107 matches
-
adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră în mod vădit de lipsa lor pentru a cânta la instrumente muzicale, a tăifăsui și a se zbengui încântați. — Ieronim a fost, spuse preotul. Toți elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece, cincisprezece ani. — Da. Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
distribuția de premii îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități agreabile. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
naționalizare că niște comisii de inventariere a bunurilor moșierilor de prin conace socotiseră de pildă cărțile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moșieresc, le aruncaseră în curte și seara țăranii făceau cu ele un foc pașnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoșii lor culturali le scriseseră pentru lumina lor spirituală. Desigur, imaginația mea mergea departe, exagera. Cine știe ce ediții de valoare pieriseră, poate chiar cărți foarte vechi, îmi spuneam, hârtii, documente de preț... Poate că nu, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar micșorând până aproape de stingere lumina opaițului. Dar de ce râsese Ion Micu? Ce viziune avusese? XIV Nici nu mai eram atent la ceea ce se vorbea. După cafele Vaintrub și Ion Micu se ridicară, se duseră la Matilda, care stătea și tăifăsuia cu Tamara și Tasia, îi sărutară mâna spunând că totul a fost foarte plăcut, salutară pe ceilalți, fără să mai dea sau să sărute alte mâini, își luară la revedere și de la mine și se îndreptară spre ușă. Îi condusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
liniștii nefirești din ziua aceea. Strada principală e pustie. În acest anotimp, când oamenii nu mergeau la muncile din cadrul Cooperativei Agricole de Producție, îi puteai vedea prin curte, pe stradă sau la magazinul din centrul comunei unde se adunau. Femeile tăifăsuiau, iar bărbații trăgeau ceva tutun sau consumau băuturi alcoolice. Ajung în dreptul Căminului Cultural, iar privirea îmi este atrasă de cele trei pisici, pe care cu două săptămâni în urmă le pierdusem fără urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ș.a.m.d.? Nu cumva făcea aluzie și Îl Învinovățea pe Însuși Comandantul suprem al Armatei și Conducătorul țării? A venit de la județ unul manierat, cu costum, cravată, cămașă albă, pantofi lustruiți și geantă din piele. O noapte Întreagă a tăifăsuit cu Foiște În biroul șefului de post, care n-a fost primit Înăuntru. Ce s-a petrecut cu adevărat acolo nimeni nu are de unde ști. Din cele spuse de marele artist, ar putea fi adevărat că securistul ținuse cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult în relațiile mele cu Napoleon a fost mai întâi eminenta sa perspicacitate și marea sa modestie în raport cu gândirea și inteligența lui. Sesiza lucrurile în esența lor, le dezbrăca de accesorii inutile... Întâlnirile sale erau întotdeauna interesante. El nu tăifăsuia, el vorbea mijlocind abundența ideilor sale și, ușurând exprimarea, el știa cu dibăcie să pună stăpânire pe cuvinte, dând frazei un anumit subînțeles... Inteligența îi suplinea știința. A devenit legislator și administrator, ca și mare comandant, urmându-și instinctul. Gândirea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de excese. − Gata? Ai plătit camera? întrebă Trees. Am parcat cam departe, dar sper că n-ai un munte de bagaje. Nici nu concep să nu vii să stai la noi; nu mă fă să te răpesc... Abia aștept să tăifăsuim pe săturate; Martin nu vine acasă decât seara târziu, iar copiii sunt adorabil de cuminți, ai să vezi. Nu ne deranjează nimeni. − Bagaju-i gata; l-am lăsat însă la recepție ca să nu ne incomodeze. Îl luăm mai bine la întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rocă, suveranitatea proprie armei își domolise de la sine elanul inițial până la servitudinea proprie instrumentului, ceea ce fu luat drept un inconfundabil semn aprobator de sus. Înălțară, prin urmare, două ziduri de-a lungul peretelui peșterii, și merseră cu ele în paralel, tăifăsuind după obicei. Alții le urmară la scurt timp exemplul, începând din alte puncte. Treptat, cei mai mulți se dispuseră astfel în perechi, după afinități personale, și-și exprimară în piatră, sub formă de culoare înguste, bucuria de-a lucra împreună. Piatra îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
manevrei e că obligă orice bănuială de rea intenție la adresa lor să se suspecteze de neînțelegere: îndoiala e redirecționată spre cel ce se-ndoiește sistematic și se pretinde astfel mai capabil de raționalizări. Pofta vine mâncând, iar cheful de taclale tăifăsuind. La confluența lor, Bart căzu pradă propriei elocințe, care sfârși prin a-l captiva într-atât încât tacâmurile deveniră omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
amândoi și transformate în șuete literare aducătoare de satisfacții spirituale și sufletești. Implacabila trecere a timpului își pune tot mai mult amprenta pe viețile noastre încărcate de ani, limitându-ne plăcerea de a ne întâlni mai des și de a tăifăsui de la suflet la suflet. Corespondența a rămas cel mai la îndemână mijloc de comunicare și o folosim fără rezerve. Aceste gânduri lirice le-am așternut pe hârtie pentru fratele meu, de suflet, poetul cordărenean, Mihai Munteanu. Elogiu O carte citită
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
