479 matches
-
uzură pe anumite zone, pe talie sau sub talie. pentru a permite buricului să vadă și să fie văzut de lume, strâns pe coapse sau larg, cu manșetă falsă, răsucită în funcție de lungimea cracului, sau drept, până la gleznă ori să se târâie pe caldarâm, lung sau scurt, după preferințe și sezon... Se poarta de toate sexele si vârstele. La fete se poarta ca pantalon sau ca fustă. Ambele modele sunt avantajoase. Permit reliefarea, după intenția purtătoarei, a întregii game de atracții: picior
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Va_recomand_materialul_rezistent_.html [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
Mi-am zis privind în jur, pe jos; Niște urme de picioare Ceva cărase... gălbejos! Și m-am făcut deodată... roș! Pantofii mei albui cu scârț, Ce țanțoși au călcat covorul, Au tras o dâra de căcârț Pe unde-am târâit piciorul Eu de mână cu... odorul! Referință Bibliografică: Pantofii mei albui cu scârț / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pantofii_mei_albui_cu_scart.html [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
ceea ce te ajută să le contracarezi sunt pregătirea și seriozitate. „De obicei incidentele se întâmplă atunci când nu iei în serios riscurile. Dacă nu iei în serios că parașuta aia e o pânză, dacă nu ai grijă de ea, dacă o târâi pe jos și se agață, poți să o rupi și să nu îți dai seama și atunci nu e prea bine. Dacă nu iei în serios sportul și crezi că e o glumă, atunci poți să pățești ceva. Dacă îl
Pentru mine, cea mai mare provocare sunt eu însumi. Oamenii își pun singuri limite by https://republica.ro/parasutistul-dragos-boeru-pentru-mine-cea-mai-mare-provocare-sunt-eu-insumi-oamenii-isi-pun-singuri-limite [Corola-blog/BlogPost/338218_a_339547]
-
urmă,” se opri puțin și trase aer simțea că se sufocă. Viorel se ridică de pe pat cu un zâmbet cinic înaintă spre el și spuse sarcastic: ,,Ratatule numai iești în stare de nimic, ai ajuns ca un vierme ce se târâie pe jos ești la mila mea dacă eu vreau te arunc în stradă cel puțin Sofia a înțeles situația în care vă aflați...” urmă apoi un întreg șir de înjurături și vorbe grosolane. La un moment dat Mihai simți că
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446639812.html [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
Anca mergea la braț cu mine. Doar de ea am dat la telefon. Și mă simțeam ciudat, că știam că ei nu îi place să meargă pe strada la braț cu cineva. Că cică o faci de rușine. Eu îmi târâiam blugii, iar ea se hlizea la mine: - Trage-ți și tu blugii aia mai sus, Doamne iarta-mă! Că numai de blugi nu îmi ardea mie. Portarul ne aștepta. În fața la birt, unde ne-am înțeles prin telefon. Iar Anca
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_asteapta_portarul_.html [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VERNISAJ Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Galeria de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani 11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și mi-e
VERNISAJ de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vernisaj_cezar_c_viziniuck_1355511621.html [Corola-blog/BlogPost/351699_a_353028]
-
postdecembrist, au renunțat din start la balastul (sic!) aflat în centrul moralei celor mulți și cu frică de Dumnezeu, adică la rușine și conștiință. Iar despre curaj nici pomeneală la aceste secături ca alde Varujan Vosganian, care ajung să se târâie în genunchi, doar-doar vor putea ciuguli mai departe din firimiturile căzute de la masa celor care, în pofida dezastrului național provocat și a nevredniciei sfidătoare pe care o promovează, continuă să se agațe de putere, ca și cum ar vrea să testeze cota de
CE ESTE ACUM ÎN ROMÂNIA ŞI CE-AR TREBUI SA FIE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1435720156.html [Corola-blog/BlogPost/369795_a_371124]
-
matca credinței practicată de părinții, moșii și strămoșii săi. Pentru că este mai puțin cunoscut, transcriu poemul: Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr’ de-a mea vină, trăind făr’ mai s-o știu, Nu merg
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/eminescu-in-eternitate/ [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
profesie (care pe unde) și-i vom reproșa colegial tendințele de „zbir” de odinioară ne va răspunde invariabil cu aceeași fermitate : „Fără acele opreliști, ce-ați fi fost voi astăzi, măi pezevenghilor?!” Și tot el, ne sugera un răspuns: „Cine știe ce târâie brâie !” ... Referință Bibliografică: Ion Urdea, profesorul și directorul nostru!... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ion_urdea_profesorul_si_directorul_nostru_.html [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
adevărată... XII. ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016. în orașul de provincie cu două catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutizați de soare, pe asfaltul moale transpirându-și în tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot ... Citește mai mult în orașul de provincie cu două catedrale falniceerectate nemilos chiar în inima luioamenii se târâie, abrutizați de soare,pe asfaltul moaletranspirându-și în tăcere viețile goalepe strada principalăîn orașul de provincie cu singurul său cinematograf -mișună nestingheriți șobolani uriașiși câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întunericși mănâncă popcorn din pungile jumbo sizeîn orașul de provincie
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
surdină în incintele discret ascunse sub stâlpii de susținere. Cred că rezistă la cutremur. Sper. E trei lei pe oră. Aș da și mai mult, sincer, e un calvar să cauți parcare în București. Calvar e și traficul, coloana se târâie lent, semafoarele durează parcă și mai mult atunci cînd e atât de cald. Ridic geamul, deschid clima. Renunț aproape imediat, aerul vine foarte cald, e setat din iarnă pe 22 de grade, n-o să se răcească pînă ajung. Îți recomandăm
