513 matches
-
e bun și nu ai real de ce să te legi ca să-l distrugi, nici nu se vor mai deranja să îl vadă. Se vor duce doar acolo unde au ceva de cârcotit. La cât mai multe spectacole că “OSCAR ȘI TÂNȚI ROZ”. Bravo Bulandra! nu am văzut piesă. o să merg negreșit însă. nu datorită acestei postări, ci datorită faptului că am onoarea să fiu contemporană cu oana pellea , al cărei jurnal mi-a tăiat respirația. mă doare fizic genul de oameni
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
unde au stat Micul Prinț și Atlas să se fi văzut altfel! Cu ochi răi, căutători de nod în papura Oanei Pellea. Pe care eu nici n-am văzut-o decât la aplauze. Până atunci am văzut-o doar pe Tânți Roz. și un nume pe un site poate să fie un pseudonim. vlad. și atât. nu spune nimic. și dă îmi susțin cele spuse (de ce ar tb să îmi schimb opinia de pe un site pe altul). piesă mi se pare
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
Lenuța Anania, sora celui care avea să devină marele scriitor Valeriu Anania, iar eu eram prieten la "cataramă" cu Veronica și mai ales cu Valeriu Diaconescu, cei doi copii ai ei, rămași fără tată, așa cum de altfel eram și eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
băiat de prăvălie la Drăgășani, pe nume Anania. Popa Ion le-a cumpărat casă de la Glăvile, unde au copilărit cei trei frați Anania și unde locuiește în prezent Valeriu, prietenul meu din copilărie, nepotul de sora al lui IPS Bartolomeu. Tânți Lenuța, fusese căsătorită cu un "nemernic" (cum ziceau mama și bunica mea), profesor pe undeva, într-o comună peste dealuri, care a părăsito pentru altă femeie, iar mama mea a divorțat de tatăl meu când eu aveam numai un an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și pe verișoară mea Rodica Popescu) puși numai pe joacă și năzbâtii, în ciuda sărăciei de care nu eram conștienți cam acesta era mediul în care trăiam și creșteam mari zi cu zi. Din când în când mama mea și cu tânți Lenuța își găseau timp să stea de vorbă, uneori ore întregi. Ce aveau să-și spună? Curios din fire cum eram, trăgeam cu urechea. Vorbeau în șoaptă și nu prea înțelegeam mare lucru din ce șușoteau, dar îmi amintesc cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
facă rău celor cu care ar fi încercat să comunice. Mama mea îmi scria rar, numai să mă certe că am lăsat-o singură, fără nimeni apropiat în Amărăști dar eu știam că o avea pe vecină ei cea bună, tânți Lenuța Anania. La Montreal, de cum am ajuns, m-am apropiat de anticomuniștii de la biserica "legionara" Bună Vestire, unde era preot marele patriot român Petre Popescu. Din vorba în vorbă, am aflat ca Bartolomeu Anania a fost la Montreal cu numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
restaurante care își triplaseră astfel clientela. Femeile mureau după el. Fie la restaurantul „Viscol”, în Kiseleff, Carpați, La Cotitură, în grădinile de vară sau „La Mărită Borțoasa” admiratorii îl căutau. Deși bondoc, era adoratul femeilor. Dar, o alege pe Constantă, Tânta cum îi spunea el, cu 15 ani mai tânără, care îi aduce pe lume trei copii, fericire fără margini pentru Zavaidoc. Asta era adevărată bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-o sanie plină de sticle de șampa nie, a traversat Piteștiul ciocnind cu toți drumeții. A fost bogat, dar a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fiu lângă el”) alinând suferință. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, plutonierul în rezervă Marin Teodorescu Zavaidoc este încorporat la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care se întâlnește pe ascuns. Tânta reușește să-l despartă de intrusa căreia Zavaidoc îi oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-o, securitatea a luat-o în primire..., iar cei de la sfatul popular au dat-o-n stradă, i-au luat apartamentul. Ea nu mai posedă aproape nimic. Cutremurul le-a distrus toată agoniseală.. „Acum nu mai am nimic”, spunea doamna Tânta. E posibil ca fiica marelui artist Zavaidoc, și ea o artistă celebra, să trăiască în astfel de condiții? „Acum trăiesc în condiții cum nici un câine nu ar trăi. Poate după moarte o fi mai bine!” spunea artista, fiica celui care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Lenuța Anania, sora celui care avea să devină marele scriitor Valeriu Anania, iar eu eram prieten la "cataramă" cu Veronica și mai ales cu Valeriu Diaconescu, cei doi copii ai ei, rămași fără tată, așa cum de altfel eram și eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
băiat de prăvălie la Drăgășani, pe nume Anania. Popa Ion le-a cumpărat casă de la Glăvile, unde au copilărit cei trei frați Anania și unde locuiește în prezent Valeriu, prietenul meu din copilărie, nepotul de sora al lui IPS Bartolomeu. Tânți Lenuța, fusese căsătorită cu un "nemernic" (cum ziceau mama și bunica mea), profesor pe undeva, într-o comună peste dealuri, care a părăsito pentru altă femeie, iar mama mea a divorțat de tatăl meu când eu aveam numai un an
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și pe verișoară mea Rodica Popescu) puși numai pe joacă și năzbâtii, în ciuda sărăciei de care nu eram conștienți cam acesta era mediul în care trăiam și creșteam mari zi cu zi. Din când în când mama mea și cu tânți Lenuța își găseau timp să stea de vorbă, uneori ore întregi. Ce aveau să-și spună? Curios din fire cum eram, trăgeam cu urechea. Vorbeau în șoaptă și nu prea înțelegeam mare lucru din ce șușoteau, dar îmi amintesc cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
