148 matches
-
din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ „ALTFEL[1]” prof.dr. Ștefan Lucian Mureșanu Motto: Omul începuse să vorbească singur... / Și totul se mișca în umbre trecătoare - . (George Bacovia, „Altfel”) Cuvinte cheie: artă, catrene, tăinuitor, poetul-om, altfel În anul 1914, George Bacovia publică o poezie cu un înțeles tăinuitor, distribuită în două catrene, sub un titlu al inversului existențial, o cu totul altă pregătire a omului elevat, care se destăinuie celor inițiați. „Altfel”[2
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
1]” prof.dr. Ștefan Lucian Mureșanu Motto: Omul începuse să vorbească singur... / Și totul se mișca în umbre trecătoare - . (George Bacovia, „Altfel”) Cuvinte cheie: artă, catrene, tăinuitor, poetul-om, altfel În anul 1914, George Bacovia publică o poezie cu un înțeles tăinuitor, distribuită în două catrene, sub un titlu al inversului existențial, o cu totul altă pregătire a omului elevat, care se destăinuie celor inițiați. „Altfel”[2]este dorința de a explica că omul poate trece, prin voia necunoscutului, într-o altă
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
militare, rolul special jucat de aceștia în securitatea și secretul informației a fost considerabil, dacă nu determinant. Târziu, după război, în 1968, secretul codului Navajo a fost deconspirat și dat publicității, iar mult mai târziu, cam prin 1982, mulți dintre “tăinuitori” și “agenți” au fost decorați, înălțăți în grad, recompensați. A fost decretată o zi specială, solemnă, pe 14 august a vorbitorilor de cod Navajo, tot ca o dovadă a prețuirii acestei comunități tribale la aportul general de război al cauzei
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor. (3) Tăinuirea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește. ... 21. Codul penal adoptat prin Legea nr. 15/1968 Articolul 221 Primirea, dobândirea sau transformarea
DECIZIA nr. 15 din 18 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275851]
-
pedeapsa aplicată favorizatorului să poată fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Codul penal în vigoare prevede că infracțiunea de tăinuire se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă, iar „pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșita de autor“ (art. 270), aceleași limite de pedeapsă fiind reglementate și la infracțiunea de favorizarea făptuitorului (art. 269), iar „pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare
DECIZIA nr. 176 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254916]
-
cât timp plecase, ca să poată aproxima locul în care ajunsese. Ideea era că, dacă avea să fie zărită de patrula de noapte, ea ar fi fost prinsă și ucisă, iar el și-ar fi petrecut restul zilelor cu stigmatul de „tăinuitor”, închis cu toți criminalii de război. O împinse ușor în față: - Haide, du-te, până nu e prea târziu! Patrula de noapte face raiduri mai dese decât cea de zi! Înțelegi? Ochii mari și umezi îl priviră rugător. Mda! Nu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia! Icosul al 7-lea În Rai era pomul vieții, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al vieții celei nemuritoare: Bucură-te, om îngeresc; Bucură-te, înger omenesc; Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus; Bucură-te, cel ce ai câștigat viața de rai; Bucură-te, slujitorule al dumnezeieștilor petreceri; Bucură-te, că pe șarpele căderii l-ai rușinat; Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat; Bucură-te
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
sînt afectați de anumite procese, agenții (voluntari sau involuntari) inițiază aceste procese și, mai precis, influențează pacienții, le modifică situația (îmbunătățind-o sau înrăutățind-o), sau o mențin (în bine sau în rău). Între tipurile de influențatori, există informatori și tăinuitori, seducători și intimidatori, agenți care obligă, dar și alții care interzic; între rolurile generale de amelioratori și degradatori, există cazurile particulare de protectori și frustratori; în setul de amelioratori, găsim protectori și frustratori. ¶Bremond 1973 [1981]; van Dijk 1973; Scholes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de cei de la care te aștepți mai puțin să-ți facă un rău.) Ori fură, ori ține sacul, e tot lotru. (Acceptarea complicității, pentru a face un rău repetat, este dovada unor disponibilități psihice asemănătoare. De aceea legiuitorul apreciază că: „Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-adevăr, talent ca să poți Întrece un veritabil profesionist: „E mare hoț cine fură de la alt hoț”.) Hoțul nedovedit e negustor cinstit. (Unii răufăcători abuzează de prezumția
