55 matches
-
mici, București, 1943; Țuș-Țuș, romanul unui măgăruș, București, 1943; Vreau s-ascult și eu povești, București, 1943; Cine-l prinde mai întâi?, București, 1944; Corabia lui tata Noe, București, 1944; Cucuriguuu, București, 1944; O poveste adevărată, București, 1944; Bună seara, tăicuțule!, București, 1945; Ce caută un melc aici?, București, 1945; Domnișoara Sanda și litera A, București, 1945; Farfuria misterioasă, București, 1945; Noi călătorim, București, 1945; Pantofii Ileanei, București, 1945; Țuțurlucă, București, 1945; Umbrela cu bucluc, București, 1945; Hop... hop... hop... Căluții
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile călătoriei. Au avut trei pane de cauciuc și două la motor. Au omorât nenumărate gâște, rațe, găini și un purcel. Erau să calce nu se știe câți oameni și să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se părea tot frumoasă, dar de o frumusețe care îl uluia și-l cutremura. Miron Iuga rămase în patru ochi cu Nadina, o privi un răstimp atât de scrutător, că ea se miră și întrebă: ― Vrei să-mi spui ceva, tăicuțule? ― Da! făcu bătrânul cu seriozitate. Am aflat că vrei să vinzi Babaroaga! ― A, asta e? zise Nadina cu un fel de decepție. Te interesează? ― Trebuie să-ți închipui cât de mult, răspunse Miron. Poate c-aș cumpăra-o eu. ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina cu un fel de decepție. Te interesează? ― Trebuie să-ți închipui cât de mult, răspunse Miron. Poate c-aș cumpăra-o eu. ― Bine, să stăm de vorbă! surâse Nadina. Deși nu-mi place să fac afaceri cu rudele, dar tăicuțul drag merită o excepție. Vrei o arvună de la mine? Uite! Îl sărută pe amândoi obrajii. Bătrânul îi luă capul în mâini, o privi în ochii lunecoși: ― E foarte serios, Nadino! ― Evident! confirmă ea cu același surâs indiferent. Miron Iuga nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când cu patetism și mereu cu un tremolo care să-i acopere înfricoșarea. În răstimp, trenul înainta prudent, fumegând mai abundent ca altă dată... Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un răsunet zgârietor, ca țipătul cucuvelei. 3 ― Ia seama, tăicuțule, să nu pățești ceva cu oamenii! zise Niculina, văzând că preotul Nicodim și-a luat patrafirul și crucea. Doar știi bine cât sunt de apucați... ― Hai, dascăle, hai la datorie! murmură bătrânul preot fără să asculte pe fiică-sa. Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a crescut ceva omenesc aiurea. Apucă cuțitul de mâner și i-l înfige între picioare. Mereu voioasă gura alintată, gura maternă. FRATELE LUI MARIEDL: Bravo tăicuțule, bravo. Omul, mai mult așa de siguranță, se descifrează cum se descifrează o ghicitoare. Și puroiul picură din țeava de tun a tatălui peste roșața eczematică a lui Mariedl, îi îngheață învelișul viu și se strecoară în gaura de foc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
simpatie pentru forțele democratice în frunte cu URSS (uniunea republicilor sovietice socialiste, n.a.)”. Ca și „big brother”, P.C.R., și CDE era organizat pe „resoarte” așa că această manifestație de „simpatie față de democrație și față de URSS” în special, care era muma și tăicuțul tuturor iubitorilor de democrație populară și de socialism (ne)științific din lume, au luat cuvântul și responsabilii: „Referat organizatoric - Maer Goldenberg; referat financiar - avocat D. Cahana; referat restratificare - director Rubin Abramovici; referat probleme comunitare - dr. N. Vainder; referat juridic - av.