54 matches
-
suc de portocale. Zicea că o doare în gât. Mamă, ce-ar fi să-ți pui iar masca aceea pe care ți-a recomandat-o Naoji? Intenționasem să-mi îndulcesc vorbele cu un zâmbet, dar vocea mi-era toată un tânguit. — Cred că te-a epuizat încordarea asta zilnică, zise mama, blând. Te rog, angajează o infirmieră. Mi-am dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât de a ei. Asta m-a făcut să mă simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
propriile mame, fii și frați cum se pierdeau în moarte, căci nu mai aveau să-i vadă niciodată.(...) Și, străbătând acest teribil ținut Leviatán, pe malurile călcate pentru prima dată de acei bieți imigranți, mi s-a părut că aud tânguitul bandoneonului lui Troilo: Când tristețea și tumultul din Buenos Aires/ Mă fac să mă simt și mai singur, / caut pe inserat o mahala / de unde mă uit înapoi, prin tărâmul asta de juma de secol / crescut și mistuit de iubiri și necaz
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din cei aleși să mă vadă și să mă asculte. Si asta pentru că găsitu-te-am de atâtea ori prin lăcașuri și zidiri domnești. Te urmăresc de multă vreme. Stiu când ești mulțămit de cele aflate, precum și când ai inima tânguită. Sunt lângă tine de fiecare dată când cauți cu disperare un semn cât de mic despre o alcătuire domnească... Am încercat să-l întreb cine-i, dar nu mi-am auzit glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Numai astăzi Acum câteva zile, în curtea unui spital de copii din Cluj: în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel de plimbare. Copilul urlă - un tânguit macabru, un plâns bolnav și trist - urlă continuu. Părintele tace, îl mângâie, imploră băiatul care nu-l aude și nu-l pricepe, să nu mai plângă. Părinte și copil, singuri cu durerea lor, în curtea spitalului. La etajul doi se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
una peste alta, cu fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau strigătele și loviturile înăbușite ale unei bătăi, din cealaltă, zgomotul frenetic al unei împerechieri, iar în fundal adăsta un tânguit anonim, getil și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a spus despre ce e vorba: ziarist român, accident, Veneția etc. Slavă Domnului, urc, greoi, mai aveam 20 de mărci - o chitanță pentru Uniunea Scriitorilor mi-ar trebui, o primesc de la șoferul bosniac; toți erau bosniaci, toți fumau, femeile cântau tânguit, mă sufoc, tușesc ,, du-te la spital!". Am ajuns la Centrul Cultural Român din Veneția, cum, nu știu nici azi. Podurile de la gară, de la Santa Lucia la campo Santa Fosca, unde-i sediul nostru, cu statuia lui Sarpi în față
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
început să-mi frec corpul cu brațele, ca să-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
deschidem gura, fulgii pătrund și, gata, suntem sătui. Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
bombată Între-un crac de carne Și alt crac frumos Viața să-și răstoarne Cu sufletu-n jos Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
al gardului... gata să-ți acopăr saltul următor... Dar nu a mai fost nevoie... Cât de aproape am fost unul de altul în acel moment, fără să știm, și cât de departe ne au dus valurile războiului! - a sfârșit vorba tânguită Petrache. Asta-i de necrezut! Și unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înseamnă? - a întrebat Petrache. Astea-s despăgubiri de război către ruși - a răspuns inginerul. Și cât o să tot dăm cote? Unii, săracii, cumpără grâu sau păpușoi, ca să nu rămână datori. I-o luat la pușcărie pe alții - a răsunat glasul tânguit al lui Petrache. Întreabă-mă, să te întreb. De unde să știu? Durează cât vor rușii - a presupus inginerul. Strașnic armistițiu am încheiat cu rușii! Tratat de robie, nu armistițiu. Asta am încheiat - a răbufnit Costăchel. Stați, că asta nu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu mai este mult și ajungem. Uite, la gardul acela, spuse gâfâind Ianache. Se simțea acum briza dinspre mare ca o respirație binefăcătoare. În spatele ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin Vodă Duca, acum că nu mai era doamnă, își dădu drumul durerii uitând de rang. Bocea când tânguit, când ascuțit oltenește, ca între dealurile de la Brâncoveni: „Aoleu, aoleu, aoleu, ce mi făcuși Constandine, aoleu!” Și iar: „Aoleu, că va pune taica pungă dă pungă din București până-n Stambul și zău nu ne va lăsa așa, și iar mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, de cetatea celor o mie de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urletele celor ce aveau coșmaruri, de bombănelile neînțelese, de gemetele și scrâșnelile lor din dinți. El se scula întotdeauna primul, să se spele cel dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos..., apoi, des prinzându-se din îmbrățișare, spuse tare: — Și voi să trăiți întru mulți ani! Tobele răpăiră scurt și se opriră. Dinspre cetate venea tânguită chemarea muezinilor. Musulmanii se întoarseră cu fața spre răsărit, încredințând mișcării mute a buzelor tainele rugăciunilor lor. Creștinii, respectându le reculegerea, lăsau gândurilor toată emoția regăsirii. „De ce fel de grijă și spaime a avut parte taica, Doamne ferește, de se aștepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarce, l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
razele dimineții. Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa se exprima el; fâlfâitul din aripi a unei gâște sălbatice - ce spun eu sălbatică, aici totul era sălbatic și frumos - ce se simțea în aer ca niște suspine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ești acolo? șopti Franciscovich în stația de emisie-recepție. Vocea lui Ausonio, tremurândă, răspunse: - E moartă, Diane. Am încercat. Nu s-a putut... - Ascultă! Nu a ieșit pe aici, deci e înăuntru. Îl aud... Pentru câteva momente, liniște. Apoi aceeași voce tânguită: - Am făcut tot ce era posibil, Diane. Crede-mă... - Nancy, revino-ți! Suntem împreună până la capăt? - Da, sigur... Și apoi vocea îi deveni fermă: Să mergem după el! - Stai, veni răspunsul, tot ce trebuie să facem este să-l ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]