65 matches
-
povești ancestrale învelită cu grijă de mamă e pielea trupului vorbelor ucise de gândul străin din nou adunate-ți sunt filele clipelor vieții într-un mănunchi de plasturi vii rănile tainiței inimii tale ca niște spărturi în zidul ne.ființei tălăzuind își cer Acoperamântul fiin.țării își strigă nevoia de tamăduire grabnică cu dinții cristale carămizi de hău din adânc vocalele vieții împletite letargic cu consoanele morții de-o clipă sunt ca o tristă cunună abandonată de griji nefirești ce nu
POEM HIERATIC XXX-LACRIMI DE LITERE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377557_a_378886]
-
e nevoie să aveți noroc câștigați oricum privirile se înflăcărează scrutează pătrund viitorul dorit opulent cum bine știți de ieri a început dezarticulate capetele giruete se învârt spre primul promo prima reducere primul cadou fluviul omenirii printre rafturi se umflă tălăzuind spre ieșire-n tantalic efort și înspăimântata privire se face afiș peste zid pentru a face loc defilării cariatide înclinate purtând povara umilelor „yes -uri ” pe spate în canonul de a-și ține echilibrul pe picioare tremurate galerele de pântece
ANNO LUCIS de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379089_a_380418]
-
și să-i înece. Dar...acuș îl ia în brațe mama Dunărea. Îi spune poveștile ei, îl leagănă și-l liniștește. Cu aceste explicații „pertinente” am ajuns pe vestita câmpie de la Izlaz. Acolo...o mare agitată de oameni, ce se tălăzuia fără noimă: mare înghesuială, mare forfoteală, mare arșiță și mare îmbrânceală în jurul unor mari butoaie cu apă. Toți întindeau gâturile, aruncându-și privirile undeva, departe, de unde nu se vedea și nu se auzea nimic. Nici eu nu vedeam și nu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
pe care-l iubește. Nu are nicio asprime și de aceea nici nu incomodează pe cineva, dar cine și-o apropie și-i câștigă dragostea, nu poate fi altcineva decât cine i-o și dăruie! Pe scenă, în jurul Silviei Dumitrescu tălăzuiește o mare în furtună, ochii îi sunt un fluviu lovit de fulgere, fața o priveliște cu soare și trandafiri. Cântă tulburător, dar și ea, ca toți artiștii ajunși la dispoziția continuu schimbătoare a unor oameni de televiziune cu șăgalnică urmă
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
ceas de taina Preotul murmură Norul alb învăluie Sfinxul O lacrimă de cer Clipă în abis Zalmoxis munții freamată Călărețul în alb pe un cal alb se pierde în zarea unei clipe Trei degete înfipte în nemurirea unui neam Vântul tălăzuiește cerul Norul alb doinește descântec pentru țară ... Cer și foc, pământ și apă aduceți rod pentru norod pulberi de cer pentru grănicer Iar în fapt de seara să se-arate în a vieții carte Luminări de fapte ... ÎNTRE LUMI Liniștea
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
zarea clipei de foc... MESRA Zona s-a activat Sub cuțitul îndoielilor aburul cafelei te cheamă în sanctuar Izvorul urcă, cerul coboară îmbrățișând piatra. Ascultă cum crește Miracol al umbrei din apă Șoaptă de cristal prins în plasa tympului Val tălăzuit pe creastă de vânt Labirint de șoapte uitat în adâncuri Kogaion vis al nemuririi. Izvorul urcă spre cer Ziditor de Sfinx și Babe rătăcite. Atena ridică piatra clipei pierdute în zămisliri de izvoare mohorâte Altarul așteaptă focul divin... --------------------------------- Camelia TRIPON
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer Când cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n el, Iar noi l-umplem cu doruri, iubire și mister... ROMANTICĂ, SUPERBĂ
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
privești tăcută, duios și-ntrebător, Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin ele Sporind apropierea prin tainice tunele - Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer; Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel, Tălăzuind himere care nicicând nu pier Și-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el... Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer Când cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n el, Iar noi l-umplem cu doruri, iubire și mister... ROMANTICĂ, SUPERBĂ
