225 matches
-
paginile revistei un pamflet semnat de cunoscutul ziarist Carol Roman, director al revistei „Balcanii și Europa”, care notează, în stilul caracteristic, că „în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu «tălmaci», sau, mai pe românește, înțelepți descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe «ring», se preumblă tot soiul de invitați. Numai că acești oameni care se pare că au o pregătire universală și sunt
Revista UZPR nr. 3 – Despre identitatea profesiei de jurnalist by http://uzp.org.ro/revista-uzpr-nr-3-despre-identitatea-profesiei-de-jurnalist/ [Corola-blog/BlogPost/92587_a_93879]
-
de asigurări, le iscalescu și incredinteda costulu asigurări pentru tote călătoriile de pe mare sau de pe rîuri. Articolul 77 Samsarii dragomani și inchirietori de corăbii slujescu dreptu mijlocitori la inchiriare de corăbii; osebitu de acesta, numai ei au dreptulu de a tălmaci, intemplandu-se vre-o prigonire infatisiata la tribunaluri, arătările la vamă și la alte dregătorii, contractele de inchirieriele corabiiloru, cărțuliile de mărfurile încărcate în corabie, si tote cele-l-alte înscrisuri de negotu, a caroru tălmăcire ar fi trebuinciosa spre a sa dovedi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
dregătorii, contractele de inchirieriele corabiiloru, cărțuliile de mărfurile încărcate în corabie, si tote cele-l-alte înscrisuri de negotu, a caroru tălmăcire ar fi trebuinciosa spre a sa dovedi cursulu navlului. La prigonirile comerciale și pentru slujba vamiloru numai ei voru fi tălmaci la toti streinii stăpîni de corabie, neguțători slujbași de vase, și alți omeni de mare și de rîuri. Articolul 78 Unulu și acelasu obrazu, daca cartea Domnesea prin care se orinduesce îi dă voia, si slobozenia poate să fia într
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
funcțiunea de traducător fără a depune jurământ. Art. 143. - Cînd cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd și nu poate fi înțeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu știe să scrie se va folosi un tălmaci, aplicându-se dispozițiunile privitoare la experți. Art. 144. - Cînd cel obligat să semneze declarațiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze se va face arătare în actul de procedură. Art. 145. - Desbaterile în continuare vor fi sorocite în ședințe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141569_a_142898]
-
nimic din ceea ce știu". Muții și surdo-mutii știutori de carte vor săvârși jurământul scriind formulă de mai sus și semnand-o; surzii știutori de carte, vor rosti jurământul. Cei care nu știu să scrie vor jură prin semne cu ajutorul unui tălmaci care va depune mai intaiu jurământul prevăzut pentru experți. Art. 194. - Martorul care fără motiv întemeiat refuză să jure ori să depună mărturia, va fi condamnat, prin încheiere executorie, la amendă dela 500 la 5.000 lei și la despăgubiri
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141569_a_142898]
-
aparține orașului: Nădab Orașul INEU Localitate componentă: Ineu Sat ce aparține orașului: Mocrea Comuna Apateu Sate: Apateu, Berechiu, Moțiori Comuna Cermei Sate: Cermei, Avram Iancu, Șomoșcheș Comuna Craiva Sate: Craiva, Chișlaca, Ciuntești, Coroi, Mărăuș, Rogoz de Beliu, Șiad, Stoinești, Susag, Tălmaci Comuna Grăniceri Sate: Grăniceri, Șiclău Comuna Livada Sate: Livada, Sinleani Comuna Mișca Sate: Mișca, Satu Nou, Vânători, Zerindu Mic Comuna Olari Sate: Olari, Sintea Mică Comuna Pilu Sate: Pilu, Vărșand Comuna Seleuș Sate: Seleuș, Iermata, Moroda Comuna Sintea Mare Sate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
4 Str. Taiga - nr. 1 - 33; 2 - 34 Str. Târgoviștei - nr. 1 - 55; 2 - 38; Str. Târgu Cărbunești Str. Târgu Jiu - nr. 1 - 77; 2 - 70 Int. Târgu Ocna - nr. 15 - 27; 4 - 26 Str. Tăcerii - nr. 1 - 13; Int. Tălmaci Str. Tăpșanului - nr. 1 - 37; 2 - 30; Str. Tecuci - nr. 1 - 37; 2 - 40; Str. Teiului - nr. 1 - 53; 2 - 54 Str. Teiuș - nr. 3 - 179; 6 - 228 Str. Teiuș - nr. 1; Bl. 10 Int. Tigveni - nr. 5; 6A Str.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
