78 matches
-
vor scăpa de exploatare. 1757 - Este vorba de reparații. Se pomenește de o moară din Tohan arendata de Bucur Ureche. 1757 - Se citează numele olarului român Besinar, din Tohan care instala o sobă și un cuptor la castelul Bran. 1761 - Târnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.) 1761 - Înființarea regimentelor de graniță. Secolul al XVIII-lea - Se organizează regimentele grănicerești. Tohanul este cuprins în subunitatea grănicereasca cu sediul la Dumbrăvița (Tătari) aparținător la Regimentul romanesc-grăniceresc
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
potrivit calendarului iulian. Această tradiție este denumită "slava". Cuvântul „"hram"” provine din limba slavonă și înseamnă „"casă"”. După tradiția Bisericilor Ortodoxă și Catolică, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său. Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
particularități ale bisericilor autohtone, iar pe de altă parte - la modificarea aspectului lor obișnuit, adus de stilurile europene - neoclasicismul și barocul. Construcția a fost inițiată de comunitatea bulgărească. La 2 mai s-a aprobat construcția bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe. Târnosirea bisericii are loc la 3 noiembrie 1819. Biserica este o clădire alungită, cu absida altarului circulară, racordată plastic pereților laterali, cu o turlă ridicată deasupra naosului și cu camera clopotelor înălțată deasupra pridvorului. Spațiul central reprezintă o sală cu două
Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Chișinău () [Corola-website/Science/328941_a_330270]
-
decroșat, un naos cu doi umeri laterali rectangulari și o clopotniță centrală, încadrată de două turnulețe, toate beneficiind de coifuri ample, de factură barocă, lăcașul, acoperit cu țiglă, a fost împodobit iconografic în anii 1946-1947, de Ileana Hui din Arad; târnosirea s-a făcut în 1947. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03372).
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Obârșa () [Corola-website/Science/329311_a_330640]
-
se călugărește în 1545 sub numele de Platonida, întorcându-se la Sibiu unde petrece restul vieții sale. Doamna Despina a fost un protector al artelor, ajutând material la construirea Mănăstirii Krusedol. Împreună cu soțul său, a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș, participând la târnosirea acesteia la 15 august 1517. În anul 1520 Neagoe Basarab și soția sa au început construcția Schitului Ostrov din Călimănești, aceasta fiind terminată în 1522, după moartea domnitorului. A murit, răpusă de ciumă, la Sibiu, la 30 ianuarie 1554.
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
în prag de demolare. Înmulțindu-se locuitorii pe firul râului Someșul Rece unde este situată biserica, în anul 1957 a fost mărită cu 30 metri pătrați, adăugându-se 6m la lungimea ei, repunerea în seviciu a bisericii fiind dată de târnosirea acesteia în cultul ortodox de către episcopul ortodox de la Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. Între anii 1986-1988, pr. paroh Danciu Gheorghe, a realizat lucrări majore la sfânta biserică ce au constat în pictura interioară, construirea unui nou altar, a bolții și
Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni () [Corola-website/Science/323632_a_324961]
-
evoluție. Biserica armenească din Chișinău, utilizată după 1940 ca depozit, a fost cumpărată de aceștia de la Oficiul local de turism, care devenise proprietarul ei, apoi renovată, tot cu mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Vasile; a fost pictată în stilul picturii populare din sec. 18 de pictorii: Octavian Ciocșan, Mihail Nistor, Voica Gheorghe, Cherulescu Eugen și Alin Toader. La data de 7. 9. 2008 p. s. Sofronie Dricec episcopul Oradei a săvârșit slujba de târnosire înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa celor care au ctitorit acest sfânt lăcaș.”"
