270 matches
-
care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da, în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a plâns că cineva i-a furat cămașa. Nu vreau să spun nimic rău, dar ieri a avortat. Noi știm bine, copilul... Spunea ea însăși: «La baie am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vin după el. Aiudul de lângă MTVtc "Aiudul de lâng\ MTV" Nu mai pot vorbi de chipul comunist al diavolului în fața unor oameni cu cel puțin 20 de ani mai tineri fără să mă năpădească sentimentul ridicolului. Mă simt o fantomă tânguitoare, rătăcind în căutarea propriei temnițe prefăcute în praf. Iar ei sunt atât de vii... Cum să pui Aiudul lângă MTV, sângele lângă Coca-Cola, bătutul cu lingura în zid lângă Internet, cum să scrii un angajament de turnător pe un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
biroului. Îmi luase foarte mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine, au intrat cu toții buluc, dînd din capete În toate direcțiile și Încuviințînd În jurul biroului acestuia ca merele cînd le speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Griviței, unde locuia de aproape treizeci de ani. Își trase chipiul pe frunte și porni spre casă anunțând tuturor vestea cea mare. Energic la Început, sancționând În acest fel nesimțirea concetățenilor săi, tot mai stins pe măsură ce singurătatea sa devenea apăsătoare, tânguitor În cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme: buzele I se mișcau și, din când în când, ajungea la mine un murmur... păreau cuvinte, dar într-un grai tânguitor ca o muzică tristă... Cine știe ! mi-am spus, o fi vorbind cu tatăl nostru... în limba acelor străini... doar a stat atâta vreme pe acolo... Într-un târziu, a tăcut și a deschis ochii. S-a uitat lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-o poate alină decât moartea. Fiecare din strofele cântecului sugerează că ne aflăm într-un discurs post-mortem, ca „rostirea” cântărețului e un sunet straniu ce vine de dincolo de mormânt. Vibrația care domină debutul cântecului e înlocuită treptat de sunetul tânguitor al viorii și de răceală, de stridenta în cheie minoră a instrumentelor de suflat, diluata de sintetizatorul bass (synth bass) în ritmicitatea hipnotica a căruia se pierde, finalmente, întregul edificiu sonor. Vocea lui Sharon Robinson, asemeni unui ecou tragic, si
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
avea nici o semnătură. O scrisoare nesemnată nu înseamnă nimic. E ca o înmormântare fără cadavru. André puse un disc la pick-up și-l porni. Brel cânta „Nu mă părăsi”. Detestase întotdeauna acest disc care îi plăcea atât de mult Clarei, tânguitor, cu o falsă poezie, dar în această noapte nu se putu abține să-l tot asculte. Mai bău două sau trei pahare de bere și încă un whisky la care adăugă un somnifer. Apucă scrisoarea, o sărută furios. Parfumul Clarei
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
dispar fulgerător, pentru a deveni amintire pentru ceilalți soldați. În Dispariția violonistului, un instrumentist repetă propria compoziție cu „patimă nedisimulată”, inexplicabilă pentru cei din jur. Când, la concertul inaugural, el se ridică deasupra podiumului, spectatorii se lasă prinși de „vârtejul tânguitor al melodiei”, uitând de grimasa interpretului. Este vorba, ca pretutindeni în proza lui Țuculescu, despre o poetică a despărțirii. Remus se desparte printr-o scrisoare de camarazii săi, după ce, alături de ceilalți, suferă de bovarisme și farse imaginare. Violonistul se desparte
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
opțiune care comportă riscuri. Fiind de acord că tipicul prea uman al poeziei actuale trebuie cel puțin temperat, nu mă pot lăsa convins de un program ca acesta, atât de intelectualist încât devine inuman. Cred, alături de Magda Cârneci, că registrul tânguitor al confesiunii psihologice e datat și că, da, una dintre datoriile de căpătâi ale poeziei e aceea de a se racorda la un plan pe cât se poate vizionar. Nu știu însă dacă, renunțând la estetic (așa cum se preconizează într-un
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
mai multe puncte de vedere specială. Oricât de ingenioase vor fi părând celelalte (toate celelalte) însemnări de subsol (cu semnatari, am văzut, dintre cei mai diferiți), aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-a înțeles asta din tot ce-a spus Vodă! - mormăi spătarul Vulture către Metodiu. — Femeia tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un glas necunoscut, tânguitor. - Vadimă Tuă Dragul meuă Tu singur-singurel mă crezi. Și pentru prima dată, simțind cum mâini puternice de bărbat mă prind pe după umeri și mă strâng, pentru prima dată, lipindu-mi obrazul de obrazul unui bărbat, am spus cu glas aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inspectorul Pătrașcu, de la Direcția Porumbului! Deschideți, vă rog! — Păi unde sunteți, tovarășe inspector, că nu vă zăriți! strigă Felix. Păi tocmai asta e, că nu mă văd! Dar deschideți-mi o dată, că nu mă mai pot ține de clanță! răsună tânguitoare vocea. — Deschide-i, Felix, șopti Getta 2. Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
zilei( după unii la orele 4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
TIMPUL E timpul să lași, în urmă, totul! Nimic nu e real, cioburi de gânduri, provocări, baloane de săpun, emoții, dureri, efemere fire, fragmente-realități, suspine-mpletite în țesături de doruri, cuvinte-trăiri, atingeri, jocuri de umbre ce, încă, te rețin acolo, plângând tânguitor... E timpul să le smulgi rădăcinile, să le desprinzi colțurile adânci, să tai lianele junglei crescute, să le fărâmițezi, să le arzi și să le împrăștii cenușa. Topește-n lumină temerile toate! Hai, eliberează-le, lasă-le, luminează-ți acum
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]