92 matches
-
urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am născut și la fel cum ne-am trăit viața: intr-o singurătate deplină, plină de tânguieli și de ecouri ale propriei noastre ființe. Oamenii bătrâni, părinții noștri a căror structură biologică le-a șubrezit rezistența sunt tot aceia care ne-au dăruit cel mai frumos cadou posibil: însăși viața. Sunt tot aceia care ne-au fixat
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
munții, defrișate pădurile, schilodit vocabularul prin împrumuturi și acceptări nepermise a unor cuvinte din alte limbi... Descoperă și se confruntă cu ape tulburi, care par să-i inunde întreaga ființă și trăiește profund spaima neputinței. Nu stă nepăsătoare, ci „descifrez tânguielile le curăț de flegme le descânt de urât” vorbind „întunericului... între stele până triluri zidite prin/ cuiburi aud și mă rog să mai înflorească o dată copacii/ și pe străzile lor a risipitorilor”. Găsește în sine motivația și forța de a
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
își luă catrafusele și o tuli la mumă-sa. Îl târa pe copil pe unde credea că-l poate învăța câte ceva folositor, de la oricine (că nu se știe!)... chiar și prin cârciumi unde el își mai vărsa năduful, în vacarmul tânguielilor și boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
dragoste, fărîma aia de sensibilitate feminină, speranțele ei de fericire blîndă la tinerețe, peste toate astea ploua cu grămezi de bani care ei îi provocau silă, pentru că erau numai ură neîmpăcată și speranță și văicăreală fără sfîrșit, un fel de tînguială în fața destinului, care o procopsise cu un bărbat ce dormea de-a-n-picioarelea și povestea de un secol aceeași poveste anostă cu acei turiști care s-au oprit să-l întrebe pe el în ce direcție ar fi trebuit să o ia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
luaseră razna, iar pereții flambau în stânga și în dreapta în unghiuri de-a dreptul periculoase. Dușumeaua nu mai era orizontală, ci părea că trasează în aer segmente neregulate, într-un dans haotic, mișcând cu putere tot ce se afla pe ea. Tânguiala apocaliptică a pământului îngrozi pe toată lumea, iar vecinii, rezemându-se de pereți, se îmbulzeau afară, în stradă. Sakura începu să țipe, strângând în brațe păpușa cu care adormise. Clătinându-se pe picioare, cele trei reușiră să iasă și ele în
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
pentru suflet, dăruite! E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată-n gând de scriitor și pusă-n ochi de cititor! Este urma de cerneală cu-a inimii frământare, ce
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
de fericire, doamne, ce mi-a fost dat mie să pățesc, uite-mă înmuiată de neacutare ăsta al meu, parcă sînt o brazdă în care își aruncă el semințele și ce oi rodi eu din prea plinul inimii mele - și tînguiala alerga peste dealurile de primprejur, se rotea amețită ca păsările ce planează pe curenții de aer cald în zilele călduroase, ochii i se umpleau de lacrimile dulci, pe care i le sorbea bărbatul mirat și el și fericit în același
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
lăsând fata în neputința de-a înțelege dacă Ion glumește și-acum, sau îi chiar serios. Cu mâna la gură, a îngrijorare, Ruxandra îl oprește cu vocea ei dulce dar hotărâtă: - Gata, Ioane! Tu sfârșești cu șaga, eu sfârșesc cu tânguiala!...Stai serios să videm ce-o mai rămas di făcut la pozna asta a noastră! Și ceea ce-au mai pus ei la cale repede nu era mare lucru de-mplinit. Încă de cu seară, Ruxandra își puse la îndemână, înr-o
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
citea foarte mult. El n-avea timp să doarmă pentru a citi mai mult. Nichita nu avea nevoie de timp să citească mult, el citea și scria din sine însuși. Acest text nu este însă despre scriitori sau despre bătătorita tânguială, „Vai, ce rău ne face lumea virtuală. Vai, online-ul ne distruge copiii și nu ne lasă să mai trăim...”. E despre altceva. E despre nevoia de a trata instrumentele de comunicare online, respectiv rețelele de socializare, la valoarea pentru
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
ai întrebat dacă doresc? Botezat am fost, fără să știu, cu-n nume; De ce legea voastră s-o împărtășesc?” ...Și pentru toate acestea și alte multe Băiatul i-a smuls mamei inima din piept, Aruncând-o în mărăcini s-asculte Tânguiala lumii ca ceva nedrept. Bărbatul se șterge de sânge în grabă Cu-o aripă de corb în zbor, Din tufă, îndurerată, inima întreabă: “Dragul mamei,mâinile te dor? Dragule, mâinile te dor? Mâinile te dor Te dor Dor...” Al.Florin
INIMA MAMEI, POEYIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340588_a_341917]
-
ai întrebat dacă doresc? Botezat am fost, fără să știu, cu-n nume; De ce legea voastră s-o împărtășesc?” ...Și pentru toate acestea și alte multe Băiatul i-a smuls mamei inima din piept, Aruncând-o în mărăcini s-asculte Tânguiala lumii ca ceva nedrept. Bărbatul se șterge de sânge în grabă Cu-o aripă de corb în zbor, Din tufă, îndurerată, inima întreabă: “Dragul mamei,mâinile te dor? Dragule, mâinile te dor? Mâinile te dor Te dor Dor...” Al.Florin
POEZII DEDICATE MAMEI, DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377584_a_378913]
-