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Snagov și Cotroceni Dinu le-a pus la cale și Brâncoveanu le-a îndeplinit. Cu Sava Brancovici cum a fost? Atâta timp cât politica le va cere să fie alături, dumnealui fostul mare stolnic, învățatul Constantin Cantacuzino, nu-l va părăsi. Taică, tăicuțule, a venit vremea să se împlinească visul Cantacuzinilor. Ienicerii stau să se răscoale, dovadă sunt cei doi patriarhi care uite că de la înmormântarea mamei nu se dau duși. Au primit soli care le-au spus că e mai sănătos să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorbă-n vorbă, Marta ajunse la convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare să vorbim noi doi o limbă pe care al treilea de față n-o pricepe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare să vorbim noi doi o limbă pe care al treilea de față n-o pricepe? Ar fi fost cuviincios? ― S-o fi trezit într-însul șovinismul tatălui său, că și ăla a fost turbat rău, zise Domșa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca Fiu. „Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine“, ni se spune în cea de-a patra Evanghelie (14, 6), și cine-l vede pe Fiu îl vede pe Tatăl (14, 8), iar în Rusia Fiul este numit „tăicuțul nostru Isus“. Despre mine pot spune că nu mi-am descoperit cu adevărat esența filială, eternitatea mea întru filialitate, până când n-am fost tată, până când nu mi-am descoperit esența paternală. Am ajuns atunci la omul dinăuntru, la eso anthropos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bine. A rămas unchiul Naie singurel. Singurel cu cei trei copii, fata Aurica, deși micuță, făcea biata copilă toată gospodăria. După patru-cinci ani a decedat și unchișorul Naie și au rămas cei trei copii singuri, ajutați de frații și surorile tăicuțului meu, care conducea familia celor orfani și mici. Bunicuța a suferit mult când au murit nora și fiul ei. Ea locuia într-o cameră, în casă cu curte la unchiul Alexandru, ne despărțea doar gardul, care avea și el doi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu fi auzit o vorbă nepotrivită între fii și nurori, așa de frumos se comporta. Bunicuța s-a îmbolnăvit, tăicuțu a dus-o în cameră sus, unde eram toți, să avem permanent grijă de dânsa, dar bietul și bunul meu tăicuț, așa de preocupat era că n-a mai plecat la muncă de lângă măicuța lui, nu părăsea nici un moment patul de lângă bunicuța. Într- una din zile l-am văzut pe tăicuțul cu lacrimi și noi l-am întrebat de ce-i curg
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
avem permanent grijă de dânsa, dar bietul și bunul meu tăicuț, așa de preocupat era că n-a mai plecat la muncă de lângă măicuța lui, nu părăsea nici un moment patul de lângă bunicuța. Într- una din zile l-am văzut pe tăicuțul cu lacrimi și noi l-am întrebat de ce-i curg lacrimile. Ne-a spus cu cea mai mare durere: “maica se pierde”. Când ne-am uitat la bunica, ea era cu ochișorii închiși, nu s-a mai uitat la noi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
uitat la bunica, ea era cu ochișorii închiși, nu s-a mai uitat la noi, iar tăicuțu a aprins o lumânare, i-a pus-o în mânuță și a ținut-o așa multă vreme. După ce și-a dat ultima suflare, tăicuțul a plâns mult și l-am auzit adresându-i-se: „Îți mulțumim măicuță că ți-ai jertfit viața pentru noi, crescându-ne singură, fapt pentru care și noi te-am ascultat și iubit”. Ani de zile în casă la noi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai ține Dumneze în viață, am o nepoată pe care am trimis-o în comuna mea la preot cu bani pentru Sfânta biserică, să fac parastas mare pe 13 iunie, Ziua de Înălțarea Domnului, pentru scumpii și dragii mei părinți, tăicuțul fiind erou în luptele de la Mărășești, să aranjeze monumentul eroilor, că noi am trăit numai cu tăticuțul, măicuța decedând la 43-44 de ani, deci să fac totul pentru pomenirea lor veșnică, pentru că eu nu-i pot uita nici o clipă. De
