97 matches
-
Bravo! Meritați o recompensă. Dar mai întâi să vă anunț că trebuie să sosească, aici, în vacanță, și sora mea Raluca. Voi ați cunoscut-o. Doar puișorii o s-o cunoască acum și ei (din pădure se aude „vocea” Lupului și „tânguielile” Vulpii) Cocoșul: Lupul și Vulpea o cunosc pe Raluca; ea cu Grivei mau scăpat de câteva ori din ghearele lor. Miki: Ce cocoș lingușitor! „Raluca m-a salvat din ghearele lor?!” Puii, în cor: Curtea este măturată/Apă rece e
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
zguduitoare. O, voi oameni, care m-ați crezut dușmănos și mizantrop, strigă el, nu știți ce inimă înclinată spre bine și spre bucuria sociabilității am, dar boala mea, ca s-o ascund, mă desparte de voi! Și continuă într-o tânguială, sfâșietoare ca a lui Milton, că auzul stins l-a izolat de sonoritatea lumii și artei. Nefericirea surzeniei crește prin ursuzenia nevoită: „Dumnezeire, tu privești înlăuntrul meu, tu cunoști, tu știi că iubirea de oameni și pornirea spre bine locuiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar putea anunța faptul că timpul tău are un sens, iar „celălalt” timp (pentru semenii tăi) ar putea fi risipit, de fapt, În cel mai autentic și cu folos mod! 8.5. Dorul - o problemă personală și insondabilă Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din „tortul” dilemei existențiale, atât poate ciuli urechile la transcendența ce-l cheamă și pe el. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Poate că numai așa va ajunge la un oarece liman, la niște certitudini, la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de instrucție și cultură, de statutul social sau material, cu toții trecem prin căderi, prin pase melancolice și chiar prin faze destructurante. Simți că ceva nu e În regulă, ai nevoie neapărat de ceva, nici tu nu știi ce. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Simplitatea și lejeritatea exterioară, pe care le afișăm din diverse rațiuni (din complezență, pentru a da impresia că suntem tari, Împliniți, că o ducem bine etc.) nu Înseamnă În nici un caz simplitate existențială, atrofierea unor tensiuni interioare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
am oferit Înșine. În același timp, prin aceste resorturi, privim cu speranță și În viitor. Fiecare consideră că viața sa e mai importantă decât a celorlalți. Autocentrismul valoric ține de orice conștiință trează, care se manifestă nu fără doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Viața mea se concentrează În dorul pe care-l resimt la un moment dat, când apare acel amestec curios de durere, plăcere, tristețe, bucurie, o covârșitoare sfâșiere și o indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ceva care nu poate fi surprins nici prin aceste subterfugii. Restul este mai mult subînțeles, refăcut și contrafăcut de oricine va Încerca să descifreze taina vieții cuiva. Și se perpetuează, să zicem simplu și plat, sub formă de doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. 8.6. Reflecții legate de trecerea timpului Părăsirea unui an vechi și intrarea Într-unul nou ne predispun la o reflecție asupra timpului. Ce este timpul și cum ne situăm În raport cu el? Interogațiile În legătură cu natura sa au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ochiul, mintea și inima.) 12.4. Cu domnul Teodor Cozma prin Europa Domnului Cozma iar Îi este frică - sau se preface că-i este frică - atunci când urcăm În avion. — E greu, Costică, e greu... Tac diplomatic, neluându-i În seama tânguiala, gândind că este acea nevoie de alint pe care o așteaptă din când În când, cât se poate de normală. Și pe mine mă trece un oarece nod În gât pe coridorul dinspre avion, având la rându-mi nevoie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
vioară sub b)rbie, se ridic) pe vârfuri, Închide ochii, Isi umfl) n)rile și Începe s) cânte Concertul pentru vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am o aversiune fâț) de tânguielile astea cristaline. M) deprim). Asociez concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
între ei. Apele astea curate au înghițit destine, speranțe și mult viitor. Dar cine îi mai plînge în afara unor muieri cu privirile înecate în depărtările oceanelor albastre? Moarte deja și ele de mult. O, da, plînge Bahia de Nipe prin tînguielile brizei blînde. Briza îmi mîngîie fața și-mi povestește monoton crîmpeie din istoria însîngerată a acelor locuri. Și, n-au fost pedepsiți de Dumnezeu? Într-un timp erau o duzină de nave pirat, îmi răspunde briza. Atacau convoaiele în drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
