153 matches
-
viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am ajuns la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
J. S. Bach). Interpretul a subliniat conexiunea marelui compozitor cu Divinitatea ca fiind factorul esențial în supremația operei sale și faptul că dorința de a atinge Absolutul i-a făcut pe Liszt sau Rahmaninov să se raporteze permanent la Bach. „Tânjirea după Bach” a numit Nicolae Dumitru această căutare. Nu s-a putut însă răspunde la întrebarea: cât de conectați cu Divinitatea au devenit acești căutători? Dacă în cazul lui Bach există certitudinea și, aș putea adăuga faptul că există de
Dup? Bach by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84260_a_85585]
-
Gotha la Editura Pallas din Focșani, despre care scria cu promptitudine câteva rânduri de apreciere Mircea Dinutz: "Ce este cu acest poem-confesiune? O tulburătoare mărturie a unui adolescent, abia trecut de vârsta majoratului, despre Sine și despre Lume, despre dragoste, tânjire și suferință, neuitând o clipă că alter-egoul său (Gotha) ține de zodia vărsătorului, viețuind frumos sub cerul poeziei, al detașării de sine, al existenței senine și generoase, dăruite celor din jur. Inspirat din folclorul african - punct de plecare, nimic mai
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
cuvenită și adecvată a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
sentimentul inadaptării funciare la spiritul locului, de aici impresia că doctorul s-a încapsulat în nostalgia unui ideal românesc, trăsătură care definește de altminteri orice om de dreapta. Patria e în fond o idealitate, un spectru din care jumătate e tînjire și jumătate mîndrie, conturul spectrului fiind dat de oamenii de excepție, pe care îi întîlnim. De aceea nu e nimic paradoxal în a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
zgomotul copiilor. Nu izbuti. Încercă din nou. Nu izbuti. Nu era nimic de auzit. Totul, tăcere. * Copenhaga Dolce Vita se afla întro clădire cu parter înalt, pe un loc care fusese cândva Kongens Nytorv. Kasper nu se îndoise niciodată că tânjirea spirituală face bună casă cu mâncarea și că, în principiu, existau două stiluri de a ajunge în paradis: prin înfometare sau prin înfulecare. Marile tradiții religioase perfecționaseră ambele extreme. Părinții deșertului și maicile acelor vremuri străvechi arătau de parcă și-ar
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
de lîngă Mehadia, rămîn personaje exterioare, falsbinefă cătoare. Singura înzestrată cu interioritate e Irina Cornici, axul cărții și adevăratul tur de forță al ei; amestecul de candoare copilărească și furie delirant-obscenă, de imaginar violent, poluat de filmele cu karate, și tînjire inconștientă după un „acasă” inaccesibil, impresionează prin autenticitate și atenția la cele mai fine detalii intime. Tatiana Niculescu Bran a surprins, prin acest caz-limită, imaginea unei Românii schizofrenice, aflate în derivă „psihoidentitară”. Spovedanie la Tanacu are șanse să se impună
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
creației obiective. N-ar fi nepotrivit a vedea aci un mic răsfăț al unui condei ce excelează tocmai în "observații critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a propriului discurs analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei atari nostalgii care ni se înfățișează fără obiect în măsura în care deducem din textul său figura auctorială la modul unui personaj. Căci rezultanta numeroaselor consemnări evenimențiale ori de
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
descurcase onorabil făcând pe soțul Magdalenei. O să facă de-acum pe soțul Vivianei, tot așa cum de-a lungul timpului făcuse pe zidarul, pe salahorul, pe buldozeristul, pe fierarul-betonist, pe revoluționarul anticomunist, pe tipograful, tot într-o așteptare și-o nedezmințită tânjire a animalului și artistului care se pretindea, într-un balamuc de măști de carnaval grotesc, în care de bună voie intrase ca să se piardă pe sine, împins de la spate de spaima și sila și mizeria care fierbeau în el" (p.
