126 matches
-
nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi din capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi de la capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
ești: femeie sau bărbat? bărbat sau femeie? Mai contează? - iese din unghiul spin întrebarea evadat din forma geometrică pe care cu uimire și frustrare o port după mine de aproape 11 ani. Și totuși... mai contează? Cu semnele de întrebare târâș o iei la pas prin viața neviață. Atârnă toate de tine ca o legătură de conserve goale aninate de mașina mirilor în glumă. Și ce zgomot asurzitor fac atunci când pici în fața încercărilor pentru a te ridica mereu căutând răsăritul. Și
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cu gurile căscate la balivernele lui. Cum ce, bbăăă, cum ce, le răspundea el, stați să vedeți, m-am trezit pe malul celălat al Donului cu hainele făcute scoarță pe mine, înghețaseră, calul s-a dus spre apus cu hamurile târâș și eu am căzut acolo mai mult mort. Aveam temperatură, aici mor, mă gândeam eu, m-am târât până în apropiere de un colhoz și m-am întins pe niște paie. Și visam, doamneeee, ce de vise îmi treceau prin cap
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
de artă contemporană. Un artist hipersensibil și foarte talentat. O mare promisiune. Etalând o pictură în care merită investit cu prisosință și financiar, și moral și, mai ales, afectiv. “ ALEXANDRU C. LUNGU ,,Somnoroase iluzii se desprind din cochilii, Mi-e târâșul fierbinte și pământul e gol, Se preumblă-ntre coarne un parfum de camelii Prinse-n sticla de gheață într-un val rostogol. Umblă melcii lumină să-mi dărâme tristețea, În hățișul de ierburi fire lungi se-nroșesc Se urzește în
DUMITRU BRODETSKY de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366621_a_367950]
-
supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
cu nemărginirea întinderilor marine. Baudelairian, invocând semenul, fratele, se dezvăluie câteva fragmente dintr-un univers odată plutitor. O inedită extincție art nouveau făgăduiește tacit redimensionări plurivalente: "M-au vizitat aici, într-o înălțime/ hoinari miriapozi, căutători de sens// În mers târâș ori înălțând sprâncene/ Ei aurul tăcerii l-au sorbit și-au mers// Spre alte câmpuri cu alți sori și zmee/ Iar urma lor pe dale s-a prelins// Din zalele croite-n mii de catifele/ Mărunt, un strop de abur
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
arăta lumea dacă n-ar fi în firea umană încrederea celor mai norocoși că sunt deținătorii unui avantaj infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându-i în vârful aroganței, cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului, iar aceasta nu-i decât un crunt rău ce ne-ndepărtează de
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
artileria. Și ăia de la tunuri și cei de la tancuri și cei cu AG-ul. Era câmp de luptă, după luptă. - Pe două rânduri a-du-na-rea! s-a pițigăit iar Șoricelul. - Să vă explic cun stă treaba: rândul 1 cară rândul 2.... Târâș marș! Ce-a spus el, am înțeles eu, dar ce n-ai înțeles tu Norise, este că în fața mea stătea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adică , eu să-l car pe Stan în cârcă. Târâș ! Cred că nici trei
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
1 cară rândul 2.... Târâș marș! Ce-a spus el, am înțeles eu, dar ce n-ai înțeles tu Norise, este că în fața mea stătea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adică , eu să-l car pe Stan în cârcă. Târâș ! Cred că nici trei ca mine nu-i făceau față, darămite unul singur. Ǐi șoptesc lui Stan: - Stane, uite cum facem, eu mă târăsc pe jos și tu mergi așa în patru labe pe deasupra mea să pară că te car
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
de profund și cu greu a reușit să mă pună pe picioare, să ne întoarcem acasă. -S-a întâmplat ceva? a întrebat-o mami pe învățătoare, știind că seara mă culcasem la ora obișnuită. Până acasă m-a dus mai mult târâș. Mergeam cu ochii închiși și numai când mă împiedicam, îi deschideam, ca să-i închid repede și să mă las dusă de picioare. La început m-a lăsat în curte la aer pe un scaun, rezemată de perete și mă îndemna
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni în taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar Găsești dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș, printre ruine Și în cuvânt sau zborul de porumbi. Căci lumea-i năpădită de suspine Iar libertatea-i smulsă de tălâmbi Ce-ncarcerează-ngenunchind destine. Limassol, Cipru, 16 mai 2012 Referință Bibliografică: Lucirea din cuvânt / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
rus. Când ne distram, făcând glume pe seama plutonierilor și a căpitanilor din cazarmă eram aspru pedepsiți. Pe lângă arestul clasic, numit “bulău”, mai era descărcatul vagoanelor cu cărbuni, fuga pe arătură cu două lăzi de 15 kilograme de dinamită anti tanc, târâșul prin noroi și apoi spălatul uniformelor, etc. Dar cea mai mare tortură era curățatul magaziei de armament! Adică trebuiau scoase toate armele din magazie afară, pe opt mese enorme. Apoi trebuia sa le punem în gaz, spălate, șterse și din
LA BĂIEŢII DE LA MĂNĂSTIREA SECU... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358844_a_360173]
-
trântit disagii în mijlocul antreului și-am fugit. Am umblat pe coclauri până noaptea târziu. La fiecare pas mă căzneam, ca și cum m-aș fi întors din drum și aș fi luat după mine acel călăreț nevăzut, cu cal cu tot, pe târâș. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Cardinalul se cocea primul, poate în același timp cu Perla dar dacă aceasta era banală, albă, Cardinalul era imperial, boabe cât oul de porumbel, cu o culoare de catifea vișinie, boabe cărnoase, aromate, o adevărată bijuterie vegetală! Intrasem în vie târâș, eu și Costea, umăr la umăr, după o pândă lungă. Nu mișca nimic, nu se auzea nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
diguri, vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul nostru de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâș spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
de ieri către un prezumtiv mâine trecând prin iluzia de azi doar atât că pentru o definiție după regulile venirii și plecării în fugă mai era nevoie de o scară pentru urcat timpul sau dacă nu chiar și într-un târâș un tobogan tot trebuia potrivirea perfectă nefiind chiar la noi cred că e prea târziu pentru azi iar mâine ar fi prea devreme ori altceva dacă e să mai fie rămâne și aia incertă bătaia de clopot de la miezul nopții
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]