76 matches
-
AMNAR UITAT Motto: „Ați terminat cu râsul?” Charles Kingsley - (Alton Locke) Era într-una din zilele acelea, cu ceața, de s-o tai cu cuțitul. Se auzeau voci nemulțumite de trafic ale obligaților să conducă, ale bătrânelor pieții și pantofii târșiți ai purtătorilor ce s-ar mai fi culcușit pe sub pilote în loc să se scoale și să meargă la școală ori grădiniță. Pe mine ceața nu mă deranja, chiar puteam spune, că pe undeva o așteptam. Intrată în ea, cum nu vedeam
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
AMNAR UITAT Motto: „Ați terminat cu râsul?” Charles Kingsley - (Alton Locke) Era într-una din zilele acelea, cu ceața, de s-o tai cu cuțitul. Se auzeau voci nemulțumite de trafic ale obligaților să conducă, ale bătrânelor pieții și pantofii târșiți ai purtătorilor ce s-ar mai fi culcușit pe sub pilote în loc să se scoale și să meargă la școală ori grădiniță. Pe mine ceața nu mă deranja, chiar puteam spune, că pe undeva o așteptam. Intrată în ea, cum nu vedeam
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
până dimineața. Doar în piețe și în vecinătatea lor era ceva mai multă mișcare până mai târziu și dimineața, devreme. Pe multe străzi picioarele călcau, noaptea, pe mulțimea de frunze căzute pe caldarâm și zgomotul pașilor se auzea înfundat ori târșit, după dispoziția trecătorului grăbit ori liniștit, preocupat de probleme personale sau de serviciu ori aflat doar la plimbare de unul singur sau în cuplu. Era cu puțin trecut de miezul nopții si mă retrăgeam la hotel, după o vizită la
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
de piatră. Sub icoana Maicii Domnului, bătrâna aprinse o făclioară, puse în cutie un ban și se rugă, făcând cruci rare. Clipind apoi din ochii galbeni, se retrase în strană. Afară, pe aleea de nisip, se auzea rar un pas târșit. Era Băltoaia care, surdă de tot și tremurând din cap, abia se târa până la slujbă. - Mai poți, mai poți, liță ? o întrebă Aglaia. - Ei, răspunse tremurând Băltoaia, fără să înțeleagă. Ating aproape suta. - Apoi ești tare, nu te dai ! - Am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN BĂRĂGAN Sub casa cu grădină mărginită de salcâmi iarba coboară în pantă, rupându-se deasupra unui maidan. Vara, maidanul exala mirosuri pestilențiale iar seara răsuna de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
produs oțelul la atingerea oțelului, trebuie să fi fost tare grea. — Pot să arunc o privire prin birou? — E cam rece În seara asta, nu?... Cel mai În vîrstă Își băgă capul Între umeri și cu un pas de dans, tîrșit, porni Înapoi spre stradă. — Luați-o pe-aici și imediat la stînga, spuse cel tînăr trăgîndu-și nasul și arătînd cu bărbia spațiul dintre magazie și clădire. Se uită apoi spre cerul Întunecat și apăsător și-și astupă cu mîna degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sii vrei? Eu conduc ancheta asta, iar Upshaw lucrează pentru mine, așa că spune-mi de ce ești atât de interesat de cazul lui? Dudley Smith execută un număr tipic de vodevil: un tânăr luat în tărbacă ce se apropie cu pași târșiți, cu mâinile încovoiate ca niște lăbuțe, cu umerii căzuți și buza de jos bosumflată. — Flăcău, mă jignești. Nu voiam decât să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de știre că Upshaw i-a înfuriat pe camarazii lui de la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsit-o de fiecare dată când am venit aici. Acum sunt mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți. Chipul călugărului, luminat într-un anume fel, s-a profilat pe spațiul ușii. Părea un proroc.. --Bună dimineața și să-ți fie de bine masa. --Așa să fie, sfințite părinte. Bogdaprosti. Călugărul a pășit în chilie și s-a așezat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
deslușit că a priceput cum gândurile mele hălăduiau pe alte cărări. Nu știam ce să fac, fiindcă simțeam că am roșit până în vârful urechilor. El s-a prefăcut că nu bagă de seamă, bocănind cărarea cu toiagul în ritmul pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
biencuvântat, fiule! În timp ce rostea aceste cuvinte, a ridicat dreapta asupra mea, făcând semnul crucii. Era pentru prima oară când băgam de seamă acest gest. În timp ce eu - cu capul plecat - primeam binecuvântarea, călugărul s-a întors și cu pași mărunți și târșiți s-a pierdut în întunericul nopții... M-am băgat în așternut și în scurtă vreme am adormit... Un vis m-a luat în primire... Parcă mă aflam din nou în preajma bătrânului și urcam un deal. La început nu mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