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
în 2001 și 2007. Nu este exclus ca sub stratul de tencuială, să persiste unele fragmente picturale vechi; o icoană prăznicar din anul 1863 indică prezența unui zugrav din Lupșa Mare. În 2006 interiorul a fost împodobit în tehnica „frescă”; târnosirea s-a făcut în 2007. Biserica are, în turn, două clopote, unul mare, din 1890, și altul mai mic, din 1938. Pictura mai veche s-a păstrat doar la ușile împărătești, la tetrapod și strane. În patrimoniul bisericii există câteva
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
cimitirului din apropierea bisericii se păstrează mai multe cruci de piatra din secolul al XIX-lea. Biserica, ctitorie a marelui stolnic Ioan (Iancu) Nădăianu și a soției acestuia, Anica Nădăianu, a fost construită din temelie între anii 1836-1848 pe moșia acestora. Târnosirea edificiului are loc pe data de 15 august, așa cum rezultă din vechea pisanie, scrisă în alfabetul de tranziție, care se poate vedea în tindă, desupra intrării în nartex. La începutul secolului XX, biserica se află în ruină astfel încât proprietarii de
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
I-a fost sfetnic credincios voievodului, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”. Lespedea sa funerară, aflată
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
-lea. Ei argumentează că pe spatele icoanei Mântuitorului de pe catapeteasmă se află inscripția următoare: "„S-au adus biserica în anul 1853; am tîrnosit biserica anul 1858”". În noul lăcaș de cult au fost montate catapeteasma și icoanele din biserica veche. Târnosirea noii biserici a avut loc în 1858. Biserica anterioară ar fi fost donată sau vândută locuitorilor satului Sadău, unde a funcționat până în 1878, când a fost desfăcută. Locul altarului a fost marcat printr-o cruce de piatră. În curtea bisericii
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
și o icoană pe sticlă, reprezentând-o pe Maica Domnului. Biserica este sfințită de arhiereu, nu se cunoaște precis nici data, nici numele arhiereului. Se presupune pe baza unei inscripții ce se află deasupra ușii diaconești dinspre miazănoapte că slujba târnosirii a fost săvârșită la 6 decembrie 1874 de către Ioan Popasu al Caransebeșului (1865-1889), ales mitropolit al Ardealului, dar nerecunoscut de autoritățile austriece. În 1937 se mai păstra un vechi Antimis, dăruit în 1762 bisericii din Stolna de primul episcop ortodox
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Alexandru”[2]." Într-un timp relativ scurt, se încheie construcția și pictarea bisericii ( pictor Ghiță Ionescu) și biserica se târnosește la 14 octombrie 1893 primind hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, dar și sfânta Parascheva (ca hram istoric, în legătură cu ziua târnosirii) cum se specifică în "Monografia religioasă a parohiei din comuna Plevna, jud. Ialomița, "alcătuită în anul 1906 de Pr Ilarion Fiera, sau în fotografiile construirii pridvorului, când pe frontonul bisericii pot fi văzute icoanele Sf Arhangheli și a Cuv Parascheva
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
o redare oarecum perspectivică a spațiului scenelor. Icoanele împărătești și ușile diaconești, de mai mari proporții vădesc o și mai mare apropiere de tradiția picturii de șevalet în tratarea personajelor.” [3] 4. Sfințiri Nu se cunoaște arhiereul ce a săvârșit târnosirea în 1893. Însă ulterioarele sfințiri ale repicturii sunt bine documentate. La 20 iulie 1947 „ "pe un timp extraordinar de greu, bântuit de secetă și de urgiile ei, s-a încheiat lucrarea de repictare a bisericii, prin acordarea veșmântului sfințeniei. Episcopia
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
zbaterile părintelui Constantin Sârbu-Bârlad. Biserica a fost pictată între anii 1966 și 1967 de către pictorii Arhimandrit Sofian Boghiu, Olga Greceanu și Mihail Moroșan, în panouri mari, cu icoane cu sfinți și scene biblice, redate în culori calde, pe fond albastru. Târnosirea s-a făcut la 3 noiembrie 1968, de către Episcopul Visarion Ploieșteanu. Între 1996 și 1997 pictura a fost spălată și restaurată de Pr. Ion Tudorache. Între anii 2000 și 2005, prin grija părintelui paroh Ioan Săsăreanu și a părintelui Ion