solicitat să facă parte din delegația care urma să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbești. Deși Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
o mulțime de reorganizări, corelându-și interesele în funcție de aparteneța sa la organizarea administrativ-teritorială de care a aparținut pe parcurul istoriei sale. Astfel, satul, a aparținut de "Terra Blachorum" și de Comitatul Sibiului până în anul 1224 după care de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul Sibiului. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba Superioară. De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
1822 - 21 martie 1823). Sărăciți, dar cu proces câștigat contra văduvei insolvabile a lui Iordache Olimpiotul, pentru datorie, la Tribunalul Civil din Chișinău, se reîntorc în București la finele războiului ruso-turc, în 1830. Frații Macedonski reintră în slujba statului ca tălmaci/târzimani. Lui Dimitrie Macedonski i se vând prin mezat/licitație două vii (Scăieni și Țintea, județul Prahova, 3 august 1832). Ca epitrop al Bisericii Staicului, porucicul Dimitrie Macedonski are diverse deferenduri cu diverși meșteșugari, cârciumari, alte categorii sociale, inclusiv cu
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
cumnatul său, Crețescu (12 august 1835), pentru furtișag, neexecutări de lucrări contractate, împrumuturi de bani și altfel de daraveli/pricini. Porucicul Pavel Macedonski se implică și el în procese civile. Cei doi frați sunt, pentru merite în slujbele lor de tălmaci, ridicați la rangul de serdari și consemnați ca atare în Arhondologia nouă a Țării Românești (30 august 1838). În mai 1840 serdarul Dimitrie Macedonski, alături de Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, Marin Serghiescu, C. Telegescu, Jean A. Vaillant ș.a., participă la constituirea
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
în defileul Oltului și la confluența a trei regiuni istorice: Mărginimea Sibiului, Țara Loviștei și Țara Făgărașului. Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi. Fiind localitate de frontieră, satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași, culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de preoți Florianu după 1855, dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului, precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea, la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” — uniune teritorial-administrativă săsească cu sediul în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453-1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal, vizând donații și arendări, vânzări
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor, Sigismund și Ștefan Báthory, George Basta și alții. Racovița apare în diploma latină a regelui Ungariei, Ladislau al V-lea, din anul 1453, prin care „Scaunul filial al Tălmaciului” a fost încorporat la cele „Șapte Scaune” ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi, Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente: Turnu Roșu, Boița, Tălmăcel, Plopi (dispărută de 400 de ani), Sebeșu de Jos și Sebeșu de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
și alții. Racovița apare în diploma latină a regelui Ungariei, Ladislau al V-lea, din anul 1453, prin care „Scaunul filial al Tălmaciului” a fost încorporat la cele „Șapte Scaune” ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi, Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente: Turnu Roșu, Boița, Tălmăcel, Plopi (dispărută de 400 de ani), Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus: Ca urmare directă a trecerii Transilvaniei sub stăpânirea austriacă după anul 1688, în istoria Racoviței se înscriu
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită”, fiind sub ascultarea autorităților comitantese. Ca urmare a dezvoltării agriculturii, comerțului, meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc”, ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului, obștile sătești încep să se destrame. Locuitorii liberi au devenit „"iobagiones castri"” (iobagi ai cetății) cu certe obligații militare în apărarea marginilor feudei de la Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu. Pe lângă obligațiile militare, racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