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tăticul meu Cu arma-n mână ca un leu, În orice-atac s-a-năpustit Muri-npușcat și crunt lovit. Biata măicuță a auzit De plânsete a-nebunit Sărmana după două luni Muri-ntr-o casă de nebuni. De-atncea eu suspin mereu Măicuța mea, tăicuțul meu Umblu plângănd și spun oricui Că am rămas al nimănui. Nu am rămas unul sau doi Ci patru copii de eroi Umblăm plângând și căutăm, Părinții, eroii noștri, nu găsim. Strofele de mai sus formează un cântec pe care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și făcea cămășuțe, cerceafuri, izmănuțe la copii și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea sâmbăta. Doamne, oare unde dormea, ce mânca, scumpul meu tăicuț ? Cum strângea, economisea și aducea el bănuțul acasă, la măicuța ? Nu fuma, nu bea, nu-l risipea. Noi cu mâncarea și cu îmbrăcămintea ce să mai zic, de multe ori îmi amintesc cu lacrimi. Intr-una din zile nu era
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
că nu aveam pe nimeni, nu cunoșteam pe nimeni în București. Eram îmbrăcată în halat alb, cu calotă pe cap. Și m-am dus. Doamne, Doamne, ce amintire plăcută dar și dureroasă. Cine credeți că era ? Frumosul și bunul meu tăicuț! Am început să plâng când l-am văzut și de bucurie i-am sărutat mâna, m-a sărutat pe frunte că așa era respectul atunci. Nu ca acum, când te adresezi cu măi tată, tu tată, tu mamă, tu bunică
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
case cine știe în ce chinuri, în războaiele care au măcinat multe popoare, morți sau răniți, lăsați să moară pe câmpurile de luptă fără un ajutor, și câte avioane luând foc, vapoare scufundate, trenuri incendiate și multe altele. Ne povestea tăicuțul meu scump, fiind pe câmpul de luptă de la Mărășești, Mărăști și Oituz, cum tunurile trăgeau cu putere. Au fost imediat băgați în tranșee. Pe acel timp erau și preoți mobilizați în război, pentru a-i încuraja și a-le ține
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă cu fetele părintelui - l-a chemat pe tăticuțu la școală și i-a zis să mă dea mai departe la învățătură. S-a dus bunul tăicuț să mă dea la școală, dar gazda, țin foarte bine minte și astăzi, i-a cerut 200 lei pe lună, bani mulți pentru vremea aceea, mai ales pentru noi, fasole, mălai, carne de porc și de pasăre, făină de grâu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
e ceasul, și-i curgeau lacrimile. Tăicuțu s-a repezit, a luat o lumânare de la sfânta icoană a Maicii Domnului, a aprins-o și i-a pus-o în mână. Deja ochișorii blânzi și frumoși mama îi închisese pentru totdeauna. Tăicuțul înlemnit de durere, la gândul că ce va mai face, ne privea pe fiecare în parte. Seara s-a lăsat încet, nu se îndura de noi să ne mohorască mai rău, soarele nu voia să apună, și ca un făcut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noi, la 18- 19 ani, s-au căsătorit și norocul lor a fost că au găsit fete bune, au mai plecat în București, ca și mine, au mai învățat și toți au ajuns și pensionari. Cei micuți au rămas cu tăicuțul, dar alt foc, a venit războiul și au plecat frățiorii și a rămas tata cu doi mai micuți cu care s-a împăcat tare bine. Viața s-a scurs, n-au ajuns doar anii cei grei, am rămas singură, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și butoaie, cumpărau vin și localnicii luau bani frumoși. Deși era vin gârlă și butoaiele pline, din cinci frați și tata, eu nu i-am văzut beți niciodată. Știau că vinul trebuie să-l vindem pe bani. Rar când scotea tăicuțul câte o cană mare și mai... pileau, și ce cor de cântece și haz era în casă la noi, apoi se culcau, și când se trezeau se văitau de durerea de cap, că nu erau deprinși cu băutura, deși vin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]