36 matches
-
un Tzara sau Adrian Maniu, Voronca e unul dintre cei ce inovează substanțial imaginarul liricii românești. Și ceea ce este mai important, aceste noi „date” se Înfățișează ca prezențe familiare, la Îndemînă, degajînd eul poetic de orice complexe, ca și de tînjitoarele nostalgii romantico-simboliste. Autorul Invitației la bal ne introduce printre primii În ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la Încetățenirea În poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forța "ușile tainei în număr de șapte", de a escalada "Muntele Cain" și "Muntele Vinei" ori de a descoperi "Poarta Învierii" învederează în fond o mistuitoare nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu este Formă, / ci doar o formulă / spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire Și-am să mor de prea multă iubire de viață... Într-o Baladă cu Toma Alimoș, trecerea în neființă, proiectată în orizont metafizic, are tandrețea unui Blaga tânjitor: Există o lumină, / există o stea / doar mort o poți vedea -, / Marie Magdalină". Altă dată, abaterea atenției din matca obișnuită, întoarcerea lucrurilor pe dos despovărează momentan; poetul citește Basme de adormit bătrânii sau se uită "prin toate oglinzile din casă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU Rădăcinile lui George Vulturescu sunt într-un sat din Nordul Transilvaniei, solidaritatea cu cei de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de puternică, încât cerul părea întunecat. Aceste diapozitive aveau o intensitate care-l entuziasma pe tata, erau rezultatul lui „Reise mal Aparat“1 și culorile aveau o transparență care întrecea tot ce și-ar fi putut imagina vreodată privirea lui tânjitoare în lunga noapte a bolii sale de ochi. Chiar la întoarcere, nici nu ajunseserăm bine acasă, când tata îl numea pe Onkel Ralph „un tip dat dracului“; se și vedea prins într-un carusel de sentimente luminoase și în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un Tzara sau Adrian Maniu, Voronca e unul dintre cei ce inovează substanțial imaginarul liricii românești. Și ceea ce este mai important, aceste noi „date” se înfățișează ca prezențe familiare, la îndemână, degajând eul poetic de orice complexe, ca și de tânjitoarele nostalgii romantico-simboliste. Autorul Invitației la bal ne introduce printre primii în ceea ce numim astăzi o „civilizație a imaginii”, contribuind la încetățenirea în poezia noastră a unui topos prin excelență avangardist: al spectacolului citadin, al orașului feeric modern. Este, acesta, și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de tîrgovăț, de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Revoluției. În volumul Incursiuni În literatura actuală, Ion Simuț se referă la „suferințele intelectualului lui Paul Georgescu”, datorate „discrepanței dintre mintea... care fuge mult Înainte cu proiectele și previziunile sale politice și sociale și, de cealaltă parte, o lume lentă, tânjitoare, pe o vreme leneșă, În care orice fermitate și luciditate se destramă. O rațiune dinamică stă față În față cu o lume lipsită de dinamism, aproape inertă”. Ion Simuț a publicat după 1989 și un grupaj de scrisori primite de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
roman doctrinar al cuplului etern, preluînd teza indică despre metempsihoza. Sufletul uman, aspirînd spre dragoste, e damnat la migrație (în șapte vieți pînă a-și dobîndi liniștea în Nirvana). Numai după peregrinarea fatală prin suferințele celor șapte reincarnări (vieți), sufletele tînjitoare se pot, în sfîrșit, contopi. Cele șapte reincarnări sînt, de fapt, în carte, șapte episoade nuvelistice, împletite bine, între ele, de liantul aceleiași aspirații spre iubire. Toma Novac, omul din primul episod (nuvelă), și-a găsit, intempestiv, iubirea, întruchipata de
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
fiică a domnitorului moldovean Petru Rareș, Ruxanda „"era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unei soții, fiice și surori de domn"”. Pe chipul ei mândru se citea însă o tristețe adâncă pricinuită de soarta ei vitregă: „"Ea însă era tristă și tânjitoare, ca floarea expusă arșiței soarelui ce nu are nimică s-o umbrească"”. Din cuvintele pe care i le adresează temutului ei soț, reies bunătatea și compasiunea față de cei aflați în suferință. Astfel, întrebată fiind care este pricina pentru care și-
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]