“, Rialto fiind faimosul pod de pe Canal Grande din Veneția. Unul dintre podurile de pe Sena a dobândit glorie prin versurile lui Apollinaire: „Sub podul Mirabeau curge-n
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
Năvală, lăncierul, și viteazul jupân Șnuru, marele călător, bașca crâncenul Ulcică, ăl de i-a dat cep cu șuriu’ lui dom’ Bărdacă, și aș zice că mai sunt vreo patruzeci de mușterii de bază în meseria noastră, care acum se tânguie de zor, pentru Dumnezeu, fie-vă milă.” Numele călăului Abhorson trimite la verbul to abhor („a se îngrozi”, „a-i fi silă / scârbă”), dar și la whoreson („fiu de curvă”). Am oscilat între soluțiile Scârbeanu și Aștoarfei și, în cele
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
mussoliniană: „Ați obținut cele mai frumoase teritorii. Fără sânge; mă bucur împreună cu voi. Trăiască Ungaria!”. Atunci, în acea zi de 30 august 1940, îndelung, în dungă, ca de vijelie și foc, au bătut prelung clopotele tuturor bisericilor românești ale Ardealului, tânguindu-se împotriva raptului, a hoției de la castelul „Belvedere” din Viena, cuțit înfipt în spatele României Mari. Atunci, la întrebarea femeilor cu basmale negre, a copiilor, a bătrânilor ieșiți pe la porți, adresată ostașilor români părăsind întărita graniță de Vest, retrăgându-se la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
I. SUB CRUCEA VEACURILOR SECI, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci ... Citește mai mult SUB CRUCEA VEACURILOR SECISub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznăși tânguie pământul în dor de aur caldaceeași rugăciune a șteampurilor mute,cu umbre neclintite ce sângele îmi ard.Bucata mea de pâine pe masă șade albăuscându-se în coaja mirosului de vântcăci buzele îmi crapă în crusta disperăriide-a mai simți odată aroma
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Simona Tache Am trecut, aseară prin Sun Plaza și era deja Crăciun. Era plin de brazi împodobiți, iar în difuzoare se tânguia Celine Dion. Despre Crăciun, normal. E jumatea lui noiembrie, deci o s-avem la Crăciun de-o să ne iasă pe nas și o s-ascultăm cele câteva piese la temă (să tot fie vreo 6 :mrgreen:) din repertoriul internațional, până o să intrăm
Păi, Crăciun fericit! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20393_a_21718]
-
-oi preface într-o floare,Și voi înflori pe geamulMamei mele care-așteaptă,... VI. NE PLÂNGE DUMNEZEU, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul, Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță, El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul. Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată, Din răsputeri cercând, să rupă firul morții... Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată, Că
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
petale, Dar plânsul celui Sfânt iar sufletu-mi răsfață, Și-m umple trup și suflet cu rugăciuni florale. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de ... Citește mai mult Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață,Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul,Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță,El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul.Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată,Din răsputeri cercând, să rupă firul morții...Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată,Că
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-s gândurile grele de atâtea lacrimi. Rostogolesc în minte iureș de uragane, În timp ce universul mi-l golesc în patimi, În piept, tumultul muzicii din ale lui cazane. Puternic-adunare de ancestrale forțe, Tânguie în mine când dorul, apoi jalea, Prin cântec de baladă sau doinele ce-s torțe , Arzând fuiorul timpului îmi caut calea... Doar psalmul reînvie, ridicat spre-nălțarea : Doamne auzi rugăciunea mea ! ,, Căci...păcatul meu înaintea mea este pururea." Mara Emerraldi Referință
FURTUNA-N SUFLET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380224_a_381553]
-
împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
și nectar Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar Sclavul iubirii tale absolute. Aș vrea să plec și aș mai vrea să stau... Mintea mă ceartă și să plec îmi zice, Dar inima-mi se tânguie: — Mai vreau!... Și n-am puterea de-a o contrazice. Referință Bibliografică: CAPITULARE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAPITULARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382135_a_383464]
-
strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CLARINET Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului CLARINET Când bate toaca stins și mai încet, Parcă se-nfig piroane-n lemnul crucii, Se tânguie-n bătrâni stejari toți cucii, Suspină-n noapte, trist, un clarinet. Iar împărații, regii și chiar ducii Își duc mirese-n pas de menuet, Dar dansul este negru, nu-i balet, Ce să răpească, nu mai au, haiducii. Doar zâmbetul
CLARINET de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382259_a_383588]
-
pe care le străbat. Un program aranjat atent și mașină la scară - ăsta să fie spectacolul diferenței? Nu-i, deci, de mirare că vilegiaturile, vândute ca vizite în Paradis, sunt atât de ineficiente. Cel mai adesea, scriitorii trândăvesc, beau, se tânguiesc, socializează fără chef și scriu prea puțin. Și nu din vina lor! Ca și când nu era destul, lumea „bună” e împănată cu trepăduși, cu birocrați, care se hrănesc din celebritatea scriitorilor. Ca să nu-și piardă pâinea, exagerează, se alipesc la breaslă
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]