54 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > O SĂ TE SUN Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 529 din 12 iunie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar ca în noi
O SĂ TE SUN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358240_a_359569]
-
avocatul, la Casa Morarului au izbucnit țipetele Doinei, Mariusei și ale Irinei, cărora li s-au alăturat ale lucrătorilor aflați în prejmă. Treptat, vestea că neobositul Andrei Murgescu trecuse la odihna veșnică a îndoliat întreaga comunitate a Murgenilor, în timp ce dangătul tânguit al clopotului o ducea în cele patru zări. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
țipând " Aaa...', apoi la tinerețe simte mai multe și se îndrăgostește, cumva vibrând apoi în unda suferinței spune "AAa-mooorr!!". Amorul fiind dureros mai ales dacă nu-i poate fi împărtășită dragostea de către cel iubit, dragostea persoanei îndrăgostite echivalând cu un tânguit prelung "mooorr!". Printr-o dragoste adevărată le simțim pe toate. Uneori, poate că este suficient numai să treci pe lângă o persoană necunoscută, ca prin ‘vitraliile’ iubirii tale să-i vezi toată viața ca pe un film ultramodern. http://confluente.ro
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TE VOI SUNA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar că în noi a
TE VOI SUNA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343755_a_345084]
-
-mi o notă muzicală să îmi cânte acordul descumpănit al viiturilor de primavară. O notă întreagă și lungă atinsă de răceala anotimpului dublu. Arată-mi cum se învelește vocea între oracol și viziune. O notă desuetă a pașilor pe asfaltul tânguit al amintirii: această întoarcere a viețuitoarelor pe pământ. CONTRAST Visele, cum se visează ele pe râul de pădure învrăjbit de lăutari, Cum se adună vorbele să ne povestească aducerile aminte din cascade, Cum se preface văzul că bate darabana vremilor
ARTA MUZICII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378819_a_380148]
-
-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul pironit! Nu mai vreau să-nnăbuș clipa Și nici glasul tânguit! Astăzi mi s-a frânt aripa Lacrima când ți-am zărit. Vreau să fug uitând de toate Câte nu le-am împlinit, Doar că sufletul nu poate Și se zbate rătăcit. Frământări de lumi deșarte Peste tot m-au însoțit
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
mare... Înaintează spre noi, ne cuprinde, ne depășește. Se aude un cântec de dragoste și acordurile unei chitări. Tata devine dintr-o dată atent și se ridică, cu mâinile în buzunare și cu mers agale, căutând cortul dela care răzbate vocea tânguită a unui băiat. Ne face semn să îl urmăm. A descoperit locul pentru distracția din seara asta. O lăsăm pe mama singură și fugim să nu pierdem ultima strofă din cântec. Și eu și fratele meu știm să cântăm la
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
te ghicesc - Și te iubesc! Deodată se descoperiră unul în fața altuia îngenunchiați ca-n fața unui altar, era parcă un ritual pe care trebuia să-l săvârșească în această noapte în tăcere. Peste întunericul nopții își vărsa vraja altă melodie tânguită duios care venea din Palatul Savoia... Se descoperiră amândoi râzând ca doi copii sub acoperișul de stele al catedralei cerului, entuziasmați de rolurile jucate, ea o Elenă și el un Paris; Eminescu îi întinse mâna și-o ajută să se
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
exclusivitate la a-i cunoaște familia. Era foarte neortodox. Extrem de neobișnuit. N-o să iasă nimic bun din asta, au prezis cu toții, dând din cap întristați. —Mai sunt patru săptămâni până atunci, am protestat. —Trei și jumătate. N-aveam nevoie de tânguitul și de cobitul lor. Aveam propriile mele griji: Aidan îmi povestise despre Janie. Ar fi trebuit să constituie subiectul unei confesiuni nocturne, dar împrejurările au dictat o dezvăluire matinală - în dimineața ce a urmat primei noastre nopți împreună, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
patru eunuci să intre înăuntru. Ei se apropie de mine cu lectica. Mă apucă de brațe, mă așază în ea și mă scot afară. Chiar când Shim e pe cale să închidă ușa, un neașteptat „Nu!“, rostit pe un ton aproape tânguit rupe tăcerea din încăpere. Făcând semn oamenilor săi să se oprească, Shim se întoarce. Își strecoară capul în dormitor: — Majestatea Voastră? Nu primește nici un răspuns. Ezită o clipă, și apoi le face semn eunucilor să îmi dea drumul. Mă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