facă rău celor cu care ar fi încercat să comunice. Mama mea îmi scria rar, numai să mă certe că am lăsat-o singură, fără nimeni apropiat în Amărăști dar eu știam că o avea pe vecină ei cea bună, tânți Lenuța Anania. La Montreal, de cum am ajuns, m-am apropiat de anticomuniștii de la biserica "legionara" Bună Vestire, unde era preot marele patriot român Petre Popescu. Din vorba în vorbă, am aflat ca Bartolomeu Anania a fost la Montreal cu numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
restaurante care își triplaseră astfel clientela. Femeile mureau după el. Fie la restaurantul „Viscol”, în Kiseleff, Carpați, La Cotitură, în grădinile de vară sau „La Mărită Borțoasa” admiratorii îl căutau. Deși bondoc, era adoratul femeilor. Dar, o alege pe Constantă, Tânta cum îi spunea el, cu 15 ani mai tânără, care îi aduce pe lume trei copii, fericire fără margini pentru Zavaidoc. Asta era adevărată bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-o sanie plină de sticle de șampa nie, a traversat Piteștiul ciocnind cu toți drumeții. A fost bogat, dar a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fiu lângă el”) alinând suferință. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, plutonierul în rezervă Marin Teodorescu Zavaidoc este încorporat la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care se întâlnește pe ascuns. Tânta reușește să-l despartă de intrusa căreia Zavaidoc îi oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-o, securitatea a luat-o în primire..., iar cei de la sfatul popular au dat-o-n stradă, i-au luat apartamentul. Ea nu mai posedă aproape nimic. Cutremurul le-a distrus toată agoniseală.. „Acum nu mai am nimic”, spunea doamna Tânta. E posibil ca fiica marelui artist Zavaidoc, și ea o artistă celebra, să trăiască în astfel de condiții? „Acum trăiesc în condiții cum nici un câine nu ar trăi. Poate după moarte o fi mai bine!” spunea artista, fiica celui care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
str. G. Coșbuc nr. 6; Camelia Șerban, Deva, jud. Hunedoara, str. Simion Bărnuțiu nr. 20; Maria Ștefănescu, Timișoara, str. Burebista nr. 18; Marilena Șuvăgău, Caransebeș, jud. Caraș-Severin, str. Ant. Secvens, bl. 8; Emeric Tyukodi, Timișoara, Calea Aradului nr. 40; Fibia Tânt, Hodoni nr. 293, jud. Timiș; Laura-Felicia Țintoi, Timișoara, Aleea Azurului nr. 19; Thomas Richard Unterweger, Timișoara, str. Lugojului nr. 4; Elisabeta Varga, Timișoara, str. Păcii nr. 13; Dorina Veche, Lugoj, jud. Timiș, str. Timotei Cipariu nr. 20; Gabriela Ț. Vieriu
Agenda2004-15-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/282289_a_283618]
-
ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la rând, mi-a spus că atunci ai mângâie; și atunci când am ăntrebat ce-nsemna că ai mângâie, mi-a răspuns că le pune mâna pe cap, așa că m-am lăsat păgubaș de
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
urbanitate acceptat an societățile civilizate. Mai exista o deosebire ăntre polemică și pamflet. Cel de-al doilea este, de regulă, mult mai personal decat prima, ăn sensul că stabilește un raport mai direct ăntre două persoane, a autorului și a tîntei sale. Ideile, care prevalează an polemică, depășesc de obicei nivelul personal. Polemică este o formă a dialogului, pamfletul, una a monologului. De aceea se și răspunde mai des unui articol polemic decat unui pamflet. an numărul de față publicam, după cum
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
nas cu regele în drum spre biserică și acesta îi îngăduie vizitarea palatului. Aici se încântă de exponatele sălii de arme, admira sală mauresca. Intrat în adolescență, poartă o corespondență susținută în sânul familiei, primind mai departe c.p. ilustrate: "Tânți Bi mi-a trimis ieri 5 cărți poștale, iar astăzi patru. Cele dintâi reprezintă tablouri de Durer și celelalte de Rubens." Cunoaște de pe acum limbile germană și franceză, va lua mai tarziu lecții de engleză, citind cu profesoară să din
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
Simona Tache E criză. Nu se mai vinde nimic pentru că nu se mai cumpăra nimic. Rămâne lumea fără slujbe de pe azi pe mâine, măiculița, vorba lu’ tânți Maria. Ce ne facem, oameni buni, daca ni se-ntâmplă și nouă? Nu știu voi, dar eu nu pot să stau cu mâinile-n sân. Nu vreau să fiu luată prin surprindere, așa că mă pregătesc. Învăț meserii noi. Pentru început
Am fost picoliță pentru o zi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19633_a_20958]
-
Există “muzică de lift”, asta se știe. Oare există și “muzică de WC”? E un restaurant pe langă redacția noastră unde, aproape tot timpul, în WC, cântă Patricia Kaas. O fi având vreo explicație alegerea asta sau pur și simplu tânți care face curat pe-acolo e fan? Săracă Patricia! Eu cred că nu merită asta. Să fiu eu DJ-ul de toaletă al respectivei cârciumi, aș bagă un Britney Spears, orice compoziție de Marius Moga, mult Marcel Pavel, un pic
Muzica de WC by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19659_a_20984]
-
între cei 785 de membri din Bruxelles și Strasbourg”. “Cine fuge repede la OSIM să înregistreze oficial “ba” și “fă” în esperanto poate scoate bani frumoși”, zice Angela, însă eu cred ca exagerează puțin. Aș marșa, mai degrabă, pe “duduie”, “tânți” sau “bre”, că parlamentarii europeni sunt mai fini decât ăștia de la noi.
Doamna Daciana Sarbu se pregateste sa devina “duduie” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19728_a_21053]