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
mă privești tăcută, duios și-ntrebător,Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbești prin eleSporind apropierea prin tainice tunele -Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer;Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel,Tălăzuind himere care nicicând nu pierși-atunci rădvanul vieții ne saltă-n zbor cu el...Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaerCând cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n el,Iar noi l-umplem cu doruri, iubire și mister...ROMANTICĂ, SUPERBĂ ȘI CRUDĂ CĂTEODATĂ
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
în vreun fel. Zerri mi-ar fi făcut copii frumoși, care, cine știe, poate că ar fi fost mai puternici decât mine și și-ar fi apărat mama cu ușurință. Dar voi ați ucis-o pe Zerri. Vocea ly se tălăzui în strigăte din care nu se putea distinge mare lucru. Toți se străduiau însă să nege amestecul lor în moartea fetei. - Ba da! Voi ați omorît-o! Nu vă port pică. Știa ce o așteaptă și de aceea, cu o seară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care eu nu l-am văzut niciunde și deci nu mă interesează? Eu unul nu am de gând să mai aștept! Vă chem și pe voi cu mine în lupta noastră de căpătâi. Electrizată de discursul împăratului, mulțimea se tălăzui multă vreme spre Noul Habitat, construit de zeți în urmă cu trei ani pentru cei douăzeci de mii de oameni care formau tabăra imperială. Bella rămase însă o vreme pe scaun savurîndu-și izbânda și veghindu-și supușii. Reveria îi fu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la albastrul delicat al zării: „Un râu imens de iarbă se revărsa pe câmpuri,/ Cirezile de arbori se profilau pe zări,/ Mișcând fără-ncetare pădurea lor de coarne,/ Tălăzuind cu valuri de nouri și de mări.// Un verde gros ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru;// Aproape, ca veninul în ierburile moi”. Într-un
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele muritoare! Capitolul LVII BRIT îndreptîndu-ne spre nord-est de insulele Crozeti, am dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai cum pămîntul din Efes se tălăzuia, zice-se, peste Sfîntul Ioan Botezătorul - are ceva misterios. Și e firesc ca deasupra acestor pajiști marine, a acestor întinse preerii mișcătoare și cimitire acvatice ale celor patru continente, să se ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum acel destin neștiut se încheiase, iar el se întorcea acasă. De ce oare în loc de bucurie nu-i mai rămăsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca o aripă uriașă plesni pe Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luară pe cărarea umedă ce se strecura printre copacii și arbuștii dinspre zid și, pe măsură ce înaintară, văzură Papucul cu toate lămpile aprinse revărsând o baie de lumină peste iarbă. Pe la marginile bălții de lumină și, intermitent, în centrul ei, roiau, tălăzuiau o sumedenie de oameni, unii în costume medievale, alții mascați cu capete de animale, și alții purtând lampioane aprinse (din recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-un ram, tălăzuind apoi spre glie. Parcă îți este și milă să calci pe ele... Soarele răspândește o lumină aurie, adeverind spusa unor mari pictori - că doar meleagurile Iașilor au o lumină aparte. O lumină caldă... Ademenitoare. Nu întâmplător, pictorul Theodor Pallady și-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în grosime de aproape 500 de metri, formată din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul și, ațintindu-și privirile în arcurile descărcărilor electrice ce tălăzuiau ritmic prin covorul de cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat. - Grațioasă doamnă, am sosit aici doar pentru a-mi exprima considerația pentru tot ceea ce realizați pentru literatura română. - Noi vorbim aici și purceaua e moartă în coteț... Noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând, în prelungirea dungilor pijamalei sale, pe juma' din profesorii cu glagorie din București. Belferii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]