52 matches
-
Continuau să cadă stropi rari de ploaie și părintele Bernard observă picături strălucitoare perlând petalele primulelor, ierburile agățătoare, tufișurile spinoase de păducel, frunzele de rostopască și dantelatul hasmațuchi, rugii de mure și tufele de măceș. Deodată se auzi un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acasă, la parohia și casa din Fârțănești, după voia lui Dumnezeu și hotărârea slujitorului său, episcopul Dunării de Jos. Veți vorbi cu prea sfințitul? Da, așa cum dumneata ai vorbit cu mine și cu el. Și a ieșit cu pași ușor târșâiți, pipăind podeaua de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca să scape de tortură. Când Mark se ridică în sfârșit în picioare, Karin începu să-l plimbe în cerc, mai întâi în jurul camerei, apoi în jurul camerei infirmierelor, apoi pe etaj. Tuburile dispărură, eliberându-l. Împreună, cu pașii lor mici și târșâiți, formau un sistem solar minuscul, orbite înăuntrul altor orbite. O ușurare păcătoasă, o senzație pe care o credea pierdută: să meargă pur și simplu alături de el. Tubul cu ferestre îi fu scos din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut și-l îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark. Le ții minte. Și tu ești un gâscan prost, după cum știi. —Căcat pișat fut, incantă el, cercetându-și picioarele târșâite. Asta fusese leziunea, nu fratele ei. Niște sunete, nimic mai mult - lucruri îngropate, lipsite de sens, scoase la iveală de traumatism. Nu voise s-o atace. Își repetă asta tot drumul spre Farview. Dar deja nu mai credea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
inițial, fusese tentat să miște în stânga și în dreapta limba unui clopot fixat în partea stângă a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc casă bună cu prezentul. Înainte de a auzi pașii târșâiți ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iluzie. Apoi coborî din nou privirea între paginile ziarului, părând absorbit de ceea ce tocmai citea acolo. Cum să bați la o ușă în spatele căreia știi sigur că nu se află nimeni, atunci când tu ești de cealaltă parte? Surprins, auzi pași târșâiți. Dincolo, pe partea cealaltă, o cheie se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dumnezeu să-l odihnească. Toată lumea la mare, să se zbânțuie ! Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi chiar că am muncit, șopti Jenică, tot cu ochii în jos, acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să chelească. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două perechi de ciorapi într-o zi de vară nu înseamnă să exagerezi. În al doilea rând, picioarele unui băiat trebuie să inspire ho tărâre; din experiența mea medicală știu că mulți băieți au un mers defectuos, fie țopăit, fie târșâit. Te-ai gândit vreodată de ce toate armatele lumii au un anumit pas de defilare? Pentru că mersul unui bărbat adevărat este o de monstrație de masculinitate. Intuind oarecum acest lucru, unii adolescenți merg legănat, aruncând coatele în jur, mers care-i
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
dar ce să-i faci dacă e leneș. Lipsit de ambiție. Pur și simplu nu se gândește la ziua de mâine. Și doar nu mai e un tinerel. Cu toate astea, ceva din trupul său scund și Îndesat, din mersul târșâit, meditativ, din fruntea frumoasă, Înaltă, din umerii lăsați de oboseală, din părul blond și rar, din ochii blânzi care păreau mereu pierduți de parcă ar fi privit În interior sau dimpotrivă, dincolo de munți și deșert, ceva din figura sa Îi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât spaima cumplită Îl durea rușinea eșecului, faptul că nu-și găsea cuvintele. Goana nebună se Încetini și se transformă Într-un mers târșâit, pentru că o greutate cumplită i se lăsase pe umeri. Când reuși să ridice capul, văzu că era călărit de un copil, care Îl bătea ritmic cu pumni slabi și răi În cap și Îi strângea gâtul Între genunchi. Până Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang. Știu că sună greu de crezut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al doilea premiu o va și boteza cu numele meu cu inițiala tatălui În mijloc. Nu m-am mai dus cîteva zile-n șir la serviciu. Aveam o motivare inatacabilă. Apoi, pe măsură ce zilele ce treceau, În gol și parcă din ce În ce mai tîrșîit, lucrurile au prins să capete un aspect mai neplăcut. Însă astea s-au petrecut mai tîrziu. Mai Întîi au fost petrecerile organizate În cinstea mea, băutura, interviurile, vizitele. Felicitări, cadouri, pupături, o ploaie de prăjiturele, cu frișcă, ce mai scrieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să se facă nevăzută. Să se înalțe în aer și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