bine pe pagină. Sper să nu-mi luați În nume de rău observația. E păcat ca o relatare atât de pasionată și vie să fie perturbată vizual de neglijențe de culegere. Oricum, chestiunea e remediabilă. Cu nerăbdare să ajungem a tăifăsui mai În voie și cu urări de spor și sănătate pentru dvs. și familie, Gabriela Omăt 735 15 București, 16 febr. 2003 Stimate domnule Eugen Dimitriu, M-a impresionat În mod deosebit scrisoarea dvs., nu doar prin bogăția informațiilor, prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
autentică, iar spontaneitatea expresiilor ascunde caracterul lucrat al compoziției și tentația spectacularului, astfel încât scene întregi pot fi dramatizate. Farmecul narațiunii, în ansamblul ei, este rezultatul unei armonizări desăvârșite între povestire, descriere și dialog, născută dintr-o incomensurabila plăcere de a tăifăsui, ce conferă textului o vibrație puternică și o emoție neîntreruptă. ,,Limba lui Creangă este sufletul povestitorului, în măsura în care și acesta se așează că vorbitor în mijlocul ascultătorilor, si, totodată, sufletul eroilor săi. Narațiunea are două realități concentrice: întâi pe aceea a povestitorului
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
lor gălăgioasă semnalează prezența unei persoane străine în apropierea lor. Și ea, dacă se duce îmbrăcată altfel decât de obicei, curcuțele emit aceleași semnale. Cele trei pisici (mamă, fiică și nepoată) nu s au îndepărtat nicio clipă de locul unde tăifăsuiam noi. S-au spălat minuțios mai întâi fiecare în parte, apoi una pe alta, s-au jucat în fel și chip fără să ne piardă din priviri. Cea mai în vârstă dintre ele posedă îndemânarea umană de a deschide ușile
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
gospodină prin bucătărie. Soția sa, Raluca, era mai cuconoasă și cam lăsa pe umerii soțului treburile ce de regulă i s-ar fi cuvenit. Ionică, puțină sare! striga Raluca spre bucătărie. Imediat, Raluca! se auzea vocea blîndă a soțului. Noi tăifăsuiam, mîncam, rîdeam și Ionică alerga mereu să aducă cîte ceva. Ca să ne simțim bine. Acum să nu se creadă că Raluca nu făcea chiar nimica. Făcea și ea o mulțime de lucruri. De exemplu, împletea o flanea. Împletea un spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile de la școală), înaltă, ciolănoasă, căreia îi place la nebunie să tăifăsuiască. Și dacă ar fi apărut numai ea n-ar fi fost nimic, dar a apărut, parcă ar fi fost înțelese, și o altă palavragioaică faimoasă, doamna Sărăcin, prietenă cu doamna Duțulescu. Evident, s-au pus pe turuit și nu și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot urma pașilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urma atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite cum te fură gândurile și nu te mai poți opri din povestit. Acum, după ce am tăifăsuit vrute și nevrute și am umblat pe ulițele bătrânului Iași, sau am stat în cerdacul cel fermecat al Bojdeucii, să încercăm a ne desprinde măcar imaginar de vraja pe care ai țesut-o peste tot și peste toate... Adio, moș Creangă! Adio
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
apăra de ei. Mi-am amintit de câteva poezioare, pe care le-am rostit în cap de parcă le citeam scrise pe căptușeala de mătase. Gâturile securiștilor păreau bătrâne, iar obrajii uzați, și când cei doi domni s-au apucat să tăifăsuiască despre moartea mea, a devenit nepermis de limpede că nu vor fi în stare să dea piept cu propria lor moarte. Chiar în locul unde pe mătasea albă erau scrise poezioarele din mintea mea, le vedeam căpățânile așezate pe năsălie. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau pisici cochete. În spatele lor, dincolo de ușile glisante care dădeau în grădină, se turna gheață uscată în jacuzzi, al cărui sistem de iluminare subacvatic fusese înlocuit cu un bec de un roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bătrânului spital. Din când în când, cu un gest rapid, își consulta ceasul. Omul nostru avea deci o întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
simt cam tot atât de înfloritoare ca alea douăzeci și cinci de milioane de dolari care au venit de la Asia Holdings! Nu avea chef să se întoarcă la birou deocamdată. Era încă entuziasmată de propriul succes, așa că trecu pe la departamentul de investiții și mai tăifăsui și cu ei despre fondurile din Singapore, apoi se îndreptă spre biroul Annei Sweeney ca să vadă dacă prietena ei se întorsese. Însă ușa era închisă, iar Anna era evident încă plecată. Cu Neil? Gândul acesta o zgândări din nou. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de la răsplata războiului Îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități plăcute. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în vale, vine cine vrea, rămîne cine poate. Sus, în deal, în paradisul veverițelor și-al mierlelor, ajunge cine moare." Gheorghe Grigurcu poetizînd despre "împietrite sub ceruri de-acum/ amintiri studențești/ cum perspective de străzi crem/ cu mereu oblonite ferești", tăifăsuind cu Ovidiu Pecican și Laszlo Alexandru despre cetăți eterne și intelectuali trecători, și Ion Pop, cu ale sale "versuri, deci, despre-un ins în oraș." Cel mai emoționant, cu atît mai mult cu cît aceia amintiți au devenit de-o
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
Grigore Ilisei - Stimată doamnă Zoe Dumitrescu Bușulenga s-au rotunjit, iată, trei ani de cînd am tăifăsuit în această grădină a raiului, care este casa maicii Benedicta de la Mănăstirea Văratec, unde veniți și găzduiți în fiecare vară. Mă aflu din nou aici, într-o zi de august, cînd împliniți niște ani, 80, pe care i-ați trăit
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]