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de suferințe Regulament. Acolo se află ascunsă misterioasa punte de trecere din Infern în Paradis, acolo se află locul și clipa în care orice ordin pe care îl dai devine de fapt un ordin pe care l-ai primit. Această tînjire, această nostalgie, dorul cumplit după lumea asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii Părinți, care, în opinia sa, arată contrariul, adică faptul că „există în natura umană, ca atare, întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea însăși a lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați în câteva rânduri de către iezuit. Imediat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de sărac și de șters! Fără îndoială, îl putem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
creștină, adesea mână în mână, noi am fost învățați să trăim cu această imensă falie internă, crăpătură sângerândă ce străbate chiar mijlocul ființei noastre, și care ne consacră drept ființe de noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de piele, zdrobită de partea de jos a ușii. Câteva ore mai târziu, trecând pe lângă Café Royal, tot ce-mi păruse încurcat și haotic la culme, o experiență a durerii, senzația că sunt un impostor în propria-mi viață, veșnica tânjire de-a mă afla în oricare alt loc decât aici și de a face orice alceva decât fac în prezent dispăru, aspirat, absorbit, ca și cum, dând colțul, m-aș fi transformat într-o gură de canal. Mă dureau umerii de la căratul
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
ei, în mare parte din timp), dar dacă ai fi fost în locul meu, dac-ai fi fost tînărul Pete Harris, ai fi simțit simplitatea asta erodîndu-ți viața, depopulîndu-te, toate micile satisfacții și nici una mare, periculoasă; nici un eroism, nici un geniu, nici o tînjire teribilă după ceva pe care nu-l poți, cel puțin în teorie, avea. Dac-ai fi fost tînărul Pete Harris, năpăstuit de pustule și cu părul lins, te-ai fi simțit de parcă mereu erai gata să-ți dai sufletul din cauza
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
își pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...)...” Această moarte încarcă Fragmentele..., dar și multe dintre poeme cu o tânjire înfiorată. În plus, gândul morții este brutal secondat de semnalele trupului ca unic garant al durării: „Am simțit deodată cât de precară e alcătuirea asta de sânge, de carne. [...] Corp repede trecător, corp repede trecător, corp repede trecător”. Cartea lui
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
renunțat la gloria „comunicării” despre scrisorile lui Ion Ghica. Ajungând curând acasă, l-am rugat pe taică-meu să îmi cumpere cartea de versuri a lui Tudor Arghezi, pe care o frunzărisem în fugă, la bibliotecă. Și el, sensibil la tânjirile mele după cărțile de literatură, mi-a dăruit-o a doua zi. Până la sfârșitul anului 1944, adunasem în biblioteca mea aproape toate cărțile publicate de Tudor Arghezi. I. R.: În ce împrejurări ați ajuns, peste ani, să îngrijiți ediția de
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Se va stinge din viață, în 1914, la numai 49 de ani. Sui Sin Far a scris articole documentare, precum și ficțiuni de mică întindere în care umorul și melancolia devin două fațete ale aceluiași sentiment: un soi de dor, de tânjire după ceea ce nu poate fi găsit nici în Lumea Nouă, nici în cea Veche pentru că viața este întotdeauna și superbă neîmplinire. Deși nu a apucat să scrie romane - genul care consacră un prozator - Sui Sin Far merită, totuși, atenția chiar
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
producției d-sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Tine, Doamne, și n-am nimic dacă Te părăsesc. Cîmpii de lumînări nesecerate în ochi-mi duc și tot Te preaslăvesc. Nevrednic sînt de Tine însuți, Doamne, Tăcerea mi-i mormînt, pe care-l cresc, Netrebnicul de mine-s o tînjire La porți de iad și tot Te preaslăvesc. Călugăr fără schit, n-am vreo chilie în inima-mi pentru vreun cînt ceresc. P O E M E în leagăn dau mereu tristețea lunii, și-am înfiat-o și Te preaslăvesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
mai aproape de uscăciunea monastică și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție, pentru
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
Și vă voi da tot eu răspunsul. Pentru că Esau tânjea după lume, iar Iacob după legile lui Dumnezeu. Iată două destine, două persoanje cu aceeași origini foarte bune, dar cu două sisteme de valori diferite. Așadar, iată ce importantă este „tânjirea„ noastră interioară și profundă, adică cea adevărată și nu cea pe care o afișăm. Dumnezeu se uită la inimile noastre și nu la propaganda noastră ieftină când e vorba să ne facem imagine și să pozăm în oameni religioși ori
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]