102 matches
-
poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ș.a.). În câteva „lămuriri” el își expune opiniile și intențiile în materie de traducere, afirmând că preferă să respecte spiritul unui autor, al unei opere, sunetul special al fiecăreia, ceea ce presupune studiul aprofundat, asumarea personalității scriitorului avut în vedere. Oricum, tălmăcitorul reușește variante de o fluență armonioasă, bine cizelate, care nu și-au pierdut actualitatea stilistică și expresivă. SCRIERI: La judecata zeilor, București, 1913; Dincolo de iubire și de moarte, București, 1915; Magdalena, București, 1915; ed. București, 1993; Strigoii, București, 1920; Spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, spunea că „puterea dată omului de Dumnezeu i se dă în așa fel, ca să nu facă de prisos efortul lui maxim<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.293 a, în Filocalia, vol. X, p. 273. footnote>”. Sau, în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
încetase, în lunga ei istorie, să stârnească, interesul literaților și al oamenilor politici, o carte scrisă în slavonă în intervalul 1512-1521, transpusă tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea în grecește (se pare că de Manuil din Corint, tălmăcitorul grec fiind interesat doar de partea a doua a textului, din aceeași parte un Gheorghe din Enos, retor și el, preluând, tot în greacă, un capitol) și în fine, în românește de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel. Învățăturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tradus romanul „din grecește și slavonește”, cum pretind, ci direct din latinește, folosindu-se de ediția pariziană a lui Jacob Billius și apelând doar pentru anumite pasaje la redacții slavone și grecești. Formularea din titlu se datorește năzuinței exprese a tălmăcitorilor de a fi bine acoperiți în raport cu norma ortodoxă. Același a fost motivul pentru care Fota grămăticul a prelucrat titlul versiunii Kutein în copia ce cuprinde doar textul românesc. Toate sau aproape toate manuscrisele ulterioare specifică într-un fel sau altul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică.”1 Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează o lungă incursiune în istoria problemei, de la Aristotel, care „propunea artei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea tehnică, ingeniozitatea tălmăcitorului se vădesc și în paginile care continuă traducerea dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus de predecesor. Un tipic „manierist”, mai ales în latura exterioară a scrisului său, cel mai ingenios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
de Aur>> și <<Cuvântător dumnezeiesc>><footnote Cf. O. Bardenhewer, Patrologie, Wien, 1901, pp. 296-297. footnote>. El a fost considerat și un teoretician omiletic prin referirile la predică și predicator din Tratatul despre preoție și Omilia despre predică. Omiliile, sau predicile tălmăcitoare ale cuvântului dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de Aur>> și <<Cuvântător dumnezeiesc>><footnote Cf. O. Bardenhewer, Patrologie, Wien, 1901, pp. 296-297. footnote>. El a fost considerat și un teoretician omiletic prin referirile la predică și predicator din Tratatul despre preoție și Omilia despre predică. Omiliile, sau predicile tălmăcitoare ale cuvântului dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, spunea că „puterea dată omului de Dumnezeu i se dă în așa fel, ca să nu facă de prisos efortul lui maxim<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.293 a, în Filocalia, vol. X, p. 273. footnote>”. Sau, în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Iulian Apostatul”, „renegatul”, era autor al unor construcții filosofice antiortodoxe), S. scrie o carte întreagă, Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie (1942), pentru a-l plasa pe poetul de la Lancrăm „în rândurile filosofilor anticreștini”. Filocalia este [...] - datorită tălmăcitorului ei - un monument al limbii românești, o limbă curată, nutrită de seva roditoare a arhaismului necesar, o limbă pe care ar trebui s-o consulte și poeții români, chiar și gânditorii, deoarece multe dintre noțiunile de morală depășesc cadrul duhovnicesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
