99 matches
-
Lucrurile mărunte afectează mințile mărunte. Benjamin Disraeli - Să nu te jenezi niciodată să recunoști că ai greșit. Asta înseamnă că ai evoluat și că azi ești mai înțelept decât ieri. Joanthan Swift - Important este în viață să nu te lași târât. Un lucru atrage după sine un altul și-apoi nu mai știi unde ajungi. Andre Gide - Toți ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greșim noi înșine. Menandru - Legile sunt ca pânzele de păianjen care prind musculițele
CITATE MEMORABILE (109) de ION UNTARU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383461_a_384790]
-
opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă și udă toată de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
mai făcusem niciodată în viața mea așa ceva, m-am urcat pe o grămadă de pietre, am așteptat liniștit și când a ajuns în dreptul meu unul din vagoane, am întins mâna agățându-me de o bară. Urmarea? M-am văzut smuls și târât. Nu mai știu dacă de teamă sau naivitate, dar așa cum mă prinsesem de bară, la fel de simplu mi-am dat drumul și am rămas întins pe spate pe grămada de pietre pe care mă urcasem. O singură mișcare greșită și mă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pe curcubeu! Dă-te prins, îngere orb! Aici, între supranatural Și sub- natural De la patos la obsesie Drumul e mai scurt Răsucit - el cabrează Ceea ce văd este auzit Suspinul tău cu clopoței Sublimând în sărut Mușcătura. Dă-te prins, zbor târât Nu eu beau din izvor Ci oglinda lui, scânteiuțele Spațiul nocturn curbat Înseninându-ne frunțile. Dincolo vin și pleacă Vin și tot pleacă Nașterea moartea și nunțile. 5. Nu poți fi nimic altei părți ce Există. Nu cere- întregire în
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
și necreștine, amăgit de culte creștine, prădat și jefuit de boierimea calicească, trădat de ciocoime, manipulat de masonerii, amanetat de arendașii alogeni, vândut de proletari, donat de neoburghezia social-liberală, spulberat la răscruce de vânturi, prăbușit la porți străine și ferecate, târât și osândit permanent la sărăcie, boli, scuipări, pălmuiri, batjocoriri. Grație așadar, pseudo-aristocrației interesate de tron și avere, nu și de Țară, și a micimii înaltului cler ortodox în mare parte, grijuliu doar de el, nu și de Dumnezeu, Neamul nostru
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
multe alte preocupări sau înclinații si să între pe mâna “profesioniștilor”. Fără harul acela al anonimului, “profesionistul” a fost ușor derutat și deturnat de la calea pe care el și-a crezut-o a fi un ideal. Ușor, ușor, a fos târât spre noi canoane și interese, derutat de succese false, de multe ori s-a pierdut de propria realitate și s-a lăsat păgubaș. Astăzi, cu acest spațiu virtual, cu urechile astupate fată de pretinși profesioniști, cu puțină atenție fată de
PE UNDE SE MAI PLIMBĂ POEZIA ?! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356409_a_357738]
-
opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă și udă toată de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
se aude soneria. Ca niște rachete țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se îndreaptă, obosiți, către microbuz. Copiii vin din mai multe sate. Le place la noi la școală cică e ,,fain”. - Vasilică, tu unde stai acum? îndrăznesc să-l întreb, văzând că o ia în altă direcție. - M-a luat
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63) POPULAȚIA ROMÂNIEI: „23 de milioane de omuleți patibulari." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag 53) „Un popor cu substanță târâtă. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.34 ) „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
truc al tău, l-am mai întâlnit odată, erai... pe malul mării, răvășita toată, cu părul, parcă, smuls de vânt și ochii-ți verzi, înlăcrimați, brațele-ți deschise, deodat` mă așteptau, să mă strângi la pieptu-ți cald și mai apoi... târât am fost de tine-n nopți, într-un desfrâu al marilor iubiri, ce nu le pot uita, vrăjit, ca în povestea sirenelor lui Ulise, iar eu, rămas lipit de alt catarg, imaginar al vieții mele, întind, o pânză, pe sașiul
DESFRÂUL MARILOR IUBIRI de COSTI POP în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342655_a_343984]
-
loc, să Îi văd fața, ...uitând de ce-aveam de făcut, căci mi-a zâmbit cu drag Ființa, făcându-mă să nu-o mai uit... Curgeau pe fața aceea blândă, șiroi de sânge și sudori, iar crucea-i grea, abia târâtă, ...mie îmi provoca fiori. De-odat’ căzu sub greul crucii... Însă un om a și sărit, să-I ia el crucea și s-o ducă; ... Dar eu, ...nu m-aș fi oferit! Iar când soldatul, bătu-n cuie, să-L țintuiască
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
s-au zămislit.... ... Domnitorii noștri plăteau tribut la Înalta Poartă ca niciodată, dar NICIODATĂ, să nu se ridice o moschee în țară. Dar relațiile erau atât de bune, încât când domnitorii noștri mergeau la Înalta Poartă, nu erau îngenunchiați și târâți, cum vedem în filmele de mare audiență făcute de turci astăzi, ci se duceau cu demnitate la Înalta Poartă. Dar niciodată nu ne-am vândut țara. E o mare povară să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
mea c-aveam să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel mai potrivit și totuși ... Dâră credea că acest „pâlpâit” de amintire i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