materialul rămâne șubred. Un brutal ping-pong între pumnii de fier ai istoriei a transformat milioane de oameni într-o națiune aproape imaginară. Am citit mai tot ceea ce cred elitele basarabene despre identitatea locului. Am rezistat la un registru întins de tânguieli ori răsteli, de la resemnarea mioritică fără mioare la ideologii create de analfabeți hiperactivi. Am închis ochii la postmodernismul unor oameni fără experiența modernității și am descurajat somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Europei. Dată în Cetatea Sucevei ianuarie 25, anul Domnului 6983 (1475) două săptămâni după izbânda Moldovei asupra turcilor la Podul Înalt Vaslui, 10 ianuarie 1475 1 "Pentru Moldova și Ștefan !" "Mamă!... Mamă!... Unde ești mamă!" "Oameni buni!... Ajutați-mă!..." Scâncete, tânguieli, pe românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vine din altă parte. Garnizoana Tange se alătură armatei lui Nobunaga și porniră cu toții, grăbiți, fără zăbavă, spre fortăreața Zenshoji. De cum Înțeleseră că sosea Nobunaga, cei din garnizoană scoaseră un strigăt. Dar nu erau urale; păreau mai degrabă țipete și tânguieli jalnice. — A venit! — Seniorul Nobunaga! Nobunaga era stăpânul lor, dar nu toți știau ce fel de general era. Nu se așteptaseră ca Nobunaga Însuși să vină, pe neașteptate, la acel avanpost izolat, unde cu toții tocmai se Împăcaseră cu gândul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o carte atent elaborată, surprinde stilul lui L. Rusu, care i se pare „neculcian, presărat la tot pasul cu interogații retorice, vaiete, tânguieli, interpelări hazlii”. C.I. Gulian îi răspunde primul lui L. Rusu în Contemporanul (nr. 24, 14 iunie 1963, p. 7), însă unele dintre frazele scrise atunci nu pot să ne stârnească decât zâmbete: „Prof. Rusu ignoră complet faptul că pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
întristare au adus a lui jalnică moarte, Lui Ștefan vod(ă) frăține-său, celui deplin în toate, care aici l-au astrucat cu cinste frumoasă. Cu pompă mare L-au adus, domnilor cuvio(a)să. Jale soții(!) lui lăsând și tânguieli nespuse, Coconilor și neamului suspinuri necuprinse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Comedie, este un fel de esențializare a structurii ei muzicale. Am recunoscut greu linia. Nu mai erau compoziții interpretate live, să spun, cum obișnuia Dorina. Am întîlnit un tip de comentariu sonor, un clopot, de pildă, care își cîntă fie tînguiala, fie fermitatea, ritmuri care bat trecerea timpului - sunete de pendulă - care transformă ludicul în dramatic într-o secundă. Care vorbesc despre ce nu se vede, dar se simte, pe scenă, în sală, sunete care murmură ceva despre acumulările minciunii fără de
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
Dumitru Hurubă Ori de câte ori se află în penurie de pălincă - momente rare, e adevărat - Haralampy devine sentimental aducându-și brusc aminte că suntem vecini și prieteni, că o trimite pe soacră-sa la noi ca să nu-i mai audă tânguielile la emisiunile "Iartă-mă" și "Surprize, surprize" (TVR1), sau fredonând (cu o voce ca a regretatului bas Nicolae Florei), una din manelele lui Nicolae Guță (pe postul Tv "Taraf"), în timp ce curăță cartofi... Pentru că i-a atras atenția în câteva rânduri
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
Unii dintre derviși se rostogoleau la pâmânt și rămâneau acolo. Se târau pe jos și gemeau. Alții stăteau nemișcați și-ți era greu să-i deosebești de cei loviți de epilepsie. Când dintr-o parte, când dintr-alta, se auzeau tânguieli ascuțite. Într-un alt grup, oștenii, acoperiți de sudoare și de praf, se stricau de râs. Alții alergau fără să știe încotro și de ce. - Ce noapte minunată! zise Sadedin și, după ce sorbi ultimul strop de rachiu din sticlă, o aruncă
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție cu masca pe față privesc convoaiele trecând cu aceeași uniformă anonimă sfâșiat între idee și omul destrămat ochii
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
răgete ar fi fost niște șefi de partid la fel de breji ca Bobu și Postelnicu. Ba chiar mai breji, prin lingușeală, slugărnicie și prosternare subumană. Ceea ce, de altfel, i-a emasculat etic pe veci. Zbieretele patriotarde de azi nu sunt decât tânguielile după pierduta bărbăție de ieri. Intrați, ca să zic așa, până-n gât în rolul Șeherezadei, eunucii bolșevico-fasciști continuă să scoată falsete, doinind cu jale, fără să observe că "gura de rai" s-a transformat între timp în "gură de metrou", iar
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]
-
mandibule de crustaceu / ape tulburate cu aberații genetice și nativități distrugătoare / țintă de hăcuit cu harponul în pelicula de opt milimetri / înaintez electrocutat cu pești electrici în gropile de potențial / apocaliptic / în echilibru pe marginea ferestrei la etajul 101 / aud tînguiala miilor de gloanțe / lagăre aeriene și șarje de oțel lichid / tornade cuibărite-n flori de cîmp / aripa ciuruită fumegă după cortină / recviemul topit" (Asalt II). Se conturează astfel un vizionarism materialist. S-a vorbit în legătură cu producția în cauză despre "scenarii
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și lumea va fi o simplă fosilă. / Ninge de anul nou, fără colindători, / buhaiul își plînge singur de milă" (Înainte de final). Inadecvarea, disonanța
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
simbioză cu melodiile prezentate, a interpretat câteva cântece țigănești care l-au impresionat până și pe Haralampy al cărui cumnat este fabricant de ceaune din tuci. Interesante și de bun simț și textele interpretate românește, care eclipsează periculos de bine tânguielile ridicole și răfuielile personale din unele cântece populare românești interpretate sfâșietor de unii soliști. Cu bani! l Un reporter de la Realitatea Tv, aflat în orașul marii Uniri, care-și pierduse fondul secundar de cuvinte din cauza emoției momentului, a raportat spre
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]