românilor ne-a adus mai multe învățăminte, atât pentru popor, căt și pentru întreaga clasă politică: -cetățenii atât din țară, cât și din diaspora, și-au dat seama că nu rezolvă problemele țării cu lehamitea față de politicienii infractori, nici cu tânguieli, cârteli și înjurături pe marginea șanțului, sau la cârciumă, ci prin mobilizare și participare efectivă la putere, conștientizând că asta se realizează numai cu forța votului lor, atunci când sunt uniți. Că vocea lor se face auzită de politicieni numai când
FENOMENUL 16 NOIEMBRIE SAU TREZIREA LA DEMOCRAŢIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382080_a_383409]
-
și ar fi luat-o la fugă pe străzile Vienei, așa desculță cum era, și s-ar fi dus la Mihai și i-ar fi zis: „Iată-mă, Mihai, asta sunt... „ Apoi iar îi apăru în față maică-sa cu tânguielile ei, că nu, că trebuie să-l ia că pierde partida, că frumusețea și tinerețea trec, se duc; viața de artistă e mereu în bătaia vântului, văzuse ea multe la viața ei, câte artiste nu se rataseră și se ramoliseră
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ploile dese din jur tânguielile fără sfârșit ale Irinucăi și a ta din poeme mă fac să cred că anii adună în riduri urâtul nemulțumirilor îți place să te zbați în plase himere o oarecare să fure mila cerșetorului să te lase pe tine să
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
urâtă, ci mai ales fiindcă este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am născut și la fel cum ne-am trăit viața: într-o singurătate deplină, țiuitoare, plină de tânguieli și de ecouri ale propriei noastre ființe. Vom ajunge și noi, la rândul nostru, așa? Vom ajunge să ne întrebăm dacă nu cumva asta e ultima noastră noapte, dacă nu cumva asta e ultima noastră zi, dacă nu cumva săptămâna
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
Păcurarilor), sînt scandalos de degradate; socoteala edililor e una simplă, de gospodină care, după ce mătură, ascunde gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lume bună! 22 februarie Lumea bună a literelor românești a picat într-un soi de lamento din care se înțelege că schimbîndu-se, după '89, vremurile, încercata noastră literatură cunoaște, iarăși, un pasaj încețoșat, din care nimeni nu vede ieșirea. Toate tînguielile duc spre același motiv, spre vremea dictaturii, cînd, deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul, numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mut cînd nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul umărului, ca și cum ar ține o vioară, iar cu dreapta apucă un imaginar arcuș. S-aude chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul? E un fost diblar pe la mesele locantelor, o! ce locante!, dispărut, și el, odată cu trăsurile. Trăsuri c-un cal, cu doi. Făptura omulețului de pe gard cunoaște-acum doar o singură tresărire: cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar putea anunța faptul că timpul tău are un sens, iar „celălalt” timp (pentru semenii tăi) ar putea fi risipit, de fapt, În cel mai autentic și cu folos mod! 8.5. Dorul - o problemă personală și insondabilă Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din „tortul” dilemei existențiale, atât poate ciuli urechile la transcendența ce-l cheamă și pe el. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Poate că numai așa va ajunge la un oarece liman, la niște certitudini, la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de instrucție și cultură, de statutul social sau material, cu toții trecem prin căderi, prin pase melancolice și chiar prin faze destructurante. Simți că ceva nu e În regulă, ai nevoie neapărat de ceva, nici tu nu știi ce. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Simplitatea și lejeritatea exterioară, pe care le afișăm din diverse rațiuni (din complezență, pentru a da impresia că suntem tari, Împliniți, că o ducem bine etc.) nu Înseamnă În nici un caz simplitate existențială, atrofierea unor tensiuni interioare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
am oferit Înșine. În același timp, prin aceste resorturi, privim cu speranță și În viitor. Fiecare consideră că viața sa e mai importantă decât a celorlalți. Autocentrismul valoric ține de orice conștiință trează, care se manifestă nu fără doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Viața mea se concentrează În dorul pe care-l resimt la un moment dat, când apare acel amestec curios de durere, plăcere, tristețe, bucurie, o covârșitoare sfâșiere și o indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceva care nu poate fi surprins nici prin aceste subterfugii. Restul este mai mult subînțeles, refăcut și contrafăcut de oricine va Încerca să descifreze taina vieții cuiva. Și se perpetuează, să zicem simplu și plat, sub formă de doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. 8.6. Reflecții legate de trecerea timpului Părăsirea unui an vechi și intrarea Într-unul nou ne predispun la o reflecție asupra timpului. Ce este timpul și cum ne situăm În raport cu el? Interogațiile În legătură cu natura sa au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ochiul, mintea și inima.) 12.4. Cu domnul Teodor Cozma prin Europa Domnului Cozma iar Îi este frică - sau se preface că-i este frică - atunci când urcăm În avion. — E greu, Costică, e greu... Tac diplomatic, neluându-i În seama tânguiala, gândind că este acea nevoie de alint pe care o așteaptă din când În când, cât se poate de normală. Și pe mine mă trece un oarece nod În gât pe coridorul dinspre avion, având la rându-mi nevoie de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]