și haide, te rog, vino Să simt cu tine miros de sărbători Și de iubire! Hai, te rog, revino! Iubitule născut de-a mea dorință Și din durerea dorului ce-n mine zace, Vremelnicule știi, sub dus, a ta ființă Târât-a și-al meu suflet și-a mea pace. Referință Bibliografică: IUBITUL MEU CU OCHII NEVĂZUȚI / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate
IUBITUL MEU CU OCHII NEVĂZUȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375698_a_377027]
-
în râuri dar frecvente în lacuri adânci și comune în mlaștini. Suspensiile în râuri și lacuri. Suspensiile sunt un transportator major de nutrienți și poluanți organici și anorganici. Particulele transportate de râuri nu sunt doar suspensiile clasice ci și particulele târâte / rostogolite pe fundul apei ("bed load"). Suspensiile provin din poluare, dar și din eroziunea naturală (și cea provocată de om!) și din producția endogenă din ape (care provine din alege până la 20 mg / litru în ape eutrofe și din precipitarea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
o parodie de sine, involuntară: "Era teza noastră de a combate atît orice tendință formalistă sau, hai să zicem, și cosmopolită, deși nu făceam atîta caz de cuvîntul acesta, "cosmopolitism", cît făcea Jdanov, și, mai ales, să nu ne lăsăm tîrîți nici pe o pantă a proletcultismului, care ar fi dat naștere la o literatură necorespunzătoare nici intereselor partidului, nici literaturii în general". Dacă schițează, uneori, cu destulă stîngăcie, gestul autocritic, de facto o autocomplezență ("Eu n-am uitat că și
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
castrare) și a altor proceduri dureroase (Dr. Bernard Rollin, Farm Animal Welfare).În mod obișnuit, tăierea implică teroare și de multe ori durere sfâșietoare (Gail Eisnitz, Slaughterhouse). Ilustrând cruzimea din industrie, animalele prea bolnave pentru a merge sunt mai degrabă târâte intr-un mod foarte dureros spre a fi tăiate decât sa fie eutanasiate. Tipic pentru atitudinea din această industrie, John Byrnes a scris: "Uită că porcul e un animal. Tratează-l ca pe o mașină din fabrică" (Hog Farm Management
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
De acord cu paralela, însă cum se poate explica faptul că un asemenea mecanism, destul de simplist, a avut atâtea decenii un efect ca și somnambulic asupra noastră? D.G.: Cu alte cuvinte, cum ne pierdem capul fără să știm, lăsându-ne târâți chiar și împotriva instinctului de conservare? Interesante ar fi nu numai explicarea mecanismului avantajelor imediate de tot felul (recompensa fidelității) sau al proiecțiilor duplicitare feedback, tipice îndrăgostirii, ci și descrierea experienței „complicității trăirilor comune”, influențate, desigur, și de înfrumusețările imaginative
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din filme) și adesea ea nici nu poate fi astfel. Important este ca ea să fie interesantă în sine, să fie ceva pe care cititorul este nerăbdător să-l audă, nu o poveste nouă, cu o suită de personaje noi târâte acolo doar ca să justifice o intrigă fără cap și coadă (Chandler, 1977, p. 64). Acceptarea fără rezerve a unei fracturi între partea propriu-zis „literară” și cea de „enigmistică” a ficțiunii detectivistice explică succesul imens al atâtor autori lipsiți în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care trăsese concluzia era un bărbat înalt, spre șaizeci de ani, cu ochi pătrunzători și cu profilul ascuțit, care urmărise discuția atent, cu brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără să facem nimic Bărbatul solid, care deja vorbise puțin mai înainte, obiectă: — împreună cu romanii, spui? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să-i poți avertiza, dar acolo drumurile noastre se vor despărți. Nu eram sigur că ajunsesem la o bună învoială și nici că voi avea curajul s-o respect. Măcar credeam că-mi fixasem limitele aventurii în care mă lăsasem târât. Cât despre Nur, mi s-a părut strălucitoare. Puțin îi păsa de reticențele mele, atâta timp cât nu se așezau de-a curmezișul drumului ei. Din vorbele mele foarte limpede înfățișate, ea n-a auzit decât „da“-ul pe care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sa și pornește cu el spre apartamentul directorului, cerându-i să repete exact ce i-a spus acesta. Cu aceleași vorbe. Exact. Aproape uită să respire. Puștiul repetă întruna: nimic, Bridgeman, nimic altceva și este mai mult sau mai puțin târât, împiedicându-se în pantofii săi negri de școală. Bridgeman, n-am făcut nimic, repetă puștiul; Bridgeman, directorul n-a spus nimic, o, mă doare, și o ține tot așa pe drumul spre apartamentul directorului unde, în cele din urmă, Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Majestății Sale pentru femeile lui chineze au ajuns în toate colțurile Orașului Interzis. Am început să am vise groaznice. Se facă că dorm și că cineva încearcă să mă tragă jos din pat. Mă zbat, însă fără succes, și sunt târâtă afară din cameră. Între timp, pot vedea clar că trupul meu e încă în pat, nemișcat. De asemenea, văd în vise fructe roșii căzând prematur din copaci. Le pot auzi chiar cum cad - poc, poc, poc. Superstiția spune că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]