76 matches
-
de generație optzeci) cu literatura târgoviștenilor e dincolo de îndoială. Așa încât nu e o surpriză că unele dintre paragrafe ar putea suna nu numai descriptiv, dar și, în fond, declarativ: „Nicăieri, poate, autoreferențialitatea literaturii nu este mai limpede decât în scrierile târgoviștenilor, care par a ignora cu desăvârșire lumea reală, semnificativă pentru ei cel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în care totul e posibil, un joc imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea șahului, și în
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
ziua dumneavoastră de naștere. Ce cadouri ați primit? Și-ar găsi vreunul locul pe o ipotetică listă a obiectelor de care nu v-ați despărți nici măcar în eternitate? Nu am primit nimic altceva, decât două machete și o diplomă din partea târgoviștenilor. Atunci care este cel mai frumos cadou pe care l-ați căpătat vreodată? O tricicletă (am primit-o când aveam trei sau patru ani), dar nu din acelea care de-abia se târâie - chit că acum există triciclete șlefuite, vopsite
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Lelia, vag brebaniană, de înaltă societate, cu mofturi care-i întrețin amantului arderea. Radu Petrescu practica pe acest subiect o artă flaubertiană, trecută prin filtru proustian. Procedarea lui Mircea Horia Simionescu e funciar antilirică. Poetizantă nu era nici modalitatea celuilalt târgoviștean, dar lirismul (adică romantismul) îi pria. Nici Nesfârșitele primejdii nu e străin de el: "jocul se desfășoară în spațiul purei poezii" se spune la un moment dat (p. 433). Vom descoperi însă că "selenara Helga și solara Despina sunt ființe
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
mondial, dar și de postmodernism. În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut o prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup (elitist, alternativ și/sau opozițional) era periculoasă pentru ideologia oficială (acesta e și cazul mișcării onirice din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
și ale comunicării (în interviul din "Convorbiri literare", 10/1981). Dacă M. H. Simionescu nu a putut întruchipa, în primul rând datorită structurii temperamentale, dizidența fățișă, rezistența sa la canoanele politice este una de tip literar-autonom. Cărțile rezistente artistic ale târgovișteanului trebuie discutate, așadar, pe de o parte, în direcția respingerii servilismului politic și, pe de altă parte, în cea a experimentalismului estetic. Autorul poate sta alături de nume cunoscute din literatura universală. În 1924, R. Queneau a aderat la ideile suprarealiștilor
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
formal în scrierile prozatorului. Astfel, autorul vorbește, de pildă, de "arta nepreciziei în cinetică", de un "experiment" cu o pisică (a lui Schroendinger?) sau de relaționarea dintre creșterea informației și indecizie sau amânarea acțiunii (Bibliografia generală). În fiecare pagină a târgovișteanului, impresia este de estetizare a științei și de tehnicizare a literaturii, când este vorba atât de tehnocultură, cât și de capitalism global, de forțe militare, de etică și ecologie, de corporatism și democrație. Un posibil model teoretic și practic care
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
strategiilor de rezistență rizomatică, o recontextualizare a marginalului și a diferenței, în dauna promovării identicului, a nediferențiatului și a standardului. Această perspectivă culturală (deopotrivă politică și estetică) asupra scriiturii urmează traiectoriile liniilor de fugă, ale devenii și ale nomadismului. Scrierile târgovișteanului ne arată că molarul nu poate nega forța minorului, că regimul opresiv și normativ este brăzdat de strategii de libertate, că instituționalul sau centralitatea sunt roase pe dinăuntru de marginalitate și de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
unul despre care s-a scris imens, însă dispersat. Nu beneficia de o lucrare „monografică”, de o cercetare ordonatoare a operei întregi, „expurgată de orice partis-pris-uri”. Situație în care se aflau, de altfel, și ceilalți componenți ai familiei lui literare, „târgoviștenii”, și ei mult discutați însă tot nesistematic. Și despre această „școală” care a întruchipat, consideră Gabriela Gheorghișor, „ipostaza postmodernismului «de seră», hiper-manierist și apolitic”, nu avem un mare studiu sistematizator. Lipsea apoi o lucrare care să facă legătura, în amănunte
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