destul de murdară arată deja femeia. Ce vreți dumneavoastră? S-ajung în oraș. Păi tot pe drumul ăsta, dar șoseaua e-ncolo! (cu un braț bronzat, voinicos, arată exact în sensul din care veneam eu). Fac cale întoarsă cu pasul meu târșit, căutându-mi din ochi tovarășul de drum, încep să-l strig în deșert, pe tot drumul nu se vedea nici o așezare, casa la care nimerisem eu părea să fie singura pe-o rază cât puteam cuprinde cu ochii. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a strâmbat buzele și a făcut o mișcare cu mâna, a lehamite. A pus amândouă palmele pe marginea mesei, s-a sprijinit în ele și s-a ridicat. „Gândire liberă, ei da, te apucă și râsul.” A pornit cu pași târșiți spre bucătărie și acolo a continuat să vorbească de una singură. Iarăși citise Hugo. Pe Zola se așternuse un strat gros de praf, nu însă și pe Hugo. Simțea adesea nevoia să se întoarcă la el. Sofaua, așezată în stânga mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și fața, nefiresc de gal benă, încercând să-i zâmbească, și părul cărunt, moale și rar, umezit de efort și lipit de țeastă. El era
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e destul de târziu? Hai să pornim către chiliile noastre, unde crivatul așteaptă să ne primească trupurile ostenite... Odată cu aceste vorbe, s-a sprijinit de umărul meu, ridicându-se cu icnet de durere. Apoi, ținându-mă de braț și cu pas târșit, a pornit alături de mine... Ajunși la portița grădinii din fața chiliilor, ne-am oprit. Privirea mi-a rămas îndreptată spre un singur punct, dar am băgat de seamă că bătrânul mă urmărea discret, purtând țandără de zâmbet în coada ochiului... ― Noapte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină chioară și mă înfioram. Mi se părea că în fiecare umbră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină seara. Când i-am auzit pașii târșiți pe trepte, m-am și repezit la ușă. De obicei îl lăsam să bată, să-mi arunce cu pietricele în geamuri, doar-doar va crede că nu eram acasă. Acum, înainte ca el să sune, am și deschis ușa. Asta l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși voința și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
făcută din cine știe ce buruieni și fructe de pădure cunoascute doar de bătrân. L-am băut picătură cu picătură. Băutura, sau spiritul ei, alerga prin venele mele cu tropot de centaur. Tocmai când am terminat de ospătat, s-au auzit pași târșiți, semn că bătrânul se întorcea... Ia spune, fiule, te-ai îndestulat? Mulțumesc lui Dumnezeu și sărut dreapta, părinte! Mai mult decât în visele mele. Da’ de unde asemenea bunătăți, părinte? Apoi mai sunt și oameni ai lui Dumnezeu care au grijă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu admirați, furat de gândul: „Uite-te la el: pe toate le știe, pe toate le rânduiește și pe toate le face...fără nici o caznă...” Seara am cinat singur. Abia ce am sfârșit de mâncat, că s au auzit pașii târșiți ai protectorului meu, pe potecuța dintre cele două chilii. În seara asta trebuie să te culci mai devreme, poate îi putea să te hodinești mai acătării, nu ca în celelalte nopți când numai hodină nu s-o chemat... Mulțămesc, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de vorbă. După ce a moșmondit ceva în chilioara lui, bătrânul a plecat cu pas mărunt și târșit. Părea că este grăbit. L-am urmărit până a dispărut în pădurea plină de cântec păsăresc. „Oare ce mai pune la cale?” m-am întrebat eu, gândind că niciodată nu știi la ce să te aștepți din partea lui. Am urmat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în mână bățul și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
banii din casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie enormă de cowboy. * Florence se întoarse la locul ei ținîndu-se de masă. Căpătase dintr-o dată un mers bătrânesc, târșit și nesigur. Ioniță Dragu o privea cu inima zdrobită. " Prin ce trece, Dumnezeule! Prin ce trece!" Cârnul se juca expert cu pistolul învîrtindu-l pe arătător. Observă indiferent: ― Ăla s-a dus întins la Miliție, ascultați-mă pe mine! Inginerul privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se uită la chipul căruntului căutând parcă acolo răspunsul, dar nu văzu decât feșele albe și un ochi toropit de somn. Cristescu ieși pe culoar. Părea adus pe spate, iar pe umerii căzuți paltonul devenise prea larg. Mergea încet, aproape târșit, cu fruntea în pământ. O soră cu o cutie de seringi în mână îi aruncă o privire indiferentă și deschise o ușă. Maiorul zări sala cu aparate complicate. Întoarse iute capul și își continuă drumul. Primii fulgi de zăpadă cădeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]