36 matches
-
imprimanta ordinatorului. Ceva ciudat se întâmpla în vreme ce ei lucrau. Erau prea ocupați ca să-și dea seama, dar Newt le atrase atenția. Vântul nu mai bătea. Deloc. O liniște stranie pentru această planetă se instaurase în exterior. Colonia se adâncea în tălăzuirea de ceață. Pentru Ripley era a doua ședere pe această lume, dar pentru prima oară nu mai auzea tânguiala fără sfârșit. Tăcerea era apăsătoare. Absența vântului reducea și mai mult vizibilitatea exterioară. Ceața se aduna peste centrul de exploatare dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât vezi cu ochii. Samuraiul cunoscu astfel pentru prima dată în viață nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ceas sau pentru o noapte, cu pierderi mari. Poate că voievodul reușise să scoată din luptă cinci mii dintre ei. Sau șapte mii. Sau zece mii. Dar asta nici nu conta pentru oceanul de spahii și ieniceri care Își continua tălăzuirea asupra Moldovei. - Mesaj din tabăra voievodului! anunță Modruz. Inima lui Oană bătu mai repede. Ce se mai putuse Întâmpla În ultimele două ceasuri? Deschise repede răvașul și Își aruncă ochii, Întâi, spre semnătură. Era Alexandru. Emoția căpitanului crescu. Citi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frânghie și pe care o ține cel de pe pluta din spate Și când au ajuns ei la gura nișei, n-au putut descoperi nimic, fiindcă Apa era aproape până în tavan, sus, iar pe galerie, se auzea un tumult și o tălăzuire ca un horcăit de pocitanie uriașă, ori de altă bazaconie și alta nu Atunci Manuil Fragă, tot năind înapoi pe plută și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l depozitase în stomac, după zile întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul dulce al unei mămici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te colea, pe fotoliul tău... Și începutul tălăzuirii noastre prin cele spuse și nespuse despre închinarea celor mănăstiri către locurile sfinte să fie în ceasul cel bun. ― Aceeași dorință o am și eu, sfințite - am răspuns cu privirea furată de un decor de pe masă, altfel decât îl știam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
opțiunii pentru republică (prezidențială, bineînțeles!) în defavoarea monarhiei constituționale ca formă de stat. Am privit apoi, uimit și excitat, transmisiunile televiziunii franceze, care preluase filmările făcute de o încercare de televiziune privată, alternativă, din România (parcă SOTI se numea), cu fabuloasa tălăzuire a milionului de oameni ieșiți pe străzile Bucureștiului să-l vadă pe Regele României și pe prințul moștenitor Nicolae. Ne imaginam spaima de moarte a securiștilor de acasă. I-am văzut apoi pe Majestățile lor la Paris, întâi la o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un calm plat; în acea dimineață, cînd lunga dîra de lumină proiectată de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai sus de ceilalți veghetori; Tashtego stătea chiar sub el, pe butucul arboretului, astfel încît capul indianului era cam în rînd cu călcîiul lui Ahab. De la înălțimea asta, balena putea fi văzută înotînd cam la o milă în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
4,8a): „Vai nouă! Cine ne va scăpa din mână acestui Dumnezeu puternic...?” (t.n.) MiqqolÄÖ maym rabbm ’a:rm mi-šebberQy y"m ’addr bamm"rÄm YHWH (Ps 93,4): „Peste glasul apelor multe, pește tălăzuirea mării învolburate, măreț intru cele înalte este Domnul.” (t.n.) YHWH ’A:onQy-nó m"h ’addr šimek" be-kol h"’"reț (Ps 8, 2.10): „Doamne, Stăpânul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!” (t.n.) N
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]