509 matches
-
la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum chei a-l slobozi o dată în veac o zi zeii craniul ni-l rotesc munții scad și ape pier plâns la râs/versant invers vârful schitului e vers mișunând la învieri îngropară serafimi psalmul tânguirii și până ne-om împărtăși lumânări să-i înmulțim lasă-i somn și smirna grea cerului ce se temea că o a sedus o stea la margini de arta mea consoane/piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
găuri sînt cele cu ghinion) culorile orașului, plecase ea și nu mai era nimic de privit - Eram că una din acele păpuși sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpadă murdară - tînguirile stranii ale țigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoționează atît de mult, aproape la fel de mult că micile anunțuri de pe stîlpi ( pierdut broscuța țestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanțială) care s-au înmulțit îngrijorător în ultima vreme
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în Renaștere era cunoscut sub numele de „tragedia neîmplinirii”: „Undeva ― departe-aproape se auzea/ tânguirea sfâșietoare, dureroasă,/ a ceva neîmplinit, nedefinit./ ― Ce era???!!!/ Pentru tine: Nimic!/ Pentru mine:― Strigătul și Răspunsul/ se despărțeau pentru totdeauna,/fără să se se fi întâlnit!” (Un-deva). Poezia Viorelei Codreanu Tiron constituie o abordare aptă să redescopere în om - fără
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
și sub numele de alint (sau conspirativ?), "Stolo". Diminutivul a fost folosit în vremea campaniei electorale de către actualul domn Președinte al statului, Traian Băsescu, când acesta, în văzul tuturor televiziunilor, a izbucnit în sfâșietoare (unii răi ai țării spun că tânguirile au fost cam crocodilice...), cu ocazia părăsirii de către T.Stolojan a arenei politice... Oricum, mare jale plutise în acele momente peste întreg ținutul geto-dac, minus mioarele becaliene, care pășteau, ca niște oi nepricepute, pe un alt izlaz... Dar cine s-
Comisii, răfuieli și coada lui Aghiuță by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10630_a_11955]
-
Cuvântul...!). De aceea, reverberațiile lexicale, având cadențe metrice de stabilizare a unei sintaxe ... naturale, ca la ..., ca la..., să ne pară atât de sigure și cunoscute, deoarece ele au fost verificate și la înalte curți boierești, ale liricii de vârf. Tânguiri ale Eclesiastului, ale lui fugit irreparabile tempus, ale mitului oglinzii, ale rătăcirii în vissunt semnele unei culturi asimilate și bine distribuite în pagină. Un segment consistent al comu nicării încadrează câteva poezii de referință, privind-o pe ... mama.( La noi
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Fără a dezerta din condiția sa de artist, adică de lucrător activ pe șantierele bunurilor simbolice, dar și fără compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
ămi sugera, ăntr-o intuitivă străfulgerare, existentele mele anterioare. Mai ales una, umila și simplă, o evocare cu predilecție, deoarece cu timpul am ănvătat tehnică acelor reăncarnări spirituale care mă fac de nerecunoscut celor mai aproape de mine. Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
și să mingii pămîntul de sub pleoape./ De ce m-ai născut de carne, mama/ cînd aș fi putut repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare" (Intrarea în miracol). Byron, Shelley, Lermontov își aduc pînă la noi "tînguirea" prin mijlocirea învățăcelului lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
pînă la noi "tînguirea" prin mijlocirea învățăcelului lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
palpitanta descriere a funcționării mecanismului represiunii politienesti-ideologice din fosta Germanie de Est, va trece, firește, neobservată într-o lume în care nesimțirea lui Iliescu și Nastase, aberațiile lui Vadim și Păunescu, orăcăielile de mahala ale lui Gavra sau Băsescu, ori tânguirea patriotarda a mai tuturor "aleșilor" nației domină copios discursul public. Există toate șansele că singurul cititor al acestei cărți să fie, pe patul de spital, înfrântul luptei pentru aflarea adevărului, dl. Ticu Dumitrescu. Să ne mire, atunci, ca ultimă găselnița
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
oprim și s-o privim șocați. Văzută de sus, toată izbucnirea aceea de vegetație este impresionantă: lăstăriș de nepătruns, dar și pomi diverși, nu pui de pomi, ci arbori cu tulpini viguroase și coroane ample, prin care vântul trece cu tânguiri nedescifrate. Felul cum, parcă dintr-o dată, din senin, din nimic, a prins putere acolo vegetația vorbește despre marea, inegalabila, tăcuta lucrare de neoprit a naturii. Bizare și anapoda sunt locul unde a apărut această adevărată pădure și împrejurările în care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cînd să le
