38 matches
-
cel care le promite fie și cioara de pe gard. Oricum, i se dă, nu i se ia! Nu-i cred atât de proști încât să muște nerușinatele momeli chiar fără să-și dea seama. Dar un resort psihologic secret, dorința tânjitoare de-a se simți protejați, alinați, încurajați, fie și la nivel de pură gargariseală, îi împinge ca un arc spre licheaua care anunță iminenta revărsare a laptelui și mierii peste ei. Prietenii îmi reproșează c-am devenit în ultimii ani
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum aproape neagră, moale și senzuală ca o floare. Îi cuprinse Mariei capul în palme, o privi în ochi și, zîm-bind, îi spuse că are o garsonieră chiar deasupra, la etaj. N-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crește de o mie de ori cu fiecare treaptă urcată, în fața următoarei am fi la fel de profani, mărginiți și opaci ca în fața primei trepte suite vreodată. Astfel vom rătăci, pe scara lui Iacob, etern, la periferiile Dumnezeirii, pe maidanele revelației, privind tânjitor spre izvorul de flăcări din depărtare. Pentru că nu poți intra în etern gradual. Minunea nu se dă în pași succesivi. Dincolo de ziduri sânt alte ziduri, și dincolo de ziduri alte ziduri, și minunea e perspectiva nesfârșitelor ziduri înfășurate strâns unu-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de puternică, încât cerul părea întunecat. Aceste diapozitive aveau o intensitate care-l entuziasma pe tata, erau rezultatul lui „Reise mal Aparat“1 și culorile aveau o transparență care întrecea tot ce și-ar fi putut imagina vreodată privirea lui tânjitoare în lunga noapte a bolii sale de ochi. Chiar la întoarcere, nici nu ajunseserăm bine acasă, când tata îl numea pe Onkel Ralph „un tip dat dracului“; se și vedea prins într-un carusel de sentimente luminoase și în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Revoluției. În volumul Incursiuni În literatura actuală, Ion Simuț se referă la „suferințele intelectualului lui Paul Georgescu”, datorate „discrepanței dintre mintea... care fuge mult Înainte cu proiectele și previziunile sale politice și sociale și, de cealaltă parte, o lume lentă, tânjitoare, pe o vreme leneșă, În care orice fermitate și luciditate se destramă. O rațiune dinamică stă față În față cu o lume lipsită de dinamism, aproape inertă”. Ion Simuț a publicat după 1989 și un grupaj de scrisori primite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
subțire, bărbătească, în carouri, și părul lung, drept, doar ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și să mă depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea spre mine să-mi arunce aceeași privire tânjitoare și imperativă. Paralizat de nehotărâre și de nevoia de a alege rapid, mă opream în loc, dar, observând că femeia care merge în fața mea se uită înapoi după mine, mă întorceam și o porneam pe urmele ei, privind și spre prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar respirația mă zgârâie dureros - nu știu dacă aerul e prea dur sau interiorul nasului meu a devenit foarte gingaș. Încerc să alung această tristețe care năvălește asupra mea tot mai insistent, încerc să întorc din drum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oțel; pentru că penița e umedă și pe ea s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul meu tânjitor după întunericul care-l protejează ca o plapumă, în timp ce fața și ochii ies la lumină. Și nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin care, iată, războinicul (samurai) apare stilizat sub forma unui penis în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de tîrgovăț, de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]