gazetă românească și apare la Cernăuți, în 195 de pagini, în 1820, sub redacția lui Teodor Racoce, translator al guberniei Galiția (C.C. Talmaciu a Gubernâi de Galițiea, Cernăuți. S-au tipărit și se află la Petru Ekart tipograf Craisului Bucovinei). Tălmăcitorul bucovinean (1770-1822) încă de la 1817 făcuse „o înștiințare pentru gazete românești”, în sensul că o să publice „novele sau gazete românești.” El intenționa deci să editeze o revistă pentru român „trăind sub deosebite stăpâniri, dar având aceeași limbă, aceeași lege și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
precădere tălmăcirii unor piese shakespeariane în care se deslușește un clar accent tragic - Henric al IV-lea (partea a doua), Troilus și Cresida, Timon din Atena, Hamlet. Traducerea Furtunii e, fără îndoială, una dintre cele mai importante dovezi ale virtuozității tălmăcitorului, ale cunoașterii profunde a nuanțelor lexicale deopotrivă din limba engleză și din cea română. Dar L. a demonstrat - de pildă în traducerea Călătoriilor lui Gulliver sau a Poveștii unui poloboc ale lui Jonathan Swift - un umor rafinat, ce provine din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
în sprijinul acestei idei este cel referitor la îngerul Gavriil (V, 25, 5): „Dacă profețiile lui Daniel despre sfârșit au fost întărite de Domnul, când zice: Atunci când veți vedea urâciunea pustiirii, care a fost prevestită de Daniel»; dacă îngerul Gavriil, tălmăcitorul viziunilor lui Daniel, este unul și același cu arhanghelul Creatorului și cu cel care i‑a adus Mariei vestea cea bună despre venirea vizibilă și despre întruparea lui Cristos, atunci se arată în chipul cel mai limpede că nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, spunea că „puterea dată omului de Dumnezeu i se dă în așa fel, ca să nu facă de prisos efortul lui maxim<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr.293 a, în Filocalia, vol. X, p. 273. footnote>”. Sau, în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
francezi sau germani de talent și de meserie"13 (se spune, dacă nu cumva e un fals lansat de cineva, că Heidegger aștepta, prin 1943, traducerea în germană a lucrărilor lui Blaga; nedumerirea mea este următoarea: cine să fi fost tălmăcitorul?). Un lucru este incontestabil: oricine se apropie de filosofia blagiană simte marea dificultate a acesteia: limbajul în care gîndea și scria Blaga. Termenii acestuia, observa Gheorghe Vlăduțescu, au o valabilitate restrînsă, dar au capacitatea de a "păstra concretul în abstracții
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ce aveau de lucrat. Se Întâmplă așa Încât tălmăcirea fu isprăvită În șaptezeci și două de zile, ca și cum ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor În locul unde se Înfăptuise traducerea, o citi tuturor În prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire și din partea mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au Întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a Întregii Legi. 310 După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au Întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a Întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității [evreiești din Alexandria], conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută În chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a Însănătoșit” (traducerea mea). FINAL PASAJ RETRAS Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: „Așa cum, cred eu, În geometrie și dialectică, noțiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
versetul 43, LXX are aproape șase rânduri În plus față de TM (parte din aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decît TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod) versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, Întrucât psalmii 9 și 10 formează, În greacă, o singură unitate; Proverbele În versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți! Ordinea lor În TM este complet diferită de cea din Septuaginta. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma, la Începutul secolului, unul dintre marii bibliști ai epocii, W.R. Smith
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
concluziilor finale asupra acestei chestiuni. În al treilea rând, cele câteva versete-mostră din ultima cuvântare a lui Moise ne-au pus În fața unei traduceri nu atât defectuoase (nu se poate pune la Îndoială competența În materie de limbă greacă a tălmăcitorilor), cât neglijente. Acolo unde ar fi trebuit să se traducă prin „fiii lui Dumnezeu” s-a tradus prin „Îngerii lui Dumnezeu” și invers, unde ar fi trebuit să se traducă prin „Îngerii lui Dumnezeu” s-a tradus prin „fiii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]