472 matches
-
lampă și glăsuie pe cale: noi facem lumea-ntreagă să fie mai cu spor mărind mai mult lumina când aștrii se cobor. poate-ați uitat de mine ! adaugă și luna ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma. cum cutezați lumina s-o târâiți prin colbi când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ? și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt ridică glas subțire un ciob de diamant: eu sunt atot-puterea între lumini și umbre dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre ! uimită
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa Pamela, care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant lăuz, ținându-se de balustradă. Și de cinci sacoșe care se târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când mătușa Pamela îi făcea piața din proprie inițiativă ori îi spăla pe ascuns chiloții lăsați pentru sâmbătă într-o grămăjoară în coșul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gând criminal. Regreta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și ce aberații îmi trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam la prostia asta de vernisaj. El zace, pur și simplu. E inert. Trece un minut, care târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot neașteptat o paralizează instantaneu pe Sophia. Nu nu nu. Doamne. Spune-mi că n-am auzit ce-am auzit. Zgomotul se repetă. E cât se poate de real
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aplecat fulgerător și apucă o piatră mai mare cu mîna vru să Îl lovească pe Dumnezeu În creștet.Vroia astfel să-i omoare și să le fure comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să poată ieși din râpă.Dumnezeu spuse atunci către negustor: „ Să te târăști pe pămînt așa cum se târâie Petru acum, iar oamenii să-ți sfarme capul așa cum ai vrut tu să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-i omoare și să le fure comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să poată ieși din râpă.Dumnezeu spuse atunci către negustor: „ Să te târăști pe pămînt așa cum se târâie Petru acum, iar oamenii să-ți sfarme capul așa cum ai vrut tu să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
decât două machete și o diplomă din partea târgoviștenilor. Atunci care este cel mai frumos cadou pe care l-ați căpătat vreodată? O tricicletă (am primit-o când aveam trei sau patru ani), dar nu din acelea care de-abia se târâie - chit că acum există triciclete șlefuite, vopsite, smălțuite - ci una făcută după toate regulile: cam așa de înaltă (arată cu mâna ridicată la aproape un metru de podea), cu roata din fața mare și cu două roți în spate având o
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență, ca să zic așa, văzută și auzită în direct, ne dă aceeași neliniște, poate, mai adâncă decât indiferența autorităților politico-administrative față de cultură: o mamă își târâie puștiul de mână, parcă ar fi o marfă. Puștiul, cu ghiozdan, să tot fie prin clasa a doua-a treia primară. Îi zice mamei că doamna învățătoare le-a spus, în clasă, că trebuie să cumpere cărțile cutare și cutare
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
logice. Dar aici nu știi dacă mai are rost să mergi pentru a ajunge în același punct în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-â-i-n-e. Există Ťmâineť? Pe un cerc nu există decât
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
din turuială pe Aizic. Când s-au văzut cu săniile goale și cu gologanii în chimir, au ieșit la drumul mare. In noaptea asta, vrem-nu vrem, trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu-ți ajunge? Iar mi-ai venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru a primi elevii în noul an școlar. A umblat apoi o zi întreagă cu tot felul de treburi. Abia către seară a ajuns la primărie. Petrache se întorsese de puțină vreme. Atâta-s de ud, Petrache, încât abia îmi târâi bulendrele de pe mine. Așa murat n-am fost decât atunci când ploua pe front... Câtă vreme o fi trecut de atunci? a deschis vorba Costăchel de cum a dat cu ochii de Petrache. Stai să socotesc... Iaca ar cam fi vreo douăzeci
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Unde altundeva? Frumoasă poveste, n-am ce spune - a rostit Petrache. După o vreme, Petrache s-a ridicat, gemând ca sub o grea povară. Amu’ măi Costache, hai să mai bem o gură de apă și pe urmă ne-om târâi până acasă... abia îmi mai mișc picioarele iestea umflate. Uite în ce hal m-o adus blestemații iștia de bolșăvici! Luceafărul mamei lor! Nu mai înjura, Petrache. Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mod miraculos, ai tras la mal nenumărate păstrugi cu o undiță imensă, fără să deranjezi nici asociațiile de protecție a animalelor, nici pe cele de făcut respirație artificială peștilor. Ca un amănunt bizar, poveștile din armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul În fața clădirii unde Îmi târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ionescu avea tact pedagogic. Prelegerile nu sunt complicate, sunt bine dozate, formularea este ușoară și vie, nelipsită de farmec. Nu sunt deloc îmbâcsite; nu cad nici pradă verbiajului, nici nu solicită pretenția unei vorbiri tehnice greoaie, tehnică în care se târâie de obicei sobrietatea sterilă a filozofilor. Nae Ionescu, profesorul, pare simplu și elastic, condus liber de gândul pe care-l expune virtuos, fără să-l încarce cu ezitări. Ai impresia că Nae Ionescu știe așa de bine ce se întâmplă
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
decît să joace teatru după un scenariu ticluit de Bătrîn îi vor mai cădea în mîini? Cum mai merg afacerile lui Milițică și ale lui Timișoara în ultima vreme, care, dacă e să te iei după ce spun ei, abia se tîrîie? Cît de tare e implicat Părințelul în toate astea? Lua plicul, îl lipea de masă cu fața în jos și îl netezea de cîteva ori cu dosul palmei. Apoi îl întorcea pe partea care îl interesa și îi cerceta cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața mea: frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Însă n-am lăsat acest lucru să mă oprească. Pot să fiu foarte hotărît cînd Îmi pun ceva În minte. În cele din urmă, pentru a pune capăt nebuniei, mama a trebuit să se ducă și să mai aducă aici, tîrÎindu-le după ea, alte cîteva pagini din Cartea cu C mare. Eram destul de măricei deja, așa că ne-am alăturat și noi În aventura sfîșierii foilor. Chițăind de Încîntare, am rupt și am făcut bucăți cu o plăcere dementă. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu cred că de fapt Încerca să-și adune curajul pentru a vorbi. Imediat ce și-a rostit cererea - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jur nu se află decât obiecte inerte, inclusiv telefonul, un spațiu ce pare să nu mă poată conține decât pe mine, izolat în timpul meu interior; apoi, întreruperea continuității timpului, spațiul care nu mai e cel dinainte, deoarece e ocupat de târâit, iar prezența mea, care nu mai e cea dinainte, condiționată fiind de voința obiectului care cheamă. Cartea ar trebui să înceapă redând toate acestea, nu o singură dată, ci ca o diseminare în spațiu și în timp a țârâiturilor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
energiile pozitive și cele negative, cu locurile bune și alea rele, cu momentele faste și-alea pline de ghinioane și, cine știe după ce calcule, viziuni și paranormalâcuri, mă pune să demontez și să remontez în alt colț cadrul patului, să târâi noptierele pe hol, să iau ficusul și să-l duc în balcon, las’ că poate de data asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]