consemnează, și a altor critici de întâmpinare din epocă, „derutați”, crede autoarea studiului actual, de noutate. Voi spune ce am spus și atunci: și „Ingeniosul”, și celelalte scrieri ale lui M. H. S. au legătură cu spiritul demitizantironic al avangardei, târgoviștenii în general au afinități cu Urmuz, cu Ionescu, fără să fi rămas la experiențele acestora, într-adevăr. Din goluri nu s-a născut nimic. Ar mai fi iarăși de urmărit în scrierile acestor autori, bine deghizată, o sugestie de subversivitate
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
dintre inelele laterale ale uriașului pavilion circular de la ROMEXPO. În asistență - cam trei categorii de persoane: scriitori și critici bucureșteni; studenți, adică admiratori tineri; și autori tîrgovișteni, membri ai Societății Scriitorilor de acolo, care-l recunoșteau drept marele lor maestru. Tîrgovișteni pentru un mare „tîrgoviștean”! Într-un fel, bucureșteanul Mircea Horia Simionescu, căci se mutase în Capitală încă din perioada studiilor universitare și aici a trăit o viață, revenise și în acest fel, simbolic, în urbea natală, unde, împreună cu colegii de
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
bază convingeri constante. Radu Petrescu, de pildă, a cunoscut din plin stilul proteguitor și stimulativ al lui Sașa Pană, în calitatea acestuia de redactor al săptămânalului "Orizont", când se și puseseră la punct aranjamente pentru a strânge în volum versurile târgovișteanului, risipite în paginile revistei (1946). La "poșta redacției", inimosul redactor, nerăbdător să descopere alte și alte "mlădițe", întreținea, concomitent, repetate reprize de dialog cu Costache Olăreanu. Pentru o susținută comunicare și o mai eficientă cunoaștere reciprocă, Sașa Pană găsea timp
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
aici, Brumaru e prozator. Unul extraordinar, obsedat de concretețe, comparabil deopotrivă cu Radu Cosașu (în paragrafele analitice) și cu Mircea Horia Simionescu (în cele livresc fantaste). De altfel, o fasciculă din aceste Opere, III, e dedicată corespondenței cu un alt târgoviștean, Radu Petrescu, al cărui Ochean întors îl găsește, pe drept cuvânt, minunat (pp. 269 - 316). La un moment dat se decide chiar (mai mult în glumă, dar, în cazul lui Brumaru și glumele trebuie luate în serios) să scrie un
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
și o interpretare din care se vedea că este o soprană cu studii seriaose de canto. Mircea Andreescu ne-a prezenatt romanța „Dor de mamă”, versuri: Ion Costea a fost cântată de solista Gabriela Boțan, o mai veche cunoștință a târgoviștenilor, care a fost primită în patru ediții anterioare la Crizantemei de Aur , a impus prin vocea cultivată o linie melodică foarte plăcută ascultătorilor, care n-au întârziat s-o ovaționeze minute în șir. Și cum nu se putea ca distinsa
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
și orbecăie în căutarea unui adăpost. Au nevoie de protecție și de putere deopotrivă. Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înșiși. Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''. Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
și orbecăie în căutarea unui adăpost.Au nevoie de protecție și de putere deopotrivă.Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înșiși.Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''.Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
unit forțele două edituri, Editura SINGUR Târgoviște, director Ștefan Doru Dăncuș și Editură GRINTA Cluj-Napoca, director Gabriel Cojocaru. La cererea publicului, Emilia Dănescu a lecturat două dintre poemele poprii, incluse în Antologia de poezie. A urmat lansarea de carte a târgovișteanului Criști Iordache, cu cel de al doilea volum de poezii intitulat sugestiv „Tehnici de (ne)rezistență”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010. Volumul a fost prefațat de Ștefan Doru Dăncuș și postfațat de Train Ț. Coșovei și Melania Cuc. „Într-
LANSAREA ANTOLOGIILOR REVISTEI SINGUR LA TÂRGOVIŞTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349602_a_350931]
-
de singurătăți unite Întâmpinat de același Tiberiu Ionescu de care se despărțise cu patru ani în urmă, în plus doar cu câțiva ghiocei răsăriți timid la tâmple, Genu Ștefănescu petrece 30 de zile în Marocul devenit țară de adopție pentru târgovișteanul rămas același de când s-a născut, consemnează Genu în jurnalul său. Răzvrătit, ca întotdeauna, Tiberiu Ionescu își uimește vechiul prieten cu mai noua sa pasiune pentru politica marocană. Îl sfătuiește prietenește să păstreze echidistanța față de zona politicului, care s-ar
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