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” by https://republica.ro/mircea-albulescu-s-a-dus-sa-moara-insotit-de-un-cor-de-claxoane-si-injuraturi-zun-batran-inalt-traverseaza [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
putere la piept. - Pentru mine este, iubito! Mâine faci zece ani și unsprezece luni, frumusețe. Peste doar o lună este ziua ta și împlinești unsprezece anișori. Râseră împreună, iar clinchetul de clopoței al glasurilor lor atrase atenția bunicii. Aceasta își târâi picioarele grele. - Ce faceți voi acolo, maimuțelor?, întrebă ea vesel. - Stăm și noi de vorbă ca fetele..., răspunse Hana glumeț. Keiko veni și ea și se așeză de cealaltă parte a patului Sakurei. - Bunico, bunico, tu ai păr alb? - Da
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1413901156.html [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
o iau în brațe? Nu! Dintr-un timp negru are aripi Să zboare ecoul ascunselor începuturi. Nu îmi fac milă. Ea a fugit Când mă plangeam lui Dumnezeu : Uite-o! E EA! Femeia cu copacul în șoaptă! O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi. Citește mai mult Uite-o! E EA!Femeia cu luna în coaste.O vezi? Pășește înnorat peste lumiSă nu i se vadă haloul.Și plânge,și-a scrântit gleznaDe bolovanul minților mele.Doar i-am spus că
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
tocuri!Să o iau în brațe? Nu!Dintr-un timp negru are aripiSă zboare ecoul ascunselor începuturi.Nu îmi fac milă.Ea a fugitCând mă plangeam lui Dumnezeu :Uite-o! E EA! Femeia cu copacul în șoaptă!O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi.... VIII. OBSESIVĂ, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Azi toată lumea scrie despre ploaie. E toamnă, e normal, afară plouă. Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. Am să pretind că
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
și până la cele mai actuale- electronice, pe mii de rețele de socializare... Această divizare ne vorbește numai despre aceea, că nimeni dintre șefii de partide nu se gândește serios la ziua de mâine, la viitorul apropiat și mai îndepărtat, își târâie după sine pe acei 101...căror le promit putere (iar unde-i putere este și banul) și uitând de bunacuviință, de mamă și tată, prin trădări, vânzări și minciuni iar apar la cârma acestui nestat cu parlament legiferato-hoțesc, neguvern împărțit
CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1470075253.html [Corola-blog/BlogPost/378048_a_379377]
-
ceață pe vale ? Mențiune 3 cu 14 puncte, poemul cu nr 19 al lui Petru-Ioan Gardă Geam de bordei - fluturele da ture în jurul lunii Mențiune 4, poemul cu nr. 39 al Claudiei Ramona Codau, cu 13 puncte: aștept telefon - greierele târâind parcă înadins Mențiune 4, , poemul cu nr. 17 al lui Fratila Genovel Florentin, cu 13 puncte: Ziua Morților - doar iedera aprinsă la crucea veche Referință Bibliografica: haiku / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2_3.html [Corola-blog/BlogPost/355418_a_356747]
-
o clipă, am rămas suspendat între cer și pământ. Pe ureche mi-a lăsat o amprentă de nor și sufletul meu, dintr-o dată, a fost mai ușor. Doamne, mi-am zis, mi-ai mai dat încă un semn că mă târâi pe lut visând aripi de lemn! 1 martie 2016, București Referință Bibliografică: ARIPI DE LEMN / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ARIPI DE LEMN de ION MIHAIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1456820444.html [Corola-blog/BlogPost/373376_a_374705]
-
fiziologice împreunate c-o idee fixă. Dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zadar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăiești și eu sunt ucis - ce raport poate fi
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / și mi-e urât / găsesc puterea să încolțesc o rugă / împrăștii norii și adorm
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎMI SPUN Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014 Toate Articolele Autorului ploile smulg cuvintele poeților se răstignesc iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Imi_spun_anne_marie_bejliu_1393866398.html [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului este prea înaltă chiar și
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
a opta zi, aștept eu soarele să-i readucă forța. la gât voi anina luna. soarele negru mă strigă, din spatele literelor celui de-al treilea nume. voi răspunde. până atunci, pe lanțul întrebărilor, coșarul talpa-și lasă apăsat. scara o târâie atent, pe nisipul nici unei clepsidre faleze de virgule, din penelul artistului cheamă... nu mă întorc. dincolo de dig, stabilopozii scad. marea conturează o nouă zi... Referință Bibliografică: mărțișoare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 435, Anul II, 10
MĂRŢIŞOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Martisoare_anne_marie_bejliu_1331394717.html [Corola-blog/BlogPost/354788_a_356117]
-
trecut. Soarta urâtă și grea, a lovit. Față s-a îmbolnăvit de cancer. Astăzi este umbră la ceea ce a fost. Are un rinichi scos și sistemul osos afectat grav. Are o pensie de boală de 98 de lei și-și târâie umbră între spital și patul de acasă. Tratamentul nu se găsește în România și costă sume mari de bani. Un om, o femeie, o ajută. I-a procurat medicamentele respective chiar și din Australia. Politicianul respectiv se pare că a
MEDICAMENTELE IULIEI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_muha_1431883605.html [Corola-blog/BlogPost/343395_a_344724]