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult. La 12 noiembrie 1811, spre bucuria celor 49 de familii-ctitor, are loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit cu ocazia târnosirii acesteia, document găsit în piciorul prestolului: „Sfințindu-se acestă sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12 ... Această biserică s-au făcut nouă de popa Damian.” Tot acolo au fost găsite 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
anii 1838-1842 pe temelia bisericii zidită de Drăgan Făgărășanu în 1816 și doborâtă de cutremurul din 1837. Ca stil arhitectonic, biserica din Grindu se numără printre cele mai frumoase biserici din Muntenia. Din pisania așezată deasupra ușii de la intrare citim: „Târnosirea s-a făcut în zilele prea luminatului domn Alexandru Dimitrie Ghica, mitropolit în scaun Prea Sfinția Sa chir Neofit, luând săvârșire cu sfințirea ei în anul de Mântuitorul nostru Iisus Hristos leat 1841”. Așezată în partea de răsărit a comunei, biserica impresionează
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
factură barocă, învelit în tablă. Corpul turnului, dimpreună cu pantele line ale acoperișului, au fost îmbrăcate în șiță; cu prilejul reînnoirii acesteia, în anul 2007, au fost descoperite zece straturi suprapuse de ,prăștilă”, echivalentul a peste trei secole de istorie. Târnosirea s-a făcut la 12 iulie 2008. Dacă pictura pronaosului a dispărut sub tencuiala aplicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, cea din naos a fost alterată de mâna unui pictor mai puțin priceput. Mai bine păstrate sunt fragmentele din
Biserica de lemn din Brădățel () [Corola-website/Science/316916_a_318245]
-
ea>t 7156 (1647). Isprav<nic> Radul cap<itan> ot Buz<ău>.“ Biserica de piatră, „[...]mamă tuturor schitișoarelor de acolo[...]“, se pare că era destul de impunătoare având și rolul de a supraveghea și închega activitatea monahală intensă la acele timpuri. Târnosirea bisericii are loc în anul 1648, iar în toamna aceluiași an călugării, în frute cu „[...]Calivit egumenul cil bătrân și schimnic[...]“ și cu Dragomir, iuzbașa din Sărata (unul din ctitori), au primul proces cu călugării de la mănăstirea Găvani pentru dreptul
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
de 29 m iar înălțimea în dreptul turlei mari este de 20 m. Prima pictură s-a făcut în anul 1850 de către un pictor necunoscut iar pictură actuala a fost făcută între 1981-1985, în stil tempera, de către pictorul Andonie Romeo. Prima târnosire a bisericii s-a făcut la 24 aprilie 1853 în vremea mitropolitului Nifon al Ungro-Vlahiei. Pe parcursul anilor s-au refăcut atât construcția cât și pictură. Parohia are o bibliotecă ce cuprinde cărți de ritual bisericesc cu valoare de patrimoniu, cea
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995. Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu un coif de factură barocă, este precedată de un pridvor închis de zid, cu
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
bucuros că a putut să-și realizeze gândul, să lase pe pământul Basarabiei o biserică pictată de mâna lui. Până de curând nu am știut că a murit. Aveam de gând să ne vedem la sărbătoarea de zece ani de la târnosirea Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel, la 12 iulie (stil vechi - n.r.). Mi-a plăcut la Petre Achițenie că el cunoștea bine teologia icoanei. Nu copia. Știa spațiile bisericii, ce pictură trebuie acolo, acolo... Pentru că pictorii noștri care au apărut
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
1966 de către P.S.Sa episcop Valerian Zaharia, preot fiind Gheorghe Achim. Lucrările de pictură în tehnica frescă s-au executat între anii 1997-1998 de către pictorul bisericesc Florian Buie din Arad, preot paroh fiind Gligor Mudure, din donația credincioșilor din Mal. Târnosirea bisericii s-a făcut de către dr. Ioan Mihălțan, episcopul Oradiei.""
Biserica Sf. Arhangheli din Mal () [Corola-website/Science/312565_a_313894]
-
de frunte 5, de mijloc 8, coadă 14, ertați 2, văduve 9; peste tot 38.”" Așadar, cunoștințele localnicilor despre biserică din acea vreme, transmise prin diaconul Ion, verifică și complectează datele din pisanie și de pe crucea bisericii. Data exactă a târnosirii este desigur cea din pisania existentă. Aflăm de asemenea că Ion Mestecăneanu, cel întâi semnat pe crucea de piatră, avea rolul de vătaf, probabil al plaiului Dâmbovița, și era ctitorul bisericii. Biserica păstra la 1840 încă o pisanie, probabil pictată
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]