internatul n-a avut de suferit, căci i-au fost asigurate toate dotările necesare, iar elevilor o hrană cu mult mai bună ca în trecut. La 1 noiembrie 1938, episcopul Vartolomeu se pensionează și este numit locțiitor arhiereul Irineu Mihălcescu Târgovișteanul. În gospodăria eparhială era mare neorânduială, iar vestita tipografie a episcopiei se găsea pe marginea prăpastiei. A fost chemat, ca specialist, Pavel Suru, fost director al Tipografiei Cărților Bisericești din București, ca să preia conducerea tipografiei eparhiale, pentru a o rentabiliza
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
armonia și mulțumirea au grația urmașilor cu sange-albastru. De veți privi imaginile să nu vă gândiți că sunteți prin grădinile din Bruxelles, nici prin parcurile de pe malurile Loarei. Nu. Nu sunt cetățenii din Quebecsi nici din Zurich. Sunt concetățenii noștri, târgoviștenii neîncoronați ai Coroanei. Oameni simpli, calzi, ospitalieri și care trăiesc atipic zonei geopolitice cu implicațiile ei nu tocmai fericite. Într-o scrisoare primită acum un an de la Paris, Mylene Mordin, care tocmai ajunsese acasă, îmi mărturisea: "(...)Mi-a fost puțin
ELIBERARE, PACE, DINAMISM (TARGOVISTE – CETATE EUROPEANA) de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360712_a_362041]
-
și orbecăie în căutarea unui adăpost. Au nevoie de protecție și de putere deopotrivă. Nu le vor găsi atâta vreme cât nu vor căuta în ei înșiși. Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''. Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și
CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360708_a_362037]
-
infiltrări ale culturilor răsăritene dar și occidentale în acest spațiu. Deși, începând mai ales din a doua jumătate a secolului al XVI-lea asistăm la o peroadă de avânt al traducerilor de cărți în limba română, înfăptuită mai ales de către târgovișteanul Coresi, în primele decenii ale secolului al XVII-lea observăm o tendință tradițională de reînviere a limbii și culturii slavone, întreținută în special de marea boierime și de clerul înalt. S-a văzut aceasta mai ales prin activitatea desfășurată în jurul
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
scurt la titlul volumului, făcând o asemănare între parabola fiului rătăcitor și programul editorial „Întoarcerea poetului risipitor”. Poetul Vali Nițu, vădit bucuros și emoționat, a rostit apoi câteva cuvinte de apreciere. După acest moment, prof.dr. George Coandă, un nume binecunoscut târgoviștenilor și nu numai, a vorbit cu plăcere despre poet, fost student al d-sale, apreciind latura melancolică dar și pe aceea de revoltă a poeziei lui Cristian Gabriel Groman, citind cu mult suflet două din poemele volumului. Adrian Melicovici, scriitor
LANSARE DE CARTE – „GÂNDURI” DE CRISTIAN GABRIEL GROMAN de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345810_a_347139]
-
ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar, alături de Oprea logofătul, al ultimei cărți ieșite din atelierul târgoviștean - un Triod-Penticostar (1558). Deși inferioare sub aspect grafic tipăriturilor lui Macarie, lucrările realizate aici au meritul de a continua pe teritoriul românesc, după o întrerupere de peste treizeci de ani, o activitate fundamentală pentru dezvoltarea culturii. Mai mult, fiind una dintre
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
din Stendhal, Hippolyte Taine, Henri Focillon și stilizează transpuneri din Boris Bednâi, Serghei Krutilin, Alexandr Ceakovski. Un timp realizează emisiunea radiofonică „Săptămâna unui meloman”. Deși de origine bucovineană și stabilit în București, Ț. poate fi situat, ca modalitate literară, printre „târgoviștenii” Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu. Apropierea s-a făcut, după cum scriitorul a fost așezat și în tradiția lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian sau Anton Holban. O afirmație proprie îl caracterizează: „Eu povestesc o promisiune!” Încercarea scriitorului (1975
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
urmărește diversele imagini ale Bucureștiului, de la Nicolae Filimon la Eugen Barbu, cu staționări în romanele scrise de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu, I. M. Sadoveanu și G. Călinescu. „Centrul” supraviețuiește (mai bine zis renaște) prin scrierile prozatorilor „târgovișteni” (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George). O primă tentativă de „decuplare” se produce prin „anarhismul” brăilenilor (Nae Ionescu, Panait Istrati), fiind dublată de proiecția unor teritorii imaginare, cum ar fi spațiul levantin, definit în secvențele Arhipelagul Caragiale (I. L. Caragiale
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]