starea rănitului. Fiți sigură că mă voi întoarce cu vești proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu mâna stângă petrecută pe sub brațul unui bărbat în rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș Ilie se apropie de automobil. Îmi pare rău. Atunci rămâne pe data viitoare. Zâmbește și salută politicos, ridicându-și pălăria. La bună vedere, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se lipi de mine, nici nu-și încolăci brațele pe după gâtul meu, închise doar ochii pe jumătate și se făcu moale, o părere, nu un corp, atât era de imponderabilă. În acest timp, Florica se apropiase, îi încheie sandaua târșâită (se vedea că multă vreme mersese cu ea astfel), îi aranja rochița la gât al cărei guleraș era și el cam strâmb și îi drese părul sub panglica bleu care nu-i mai trecea chiar pe deasupra capului. "Te-ai bătut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteptare a gării Bacău, formulări la metru pătrat! anii socotiți, ca și cînd de la mîntuire ar fi ani! lumina nu se dă pe oameni, contralumină față de mai toți călătorii, copii mulți, vrabia ciugulește de pe jos, a intrat pe geam, pași tîrșîiți, adu genții lăsate singure pîine, salam și o sticluță de coniac, bătrînul încovrigat, alarmele de telefon mobil se confirmă una pe alta. Ora 7,38, în acceleratul Iași Ciceu Brașov, soare greu groapa de gunoi Bacău arde pe tăcute, Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
încăpățînare. Aprinde lumina și-l zărește pe o etajeră. L-ai pus aici aseară, tontule. Se duce la frigider și din sticlă toarnă în pahar apă. Cu tact, duce paharul la gură și-l bea tot. Apoi cu pașii, tot tîrșîiți, se duce la pat și se culcă la loc. Și apa mea? țipă Raul. Nu mai este, răspunde Marilu cu satisfacție. Raul aproape plînge. Imaginează torturi, sadism, bestialitate, sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poarta de fier și m-am așezat pe o bancă de unde puteam urmări o bună parte din „strada principală“, fără să fiu însă vizibil de pe deal. După câteva minute am văzut o femeie care semăna cu Hartley, mergând cu pași târșâiți de-a lungul unui zid, la celălalt capăt al străzii, și îndreptându-se spre prăvălie. Am spus „mergând cu pași țârșâiți“ pentru că aceasta a fost, în parte, prima mea impresie asupra femeii bătrâne, înainte de a fi știut cine e, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
romantismul german, fără să vedem picior de om, roată de mașină sau de căruță. Doar într-un târziu, urme de copite și câte o balegă pe drumul desfundat. Am prins curaj și am luat-o pe jos. Mai săltăreț, mai târșâit, am urcat vreo două ore, până ne-am prăbușit de oboseală. De pe un mic platou, cu piscurile sub noi și norii negri deasupra, am zis să-l întrebăm pe Filip unde-i Târsa. Dar Nokia era mută. Abia când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți valiza!“ era formula fatală, apoi i-am auzit ieșind. Am recunoscut pașii târșâiți ai lui Damian în urma polițistului. Au coborât scara și, odată ajunși în stradă, s-au urcat într-o mașină care a demarat și s-a depărtat în noapte. Și uite-așa a dispărut Damian Marinescu pentru a doua oară... Douăzeci
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Ce suciți mai sunt unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe patron până seara târziu, iar când i-a auzit mersul târșâit, de arab, pe coridor, i-a tăiat calea hotărât: „Muhamad, pardon, ceva important pentru tine“. „Ce ceva important la mine?“, a întrebat Muhamad zâmbitor, ca și cum nu el fusese acela care le dăduse un picior în fund. „Muhamad - a zis Adrian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
al lui Laurel și nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei și să o rog, tânguitor: „Te rog, fă-mi ordine în viață!“ — Orice dorești, repetă Laurel, și mă strânge de umăr. Mă întorc în cabină cu pași târșâiți și adrenalină zero. Simt cum vechea îngrijorare, atât de familiară, pune din nou stăpânire pe mine. A mai trecut o zi, și eu tot n-am găsit nici o soluție genială. Habar n-am ce-o să fac. Și timpul se scurge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acasă, la parohia și casa din Fârțănești, după voia lui Dumnezeu și hotărârea slujitorului său, episcopul Dunării de Jos. - Veți vorbi cu prea sfințitul? - Da, așa cum dumneata ai vorbit cu mine și cu el. și a ieșit cu pași ușor târșâiți, pipăind podeaua de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]