251 matches
-
Ioana Nicolaie Alter Într-o zi mirosind a vulpi cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani ai tatălui și spaima unui uter ros pe dinăuntru am văzut cercul de parafină lărgindu-se într-un soare rînjind uleios în răbufnirea de felinar stacojiu tăind mușchii îngenuncheați ai burții mi-am văzut viața
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
alții au asistat la scenariul binecunoscut al Festivalului de la Radio France: unui compozitor de notorietate (în acest an, Penderecki) i se atribuie rolul de amfitrion, având deci calitatea de a invita colegi de breaslă mai tineri și, firește, mai puțin tăbăciți de instanțele înalte ale marketing-ului muzical. Aceasta după ce, în calitatea lui de gazdă generoasă, compozitorul polonez nu a prididit să-și ofere talentele (mai vechi sau mai noi), nu de alta, dar nu se cade ca lumea să uite
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
Întâi au luat caii! De, dușmanii de moarte ai Revoluției Agrare! Și-apoi, salam și bocanci... Ca să vezi! Și-apoi, cu câinii! I-ai! Și... tot la tăbăcit! ... Că mi s-a rupt sufletul! Dac-o mai țineau așa, ne tăbăceau și pe noi! - Mai știi? Pe la Canal, pe la Gherla sau Poarta Albă... Am scăpat că aveau nevoie de slugi, altfel... O viață, 50 de ani, slugi! - E, ăștia, vorba ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sa, și ceru și altora să i se alăture. - Hai, aruncați ce-aveți în gușă! Nu ni se mai ivește o altă ocazie. - Păi tocmai asta am reușit, se apără Cervina. I-am scos din ghearele hingherilor, pregătiți să le tăbăcească pielea. Revoltatul reuși să-și facă un adept, o doamnă cu un pechinez în brațe. - Vreți adică să-i expediați la pachet? - Unde? păru surprins Cervina. - În Orient, acolo unde sălbaticii aceia îi consumă ca pe iepuri. Femeia stimulă zarva
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
și mătur sala cu tine! - Iertare, Majestate! Dar prăpăditul meu de lup are colții rupți și pielea pârlită de tâlharii lui Soare-Împărat. Abia a scăpat săracul cu fuga. L-am adus pe mătură, mititelul! - Cum? Namila ta de javră fioroasă, tăbăcită în bătaie de hăitașii Soarelui? Ei, asta-i chiar de tot! Mă supăr tare! Uite că mă înfurii! Împărăteasa se ridică din fotoliul său de gheață albastră, plimbându-se agitată de colo-colo. Negru-Cioară, văzând că îngrozitoarea știre fusese spusă de
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu o culoare întunecată pe cele albe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în el, dar rămânea totuși în picioare, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lumea. Când pe uscat, când pe valuri. Cartagina lor, pe-atunci, tocmea, cumpăra și vindea cam tot ce se putea în Mediterana, în est, în Persia sau tocmai până spre nord, în Scoția. Mai târziu, însă Imperiul Roman i-a tăbăcit ca și pe noi, pe-atunci geto-daci, cei mai viteji și drepți dintre traci. În plus, pentru spectacol la ei, într-un orășel, El Djem, romanii au ridicat, la vremurile acelea, un alt colosseum. Sângele trebuia să țâșnească în arene
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
de mine și de mine! Vreau ca mami să mă ducă la mamaie! - Ușurel, puiul meu, bunica ta și a mea au plătit deja. Pe vremea comunismului, șapte piei, când de pe una, când de pe alta. Ăștia de acum, cu democrația tăbăcesc deocamdată tineretul, adică pe noi, însă și nici de la generația mea nu se mulțumesc doar cu una. - O să mă jupoaie și pe mine? - Nu se știe... Deocamdată, ai pielea prea subțire. Nu prea pot face cine știe ce din ea. Apoi, vor
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat și jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El, șters ca un șobolan
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din piele pentru tatăl vitreg și pentru Andraș - eu îi ziceam Andrei - o curea lată din piele de toval[ Toval = piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX).] cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean, special pentru el, căci adolescenții purtau așa ceva la blugi. Seara, ne-
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
plecat ploaia? Nici apariții, nici dispariții. Mă înfior! Câtă liniște! Este binecuvântarea primei ninsori. Se ninge ca-n primordii. Apar, pe rând, trecătorii, de la fereastră îmi par, o colecție de chipuri străine, apariții din lumi apuse, un fel de nuduri, tăbăcite de viscolele sărăciei, unele uriașe, altele minuscule, actori figuranți într-o mitologie locală; lăsându-ți impresia unui ultim rol într-o lume a umilinței. Cu spatele încorsetat de poveri facturate, până și viața e-aranjată pe rate, purtând câte două
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
Casa ei cu uși ferecate Casa ei, la răscruce de drumuri Între paranteze de timp Stol de tăceri îi trece peste casă. În întuneric lipitori Iau cu asalt dușumele Meșterite din lemn plutitor Și coajă de ouă stricate Pașii lui tăbăcesc scândurile. În iatacul cu pian și divan Chei sâcâie zgomote Să prindă-n ghiare absolutul Între pereții ferecați. Visul al doisprezecelea: Fotografia Documentu-i sosise cu poșta-n toamna trecută - Silueta-n pantaloni bufanți și cizme din piele de bou a
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
ferestre Casa ei cu uși ferecate Casa ei de la barieră Între paranteze de timp Un stol de tăceri îi trece peste casă. În întuneric lipitori Iau cu asalt dușumele Meșterite din lemn plutitor Și coajă din ouă stricate Pașii-i tăbăcesc scândurile. În iatacul cu pian Chei sâcâie zgomote Să prinda-n ghiare vidul Între pereții ferecați. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Închipuiri despre hăituirea ursului Despre ursul ascuns în tufiș O închipuire bolnavă Despre un urs