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copacilor ! Nu rupeți florile din parc ! Nu aprindeți focul în preajma arborilor ! Jocul este cel mai agreabil procedeu prin care se poate face educația ecologică a elevilor. Dintre cele mai plăcute jocuri putem aminti: “*” „Cercul naturii”; “*” „Poluarea râului”; “*” „Ștafeta gunoiului”; „ Marele tăinuitor”. „Cercul naturii” Scopul jocului este ca elevii să înțeleagă conexiunile, legăturile care se fac între plante și animale. Se împart elevilor etichete cu numele unor plante și animale cum ar fi: lup, grâu, vierme, pasăre, șoarece, iepure, iarba, arbore, cerb
Educaţia ecologică prin activităţi extracurriculare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
implică o inaccesibilitate absolută, iar valoarea lui crește cu atât mai mult cu cât el rămâne pentru ceilalți inviolabil. Jocul psihologic „de-a secretele” vizează absurdul, însă este extrem de benefic pentru cei care-l folosesc și profită de funcțiile de tăinuitori/deținători de secrete, cu putere în orice relație. Ca psihoterapeut, mă confrunt zilnic cu secretele pacienților, însă puterea cu care ei mă învestesc nu o pot folosi fără să încalc codul etic profesional și să-mi periclitez autorizația de practică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cel care venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru enteresul partidului” și „la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...”, atrăgând astfel comentariul lui Farfuridi „ei, se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...”. Trahanache „știe tot, dar nu crede nimica”. Legătura Zoei cu prefectul nu este secretă. În afară de Pristanda, tăinuitorul care „ De!...” se așteptă la o protecție, mai știu sigur și Cațavencu, deținătorul scrisorii, grupul său, căruia i-a făcut lecturarea acesteia și Cetățeanul turmentat. Farfuridi și Brânzovenescu bănuiesc și ei. Numai Zaharia Trahanache pare să ignore adevărul intuit până
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
1978, p. 33. footnote>. Ideea este susținută prin notația dramaturgului în tabloul final în care „Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea”. Situate mai „la o parte” indică faptul că aceste personaje nu sunt separate definitiv de lumea comediei. Tăinuitorul legăturii Zoei cu prefectul este Pristanda, care, „De...”, se așteaptă la o protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E prea tîrziu să se audă pasul cadențat al iertării din gură
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui, ci închipuiri osândite ale unor tăinuitori. — Mamă, ăsta e un loc al zartosht-ilor? întrebase. — Da, iubitule, îi spusese strângându-i mâna în pumnul ei. O neliniște zvâcnea ca o inimă între zidurile de stâncă și se înălța spre tavan. Era spaima apăsătoare a mai multor generații
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea cu ochi îndrăgostiți, aproape fără să-i pese că tăinuitorul lui se îndrăgostea el însuși, brusc și poate fără speranță. Giulia și-a comandat o apă plată, și-a aprins un Marlboro Light și a-nceput să aștepte, la fel de stânjenită ca și Zogru, căruia întârzierea lui Andrei Ionescu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-i dai și lui. Că și mașina, n-o ungi? Ptiu, privește la iepșoara asta, numai coaste, te uiți prin ea... Haide, că avem treabă. Și se urcă și el. S-au oprit tocmai în câmpul Dudeștiului, la un tăinuitor mai vechi. Erau albi de praf. Au bătut în poartă. A ieșit o huidumă de om, atunci sculat, cu ochii umflați de somn, într-o cămașă lungă, întrebînd: - Care ești, mă, acolo? - Eu, Cocîrță, am adus niște gloabe, zise Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau, pungașii vorbeau mai repede, înveseliți. Oboseala se lăsa în picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târguit mai de dimineață tot așa ceva și m-a costat două sute bucata, și n-arătau ca astea, unde nu le vedeam eu... Necunoscutul avea o șapcă murdară și și-o trase mai pe ochi; nu spuse nimic. - Le iei? întrebă tăinuitorul, sumețindu-și pantalonii prea lungi. - De, ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum să nu? Da ce crezi dumneata? Și scoase un teanc de hârtii ștampilate, pline de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]