cetățeni bravi și loiali. Aproape imediat după trecerea în administrație civilă a Racoviței, racovicenii s-au trezit în fața unor autorități ostile lor, care nu au uitat atitudinea grănicerilor în anii revoluției din 1848. Astfel că prin dezmembrarea Scaunului filial al Tălmaciului de la „"Fundul regesc"”, racovicenii au fost declarați iobagi și li s-a luat dreptul de folosință avut până atunci asupra „munților revendicați”. Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, situația racovicenilor a cunoscut o înrăutățire progresivă pe plan social-economic. Ea își
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
al tribului (a doua parte) este contopit cu numele unui șef: "Iavdi", "Kuartsi", "Siru", "Boro", "Chara", "Giazi", "Vula". În adaptare turcească: "Ertim" ("Ertem" „virtute”); "Çor"; "Yula"; "Külbey"; "Karabay"; "Tolmaç"/"Dilmaç" ("Tilmats" conf. cronicarului evreu Iosef ben Gorion din sec. X) („tălmaci”); "Kapan" („capcană”; dar "kaban" „haină scurtă”); "Çoban"/"Çaban" („cioban”). Potrivit lui împăratului Constantin al VII-lea, principii pecenegi au fost (în epoca izgonirii): în Ertim, " Baiçamid" (citește /bai-cea-mid/), apoi "Yavdı" (citește /iav-dî/); în Çor: "Küghel", apoi "Küerçi"/"Kürekçi" („vâslaș”); în Yula
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
în Transilvania mănăstiri și teritorii proprii, consemnate ca atare (Monasterium Armenorum, Terra Armenorum) într-un hrisov din 1281 al lui Ladislau IV, care a donat aceste proprietăți Congregației Augustinilor, probabil ca urmare a scăderii numărului armenilor. Două sigilii găsite la Tălmaci, lîngă Sibiu, unul cu o inscripție din 1343, "Martini Episcopi Armenorum de Tolmachy" (despre care Hasdeu presupune că ar fi acel "Episcopus Argensis" menționat în 1332 la Argeș ca episcop catolic al armenilor așezați acolo și apoi plecați în Transilvania
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
îi încredințează diverse misiuni. La 14 decembrie 1671 a fost primit "în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova", ca interpret pentru limbile greacă, latină și română. În Moscova a lucrat în "Departamentul solilor" ("Posolski Prikaz"), ca șef al tălmacilor, sub protecția lui Artemon Matveev. Ion Neculce, în cronica sa "O samă de cuvinte" scrie că " Și pentru învățătura lui au fost terziman împăratului [Alexei Mihailovici] și învăța și pre fiiul împăratului, pre Petru Alecsievici, carte. Și era la mare
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
în imediata apropiere a intrării Oltului în defileul cu același nume din Carpații Meridionali ai României. Datorită poziției strategice în apărarea frontierelor Transilvaniei, toate localitățile cu populație majoritar românească din apropierea pasului Turnu Roșu au făcut parte din domeniul feudal al Tălmaciului, domeniu condus administrativ și juridic secole de-a rândul din cetatea Turnu Roșu (Porcești). Dovadă în acest sens sunt cetățile de la Lotrioara ("Lauterburg"), cetatea de la Avrig, fortificațiile medievale de la Boița și nu în ultimul rând cetatea Tălmaciului (denumită de racoviceni
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
domeniul feudal al Tălmaciului, domeniu condus administrativ și juridic secole de-a rândul din cetatea Turnu Roșu (Porcești). Dovadă în acest sens sunt cetățile de la Lotrioara ("Lauterburg"), cetatea de la Avrig, fortificațiile medievale de la Boița și nu în ultimul rând cetatea Tălmaciului (denumită de racoviceni „Cășile uriașilor”) adevărata „Coroană (cunună) a țării” (în ) construită în perioada 1369 - 1370. Atestată documentar în 22 mai 1443, Racovița împreună cu alte șapte localități învecinate: Boița, Plopi (dispărută), Sebeșu de Jos, Sebeșu de Sus, Tălmaciu, Tălmăcel și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]