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Praga, când a fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor democratice, puse în practică de guvernul lui Alexander Dubček. [iii]Fruntarie, fruntarii = graniță (DEX) [iv]Toval = piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX). [v]Alpacá = aliaj inoxidabil din nichel, cupru și zinc (DEX) [vi]Mână curentă = partea superioara a unei balustrade, din metal, plastic, sau lemn (n.aut.) [vii
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
să ajungă la adolescență femei, în vreme ce colegii de clasă devin doar adolescenți care, chipurile se comportă bărbătește. Ici colo din capriciu, natura maturizează înainte de vreme câte un băiat. În ce-l privește pe el, mintea și sufletul și le mai tăbăcise în avans față de ceilalți dar pentru restul nu avea decât să se ia de piept cu Dumnezeu, fără nici o șansă de izbândă. Simțindu-se privit de dl. Constantin, a lăsat fără voie să-i fluture un zâmbet pe buze. Al
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ajunsesem să sar la bătaie, domn’ Mișu mi-a zis: - Să-ți trăiască sora, măi băiete, și să vă bucurați de ea! - iar pe Noneț, așa olicăit cum era, l-a mustrat aspru (dacă acesta n-ar fi fost deja tăbăcit de mine, precis ar fi încasat-o și de la el): - Costea Ion, ție nu ți-e rușine să-i vor- bești așa colegului tău de clasă?! Ce e-n capul tău, măi băiete? Mai sunteți și rude! . . . Cât privește reproșul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi, cu o apropiată furtună gata să stârnească o ploaie de lovituri ce urma să se abată asupra noastră și pentru care ne „strângeam” scrâșnind pielea ciupinând-ne în neștire în părțile ei moi, adesea tăbăcite de dragostea părintească (unde dă mama, crește!). Pe care el, însă, n-a atins-o niciodată!... Alături de „e-on, dua, troa, catrî!... căreia-i adăuga pe dată, pentru tâlcuire și răspăr „Ioane, dă-i la troacă! - zice-se pentru echivalență
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
și-a ucis fratele, pe Bogdan, tatăl marelui Ștefan, care i-a făcut pe localnici răzeși. Și au rămas așa până ce Ghiță Deju i-a făcut colectiviști. Atunci le-au confiscat locurile, boii și plugurile și uneltele celor care, ocazional, tăbăceau pieile, croiau cojoacele sau aveau piuă de făcut pănură pentru sumane. Tata, când a venit după mama la Udești purta costum național, cu bundiță și pălărie sau căciulă brumărie. Întrebat de ce a renunțat la ițari, chimir și celelalte ne-a
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
coadă au să sune, muzicienii dau concerte, protipendada organizează donații, cetele de tineri se organizează pentru planificarea petrecerilor ce bat la ușă, școlerii chiuie de bucurie în apropierea vacanței, cu gândul la cadourile de la Moșu´, bunicile tricotează, esteticienii întineresc pieile tăbăcite peste vară, gospodinele coc, prăjesc și fierb, religioșii merg la biserică... Unele lucruri par a fi la fel, peste tot în Europa. Încă. Cu mici deosebiri, de la popor la popor, bătrânul continent nu se dezice de secularism și-și duce
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
era ștrengarul clasei, nimeni nu se supăra pe el, toți știau că mai mult mințea decât spunea adevărul și îl așteptau să iasă la tablă să facă puțină gălăgie în clasă. Chiar și liniile pe care le primea zilnic, îi tăbăciseră pielea, că râdea și el în rând cu clasa și după ce o obosea pe învățătoare, ascuzându-și palmele la spate, și le întindea singur arătându-i adesea unde să-l lovească, să nu fie pe urma celor aplicate cu o zi
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
stuf de pe lac și pereții din bârne,acoperiți cu argila.Un pustnic se grăbi să i-a apă dintr-un izvor înconjurat cu pietre.Avea o înfățișare ciudata.Barba netunsa căpătase noante de cenușiu,care trădau vârstă inaintata.Hainele erau tăbăcite,un cojoc din blană pe deasupra și pantaloni negrii.In picioare avea bocanci masivi că cei purtați de soldați pe front.Deslega o cană din metal agățata cu o funiuta de pantaloni și o scufundă în apă rece de izvor,apoi
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
onor Corpul de control al guvernului. Îmi imaginez un scenariu, deloc apocaliptic, cu intruziuni de dramoletă la hotar cu „inchizitorialul” de ochii lumii : celor chemați să suporte cu „stoicism” „spălarea” sărăturii și purificarea, pielea le va fi argăsită și apoi tăbăcită de rafalele șfichiuitoare și fără perdea, impregnate musai de câteva „sufle-uri” de stropșituri salivare cu nuanțe gălbui, totul pentru a părea o execuție în stil thermidorian, însoțită neapărat de cuvenite aplauze puse în scenă, în faza ei apoteotică, de către
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
de două ori. De abia așteptam pauza de la ora 11 până la ora 12. Ce repede trecea pauza. Apoi iar la muncă până la ora 17. Grea robie. Toate ca toate, doar că pulpele degetelor mele au cedat. Muncitorii aveau mâinile aspre, tăbăcite de muncă la cherestea. Dar eu, cu mânuțele mele fine, de elev, care n-au văzut în viața lor decât creion și caiet, deodată au resimțit cumplit asprimea scândurilor. Lucram din ce în ce mai greu. Într-o zi, nu știu de ce, am fost
DOUĂ SĂPTĂMÂNI LA FABRICĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360119_a_361448]