una peste alta, cu fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau strigătele și loviturile înăbușite ale unei bătăi, din cealaltă, zgomotul frenetic al unei împerechieri, iar în fundal adăsta un tânguit anonim, getil și agasant, la fel de regulat și constant ca valurile mării. Porfiri, purtând încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
propriile mame, fii și frați cum se pierdeau în moarte, căci nu mai aveau să-i vadă niciodată.(...) Și, străbătând acest teribil ținut Leviatán, pe malurile călcate pentru prima dată de acei bieți imigranți, mi s-a părut că aud tânguitul bandoneonului lui Troilo: Când tristețea și tumultul din Buenos Aires/ Mă fac să mă simt și mai singur, / caut pe inserat o mahala / de unde mă uit înapoi, prin tărâmul asta de juma de secol / crescut și mistuit de iubiri și necaz
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa se exprima el; fâlfâitul din aripi a unei gâște sălbatice - ce spun eu sălbatică, aici totul era sălbatic și frumos - ce se simțea în aer ca niște suspine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu mai este mult și ajungem. Uite, la gardul acela, spuse gâfâind Ianache. Se simțea acum briza dinspre mare ca o respirație binefăcătoare. În spatele ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin Vodă Duca, acum că nu mai era doamnă, își dădu drumul durerii uitând de rang. Bocea când tânguit, când ascuțit oltenește, ca între dealurile de la Brâncoveni: „Aoleu, aoleu, aoleu, ce mi făcuși Constandine, aoleu!” Și iar: „Aoleu, că va pune taica pungă dă pungă din București până-n Stambul și zău nu ne va lăsa așa, și iar mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, de cetatea celor o mie de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urletele celor ce aveau coșmaruri, de bombănelile neînțelese, de gemetele și scrâșnelile lor din dinți. El se scula întotdeauna primul, să se spele cel dintâi în hârdăul cu apă proaspătă, se așeza primul cu fața spre răsărit în așteptarea țipătului tânguit care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos..., apoi, des prinzându-se din îmbrățișare, spuse tare: — Și voi să trăiți întru mulți ani! Tobele răpăiră scurt și se opriră. Dinspre cetate venea tânguită chemarea muezinilor. Musulmanii se întoarseră cu fața spre răsărit, încredințând mișcării mute a buzelor tainele rugăciunilor lor. Creștinii, respectându le reculegerea, lăsau gândurilor toată emoția regăsirii. „De ce fel de grijă și spaime a avut parte taica, Doamne ferește, de se aștepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarce, l-oi trece în pomelnic la mânăstire la Surpatele. Ieromonahul Gherasim, mai spuse ea o dată, fără să-și dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
razele dimineții. Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ești acolo? șopti Franciscovich în stația de emisie-recepție. Vocea lui Ausonio, tremurândă, răspunse: - E moartă, Diane. Am încercat. Nu s-a putut... - Ascultă! Nu a ieșit pe aici, deci e înăuntru. Îl aud... Pentru câteva momente, liniște. Apoi aceeași voce tânguită: - Am făcut tot ce era posibil, Diane. Crede-mă... - Nancy, revino-ți! Suntem împreună până la capăt? - Da, sigur... Și apoi vocea îi deveni fermă: Să mergem după el! - Stai, veni răspunsul, tot ce trebuie să facem este să-l ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cei aleși să mă vadă și să mă asculte. Si asta pentru că găsitu-te-am de atâtea ori prin lăcașuri și zidiri domnești. Te urmăresc de multă vreme. Stiu când ești mulțămit de cele aflate, precum și când ai inima tânguită. Sunt lângă tine de fiecare dată când cauți cu disperare un semn cât de mic despre o alcătuire domnească... Am încercat să-l întreb cine-i, dar nu mi-am auzit glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
literatură ? În romanul Amintiri din copilărie, universul copilăriei este prezentat din punctul de vedera al unui copil. Dar cine mai citește azi Amintirile ? Pe rafturile bibliotecii, nu numai romanului Amintiri din copilărie, ci și celorlalte cărți nu le aude nimeni tânguitul și nimeni nu le șterge de praf... Poate doar vântul le mai răsfoiește paginile și le mai citește în gând. Când deschid cartea, parcă deschid Cutia Pandorei... Până când lumea o va lua de la începuturi și cartea va fi în centrul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cenușii Murise-n lagăr Alexandru Ț. Părinții coborau Înalți de plâns Aveau durerea crucilor pe ochi Și nopțile pe gură li s-au strâns Veneau tăcuți părinții din mormânt S-apropiau că două flori de scrum Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]