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului, începe cu aceeași propoziție, reluată că un fel de litanie, o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-acum treizeci și cinci de ani de cînd reciclez hîrtie. Frază trece prin diverse variațiuni pe parcursul poveștii, dar reluarea ei, si astfel transformarea în sumbru laitmotiv, exprimă neputința personajului, victima a ratatelor sale eforturi de a salva în
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă, vie, legată la gît cu o panglică roșie, să nu
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
stea/ Și-am găsit, dar încă - două,/ Ochii la amanta mea" (p. 66). Impresia e de romanță ratată. Stilul consacrat al idilelor coșbuciene e departe. Surprinzătoare mi s-a părut marea extindere a unei poezii a durerii, cu stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
fost d-sa. Au mai avut și alții, au mai pătimit și alții (de pildă Al. Călinescu, ieșean ca și Dan Petrescu, dacă nu cumva l-a uitat). Nu stă lumea toată doar în spinarea unui singur om. l Aceleași tînguiri și nostalgii după o lume literară egalitară, în articolul lui Ovidiu Pecican din Tribuna cluneană nr. 58: pămîntul fuge de sub picioarele provinciei culturale, în vreme ce acela de sub tălpile Capitalei se îngrașă. Doar că dintre editurile beneficiare de avantaje și priorități, citate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia timpului nescurs de atunci... cândva, primăveri păscut-au inimii văpaia, n-aș vrea să te scutur! de
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
Singuri stăm în fața sorții Ce ne calcă pe grumaz, Muribunda clipă-a vieții, În genunchi cere răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM Domnul Smithson Trezit la miezul nopții, domnul Smithson Își căută ciorapii, mâna sa dădu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
de moarte.De-acolo vin acele duhuri releCe ne dezbină și aruncă din naceleSmoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madonaîși lăcrimează ochii . Templul din AltonaEra pustiu, totul era normal,Copiii se făceau, creșteau,Doar violina-și continua cântarea,O tânguire care tulbură și marea,Ea era blondă, ochii verzi-albaștri,Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna.BMMDomnul SmithsonTrezit la miezul nopții, domnul Smithsonîși căută ciorapii, mâna sa dădu peste altă mânăCare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
cade și se-ndoaie. Și striviți de mâna ploii Sunt în lanțuri puși călăii Osândiți la-ngropăciune, Cu tot răul de prin lume. Clipe seci și efemere Vor să prindă iar putere, Florile de mucegai Cer parfum nou să le dai! Tânguirea stă de pază E orbită de o rază..., Ceasul zilei numărat, Nu e om fără păcat! Dar cu flacăra credinței Primim crucea biruinței, Prin izvoarele de lacrimi Ne spălam mereu de patimi. Drumu-i greu și noduros, Dar e cerul luminos
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
Străjerul meu etern născut din stele, E martorul tăcut scrutând eterul Zenit peste Nadirul sorții mele. Cu timpul armă, am înfrânt destine, Zei nemiloși țesându-te-n tenebre; În roua nopții te-au ascuns de mine Și-n licurici, sub tânguiri funebre. Zvântat-au roua soarele și vântul, Cri-cri-ul potopindu-l cu lumină, Născându-te, o floare pe mormântul Însingurării mele, ca regină. Acum ne contopim în curcubee, Eu seve-ți dau, tu pete de culoare Mă răstignești ca umbră pe
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor de la Cameri de tînguirea unui violoncel care geme neputința și trufia, păcatul și aroganța omului, accentuînd jocul minimalist, impecabil, al actorilor. În montarea regizorului Alexander Hausvater, imaginea suport s-ar dori una de continuu cabaret. Ideea în sine ar putea să fie valabilă. Distanța
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
spre existență, existența spre eternul reînceput. Fără poezie, viața este o planetă fără soare, o pasăre fără aripi, un limbaj interjecțional fără înțeles. Poezia este adevărata înțelepciune. Este înțelepciunea de a trăi în idealitatea care face să amuțească îndoielile, întrebările, tânguirile. Idealitatea frumosului și a sublimului constituie realele adevăruri ale vieții ale unei vieți superioare. Căci nu este adevărat decât ceea ce te face să vibrezi, să participi, să pătimești la înaltă temperatură spirituală. Poezia este autentică în măsura în care poate deveni o normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]