66 matches
-
pe patul său roz, cu o concubină lângă el care-l ruga să n-o ucidă, iar peste tot în jur, oamenii săi sunt omorâți de eunuci și de gărzile palatului. Se aducea otrava și, în colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând, totul se va ridica în fum. George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul "Sardanapal", în care își imaginează că regele asirian se sinucide împreună cu o concubină, deoarece rebelii erau la
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise cineva
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luară pe cărarea umedă ce se strecura printre copacii și arbuștii dinspre zid și, pe măsură ce înaintară, văzură Papucul cu toate lămpile aprinse revărsând o baie de lumină peste iarbă. Pe la marginile bălții de lumină și, intermitent, în centrul ei, roiau, tălăzuiau o sumedenie de oameni, unii în costume medievale, alții mascați cu capete de animale, și alții purtând lampioane aprinse (din recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unei recunoașteri, a unei fraternități în ultima scenă de ospitalitate. Putem, de asemenea, să vedem în traversarea simbolică a fluviului care înseamnă o traversare a ființei sale divizate, o traversare a scrisului cu acea "apă mai neagră ca cerneala se tălăzuia mânioasă de cele două părți". O astfel de pată de cerneală chiar pe piele este evocată de scriitorul-lepros care scrie: "Mă chinui, mă scarpin [...] Am abcese de stil și fraza îmi dă mâncărimi. Ce grea vâslă e pana și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cumva simpla forță gravitațională a magicului. Sau, la urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, 166 tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu cumva simpla forță gravitațională a magicului. Sau, la urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
diversă, în condițiile unității de scriitură și de viziune. Funeraliile regelui Gheorghe (roman de sertar, scris în 1967-1968, dar apărut în 1995) reconstituie, realist și simbolic totodată, ziua funeraliilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, construind o vastă alegorie (mulțimile imense care se tălăzuiesc haotic, convocate la ceremonia funerară, simbolizează întreg corpul social) a dezastrului moral al epocilor totalitare. Piticii își puneau țărână-n cap e, ca și Funeraliile..., un roman-parabolă, cu situare anecdotică în anii ’90, dar cu sensuri perene, investigând resursele infinite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
îl botezaseră Wilhelm, dar taică său era un Ionescu, astfel că prietenul meu cel mai vechi poartă curiosul și puțin obișnuitul nume Wilhelm Ionescu), deci am fost și eu de față acolo, împreună cu Wili, și am avut ce vedea. Mulțimea tălăzuia de la o magazie la alta, se agăța ciorchine de uși, de ferestrele smulse, dând toți să pătrundă înăuntru și să apuce fiecare ceva, ce s-o putea. Oamenii se dotaseră cu saci, cu geamantane, iar unii făcuseră rost de căruțe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unii au venit pe aici mai demult, rătăcind poate și azi cu oile lor prin aceste părți ale Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un „lucru”, să Însemne oare că... el nu există sau... a murit, pur și simplu...?! Iată, după ce, decenii la rând, Nietzsche a fost ocultat sau calomniat, unii, când vrei și cînd nu vrei, Îi citează unele fraze, iar cea care tălăzuiește aproape peste toate scrierile „cu pretenții” este o propoziție scurtă pe care cei ce o citează cred că o Înțeleg deoarece Îi Înțeleg doar sensul strict: acel strigăt „Dumnezeu e mort”, Der Gott ist tot, al lui Zarathustra, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau mărșăluiau, cu adevărat „veseli”, de 1 Mai și 23 August, ore întregi prin fața tribunelor, unde aclamau „portretele” ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la albastrul delicat al zării: „Un râu imens de iarbă se revărsa pe câmpuri,/ Cirezile de arbori se profilau pe zări,/ Mișcând fără-ncetare pădurea lor de coarne,/ Tălăzuind cu valuri de nouri și de mări.// Un verde gros ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru;// Aproape, ca veninul în ierburile moi”. Într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
în marea iubirii sale. Și aceasta doar pentru ca el să poată înota... I se întîmplase deseori - rupt de dor, tînjind după valurile cele grozave - să rămînă totuși neclintit, delirînd tăcut. Gîndul său se îmbăta cu reveriile imensități. Lacrimi înspumate ce tălăzuiau plaje lunare. Și, de necrezut, aerul din încăperile ce-l închideau - căpăta mai întîi o vîscozitate răcoroasă... Începînd să vălurească treptat, pînă își schimba consistența întrutotul. Cînd își aminteau de el să-l mai cerceteze și cercau să deschidă ușa
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
al blocului, de unde începe iarăși să cadă la loc peste suprafața de sticlă fulgerînd în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc în acest tunel răcoros, umed de scurgerea necontenită a cascadei de apă, gîndindu-mă că jocul spectaculos al apei veșnic reînnoite, tălăzuind în plan vertical, nu putea fi născocit decît în capitala Imperiului în care soarele nu apunea niciodată și că patima ținutului glorios al tuturor cuceririlor geografice, artistice, a fost și a rămas Oceanul... * După Ermitage, Tate Gallery, Uffizi (exceptînd Luvrul
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
au început să se întoarcă spre tradiția lor, depășind faza unui pesimism fără speranță. În ciuda disoluției și a delăsării, în ciuda scenariilor apocaliptice, omenirea se va întrema, puțin câte puțin. Insulițe și insule vor realcătui arhipelagul spiritual, dedesubtul căruia neantul va tălăzui zadarnic. Există încă foarte multe resurse spirituale în omul începutului de mileniu, fie el anemiat, fie abrutizat. Teoreticienii și teroriștii sunt două categorii care nu vor rămâne de-a pururi în datele impotenței sau ale violenței. Așa cum nu știm ce
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în vreun fel. Zerri mi-ar fi făcut copii frumoși, care, cine știe, poate că ar fi fost mai puternici decât mine și și-ar fi apărat mama cu ușurință. Dar voi ați ucis-o pe Zerri. Vocea ly se tălăzui în strigăte din care nu se putea distinge mare lucru. Toți se străduiau însă să nege amestecul lor în moartea fetei. - Ba da! Voi ați omorît-o! Nu vă port pică. Știa ce o așteaptă și de aceea, cu o seară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care eu nu l-am văzut niciunde și deci nu mă interesează? Eu unul nu am de gând să mai aștept! Vă chem și pe voi cu mine în lupta noastră de căpătâi. Electrizată de discursul împăratului, mulțimea se tălăzui multă vreme spre Noul Habitat, construit de zeți în urmă cu trei ani pentru cei douăzeci de mii de oameni care formau tabăra imperială. Bella rămase însă o vreme pe scaun savurîndu-și izbânda și veghindu-și supușii. Reveria îi fu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii!” „Ce spui mă?” am întrebat eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste măsură. Așa cum nu-i era felul. „Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o distanță de lume prin mijloacele vieții, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanență a țesuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bărbații i-au adăugat o nuanță reflexivă, ce n-o întîlnim la femei, care, nerezistând niciodată sufletului lor, se tălăzuiesc într-o melancolie imediată. Nevoia de un timp pur, curățit de devenire, și care să nu fie eternitate.... O subțiere eterică a "trecerii", o creștere în sine a temporalității, un timp fără "curgere"... Extaz delicat al mobilității, plenitudine temporală în afară de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dizolvant... și recăderea surdă a motivelor într-un subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul lipsei de surprize ne așază la pândă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]